Jaful deceniului – cum se fură de la bogaţi puţin şi de la săraci mult

Ce s-a întîmplat în ultima perioadă în Republica Moldova pare că vine din nebunii ani 90. Jaf ca în codru. Totul sub lozinca „eurointegrării”. Foştii bandiţi s-au tranformat în eurobaniţi. Acum jaful s-a extins mai ales spre păturile foarte sărace. Europa închide oare ochii la aceste abuzuri fără prcedent? Vă ofer trei poveşti culese de la cîţiva prieteni şi o concluzie folcorică. Fără comentarii.

Jaful deceniului -  Victoria Stoiciu

Poveşti molodveneşti. A fost o data ca niciodată, pe un picior de plai, pe-o gura de rai, un guvern moldovenesc zis pro-european. Din acest guvern pro-european făceau parte nişte oameni foarte bogaţi şi bine conectaţi, aflaţi în cîrdăşie cu alţi oameni bine conectaţi din sistemul bancar, cu care au jefuit împreuna 3 bănci moldoveneşti, din care s-au evaporat cam 1 miliard de dolari. Mai exact, echivalentul a 13% din PIB şi 58% din veniturile bugetare pe anul 2014.

Urmare a jafului deceniului, leul moldovenesc s-a devalorizat faţă de dolar cu aproape 50%. Moldovenii îşi văd economiile înjumatăţite peste noapte, iar preţurile în magazine cresc vertiginos de la o ora la alta.

Între timp, un alt guvern zis pro-european a fost votat la Chişinău. Un guvern pro-european în sensul deplin al cuvîntului, întrucît Ministrul Economiei în noul guvern e un francez, cu cetăţenie moldovenească, director al unei mari companii de audit. Respectiva companie de audit e cea care a auditat în ultimii ani marile bănci moldoveneşti, inclusiv cele 3 bănci jefuite, făra să sesizeze vreo neregula.

Acum 6 ani, la Chisinau, nişte tineri au murit bătuţi de poliţie pentru că protestau împotriva Partidului Comuniştilor care nu dorea să cedeze democratic puterea. Acei tineri visau la Europa şi la un guvern pro-european. Azi Molodva are un guvern pro-european. Un guvern atât de pro-european, încât e susţinut inclusiv de comuniştii lui Voronin, din ordinul cărora acei tineri au fost ucişi în bătaie. Trăiasca revoluţiile portocalii! (sursa)

Cum se fură de la bogaţi puţin şi de la săraci mult - Vitalie Sprinceană

Ce s-a întîmplat în sectorul bancar trebuie exprimat astfel: cei ultrabogaţi (şi cu acces la resurse politice) i-au furat puţin pe cei mai puţin bogaţi, puţin pe cei cu venituri medii, mult pe cei săraci şi foarte-foarte mult pe cei foarte săraci.

Cei dependenţi, săraci şi foarte săraci au fost furaţi în multe feluri. Întîi le-au fost luate puţinele economii (în lei!) pe care le aveau: prin creşterea preţurilor la produsele alimentare, la medicamente şi alte lucruri de primă necesitate.

În al doilea rînd, prin menţinerea artificială sau chiar prin creşterea preţurilor la resursele energetice (lucru ciudat – în timp ce petrolul scade dramatic peste tot în lume, preţurile la benzină cresc în Moldova, pentru că inflaţia ”consumă” diferenţa de preţ şi permite benzinăriilor să-şi menţină preţurile mari ori chiar să le crească, cu justificarea că ”aşa-i cursul valutar”.). Că resurse energetice ieftine (care intră în costul fiecărui produs ar fi însemnat o reducere a costului produselor, o stimulare a consumului intern şi o scădere a sinecostului produselor moldoveneşti – tot atîtea ingredinte pentru o creştere economică sănătoasă – aceste considerente au fost sacrificate de dragul monopolului în sectorul carburanţilor şi a profitului său.

Plătesc desigur şi celelalte grupuri – puţina clasă medie şi zona antreprenoriatului. Dar într-o măsură mai mică. Pentru că, în majoritatea sectoarelor economice care încă merg în Moldova (construcţii, import-export etc.) calculele şi plăţile oricum se fac în euro. Şi cabinetele private de medici tot iau plăţi în euro. Şi avocaţii.

Fluctuaţiile cursului valutar al leului moldovenesc, provocate artificial, aşa cum a ieşit la iveală, au efectul de a scoate masca ”prezentabilă-proeuropeană-democratică” a sistemului politic moldovenesc.

În momentul în care puterea nu se mai sinchiseşte să facă un ban pe seama cetăţenilor (jucînd cu rata de schimb, furînd o sumă imensă din sistemul bancar şi aruncînd povara recuperării furtului pe seama cetăţenilor), iar instituţiile ce au funcţia de a proteja bunul public iau explicit şi deschis partea intereselor oligarhice şi de partid (cum o face Banca Naţională, cum o face sistemul de justiţie), devine evident că, în calitate de cetăţeni suntem extrem de vulnerabili în faţa unui sistem politic arbitrar.

Nu corupţia (cu ea ne obişnuim şi am învăţat demult s-o domesticim ori s-o utilizăm în interes propriu), nici faliile etnice sau identitare (care reprezintă doar nişte tehnici de mobilizare şi divizare colectivă aplicată inteligent de cei de sus pentru a nu permite solidaritatea între cei de jos), nici măcar războiul din zonă (şi cu el ne-am obişnuit de mult), ci anume arbitrarietatea, adică faptul că bunăstarea noastră (individuală, în primul rînd, dar şi cea colectivă)  pot fi sacrificate în orice moment de dragul unui puternic interes privat care şi-a subordonat întregul sistem de stat. (sursa)

Un abuz nu vine niciodată singur -  Natalia Morari

De două zile citesc comentarii despre Iurie Leancă, Chiril Gaburici şi cel care îi uneşte – Vlad Filat. Am o singură neclaritate în privinţa celor care îşi taie acum venele şi spun ca s-a terminat povestea noastră cu vectorul european: credeţi că ea s-a terminat abia acum? // Da puteţi să-mi spuneţi ce s-a întamplat atunci când a fost închis postul de televiziune NIT? Când preşedintele ţării a fost ales cu încălcarea normelor constituţionale? Când CNA şi Procuratura Generală au ajuns să fie instrumente politice în buzunarul lui Vlad Plahotniuc? Când aeroportul a fost dat pe mâna lui Ilan Shor (de atunci se ştia acest lucru, de atunci, însa toţi se acoperiau cu povestea despre concurs, inclusiv Iurie Leancă)? Când ziua-n amiaza mare au fost furate 17 mlrd din sistemul bancar? Când a fost arsă maşina BEM cu aproape toate dovezile în privinţa creditelor neperformante, iar MAI-ul şi Procuratura, fiind controlate de aceleaşi partide, n-au scos niciun cuvânt despre acest caz timp de două luni? Când aţi văzut felul în care, cu trei zile înainte de alegeri, partidul “Patria” a fost scos din cursă? Când PCRM-ul lui Ruslan Popa a rămas în buletinul de vot, chiar dacă instanţa de judecată a decis altceva? Când tot felul de companii, create pe lângă diferite ministere, afiliate cu aceleaşi partide, asimilau banii europenilor în baza aşa-ziselor “concursuri”? Când SRL-urile, care au finanţat la greu partidele de la guvernale în campania 2014, s-au ales, fără excepţie, cu contracte de milioane din caznaua statului sau din banii europenilor? In acele momente, probabil, stăteaţi in faţa oglinzii şi vă spuneaţi: “Totul e bine, ne mişcam spre Europa”. (sursa)

Concluzie: Ultimul banc tragic – ultima soluţie

După numirea noului guvern toata conducerea Moldovei încorpore zboară la Moscova să se consulte cu Putin.
Acolo, fiecare nu-şi dă rândul să se jeluie:
- Vladimir Vladimirovici nici nu ştim ce să mai facem cu moldovenii noştri.
- Le-am furat aeroportul şi BEM-ul iar ei nimic.
- Ne-am gândit ca dacă furăm un miliard de Euro, macăr atunci vor reacţiona. Ei... iarăşi nimic.
- Acum le-am organizat un carusel pe piaţa valutară. Am mai şterpelit un miliard de lei, iar ei iarăşi parcă aşa şi trebuie.
- Ultima la ce ne-am gândit, să ridicăm preţurile la toate mărfurile cu 50%, poate macăr aşa va ajuta. Nimic !!! Totul fără folos.
- Nici nu ştim ce să le mai facem.
Auzind toate acestea Putin căzu pe gânduri. Oftă adânc. Se mai gândi un pic. Şi aproape neauzit, palid la faţă, murmură:
- Da voi cu „dihlofos” nu aţi încercat să-i daţi? (“dihlofosul” este un insecticide foarte puternic. Bancul este auzit de la Veaceslav Ioniţă).

Sfaturile şi interesele vin şi din Est, şi din Vest. Speranţa şi teama vine şi din şi Est, şi din Vest. Pericolul cel mai mare, „dihlofosul” este însă unul pur moldovenesc. Şi la putere, şi în opoziţie…