Larisa Zubcu: „De ziua Sălii cu Orgă, le oferim oamenilor o şansă să ne cunoască“

Larisa Zubcu este de 12 ani managerul Sălii cu Orgă. FOTO Arhivă personală

Cu ocazia aniversării a 35-a a instituţiei, managerul Sălii cu Orgă vă invită la un concert de zile mari duminică, 15 septembrie, în faţa Catedralei Mitropolitane.

„Adevărul“: Doamna Zubcu, pe 15 septembrie se împlinesc 35 de ani de când în Sala cu Orgă a răsunat prima dată acest instrument grandios. S-a întâmplat în 1978, când dumneavoastră v-aţi început studiile la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga“. Ce amintiri aveţi legate de această sală înainte de a-i deveni director?

Larisa Zubcu: Îmi aduc bine aminte timpul când Sala cu Orgă era încă Banca Orăşenească. Când eram copil veneam aici cu mama şi, văzând această încăpere enormă, intram în ea ca într-un templu. Nu am prins, din păcate, primul concert de orgă, dar când am devenit elevă la „Ştefan Neaga“ frecventam deseori concertele instrumentale de aici. Era o mare bucurie şi onoare să venim aici, fiind elevi, pentru că pe scena Sălii cu Orgă evoluau mari muzicieni. Mi-i amintesc pe Victor Tretiakov sau Igor Oistrah. Cine nu fusese acolo? Erau muzicieni din fosta URSS care au devenit muzicieni renumiţi. După anii 1990, graniţele s-au deschis şi am avut şansa să auzim cu toţii instrumentişti din SUA, Germania, Franţa şi multe alte ţări.

Aţi menţionat Banca Orăşenească. Cum a devenit o clădire cu ghişeuri o sală de concert? Ce modificări a suferit edificiul?

Clădirea a fost readaptată pentru o instituţie de concert datorită unui grup de intelectuali cărora le-a venit ideea de a instala o orgă la Chişinău. Era un act de curaj, dar şi o necesitate de a umple golul format în Capitală de lipsa unui astfel de instrument. Faptul că a fost o bancă înainte de a fi o instituţie de concert îi dă Sălii cu Orgă o oarecare sobrietate. Monumentalismul clădirii dă un ton, o dispoziţie şi dispune oamenii la o oarecare etichetă, vestimentaţie şi comportament. La fel, un mare plus este acustica minunată. Bineînţeles că nu a fost de la începuturi aşa, clădirea fusese modificată şi perfecţionată. O pomenim şi astăzi pe regretata Maria Bieşu cu vocea căreia a fost testată acustica sălii. Tuturor muzicienilor le place să cânte la Sala cu Orgă. Avem o carte de oaspeţi, unde instrumentiştii din toată lumea îşi notează impresiile despre acustica sălii şi nu există niciunul care să fi scris un cuvânt de rău. Toţi rămân surprinşi şi fascinaţi că în această parte a Europei există o astfel de sală, pentru că e, într-adevăr, o bijuterie.

De la anii de studenţie, când aţi fost spectatoare, aţi devenit directoare a Sălii cu Orgă şi iată că o conduceţi 12 ani din cei 35. Cum aţi găsit instituţia când i-aţi călcat pragul prima dată şi cum a evoluat în timp?

A fost o mare onoare pentru mine să vin în fruntea Sălii cu Orgă. Sentimentul acesta persistă până acum, dar pe lângă el mai am şi o mare responsabilitate. În 2001, când am preluat fotoliul de directoare, Sala cu Orgă avea în subordine doar Orchestra de Cameră. Acum ne putem mândri cu recenţii campioni mondiali, Ansamblul de acordionişti „Concertino“, Corul de cameră condus de Ilona Stepan, care e cel mai bun din ţară. Mai sunt soliştii noştri Ilian Gârneţ, Anna Strezeva, fraţii Negură – nişte muzicieni de mare valoare, pe care ne mândrim că-i putem găzdui. Ne-am extins şi acest lucru este o mare realizare.

Faptul că a fost o bancă înainte de a deveni o instituţie de concert îi dă Sălii cu Orgă o oarecare sobrietate. Ne-am propus să ne promovăm mai insistent imaginea şi să atragem lumea în sala de concert. Urmează un an intens, pentru că nu ne permitem un adagio sau moderato, ci doar allegro.

Ce-i aşteaptă pe melomani cu ocazia „zilelor de naştere“ – a Sălii cu Orgă şi a Orchestrei de Cameră?

Anul acesta am decis să ieşim din sală şi vom ţine un concert în aer liber, în faţa Catedralei. Pe lângă faptul că ne preocupă organizarea concertelor şi căutarea creaţiilor muzicale care ar fi pe placul publicului nostru, avem şi menirea de a forma spectatorii, a cultiva în ei dragostea pentru muzica clasică. De aceea, vrem să ieşim din „casă“, mai cu seamă deoarece, cu părere de rău, există mulţi oameni care nu au fost niciodată la Sala cu Orgă. Vrem să le oferim oamenilor o şansă să ne cunoască, să ne asculte. De aniversare nu am invitat muzicieni din afară. Pe scenă vor evolua doar artiştii Sălii cu Orgă. Ei vor interpreta muzică clasică de o mare popularitate, precum Bach, Mozart, Vivaldi, Handel, Villa-Lobos.

Aţi menţionat că mulţi oameni nu au auzit de Sala cu Orgă. Cum ademeniţi spectatorii şi popularizaţi muzica clasică?

Am organizat lecţii în şcoli, unde am încercat să popularizăm muzica clasică şi să chemăm tinerii la concertele noastre. Le-am explicat copiilor structura instrumentelor, le-am arătat vioara: cum se ţine, din ce este compusă. Le-am povestit ce înseamnă să fii dirijor şi i-am făcut conducători de orchestră pe câteva clipe. Au manifestat un interes extraordinar şi sperăm să-i revedem la concertele noastre. Un alt eveniment de care mă bucur este deschiderea unei clase de orgă la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, primul student al căreia este chiar fiul organistei Anna Strezev, Mihail. Instrumentul destinat clasei a fost procurat din străinătate.

Pe lângă realizări, Sala cu Orgă are de mai mulţi ani o problemă cu reparaţia edificiului. Când vor fi finalizate lucrările şi care este actuala stare a lucrurilor?

Reparaţia durează din 2008, dar ni s-a spus din timp că statul nu poate oferi integral 50 de milioane de lei care sunt necesare pentru reconstrucţia edificiului. Reparaţia se face pe etape şi, deocamdată, au fost reparate acoperişul şi cupola clădirii. A fost instalat aparatul de condiţionare care încă urmează să fie conectat. Sediul este în stare de degradare şi poate fi periculos pentru pietoni, de aceea ţinem de mai mulţi ani acel gard de protecţie pe strada Vlaicu Pârcălab. Nici nu ştim când se va termina reparaţia, pentru că în fiecare an ni se oferă o sumă de bani prea mică şi suntem nevoiţi să executăm lucrările pe porţiuni şi cu paşi înceţi. Prognoza mea este de trei-cinci ani.

În ce stare este însăşi orga?

Am avut un specialist extraordinar, regretatul Nicolae Romaşco, el avea mare grijă de orgă. A fost un om cu mâini de aur, a fost instruit la fabrica de orgi din Cehia şi făcuse cursuri de îngrijire şi acordare a orgii. A avut câţiva discipoli, în grija cărora a revenit instrumentul. Sunt oameni cu experienţă şi sunt sigură că orga e pe mâini bune.

Ce surprize ne aşteaptă în stagiunea 2013-2014?

Pe lângă repertoriul deja existent, căutăm noi creaţii, noi nume de instrumentişti şi compozitori pe care să-i prezentăm spectatorilor. Vor rămâne neschimbate festivalurile tradiţionale, precum „Mărţişor“, „Nopţile Pianistice“ şi Festivalul Bach. Avem programate concerte instrumentale dedicate zilelor naţionale ale mai multor ţări. Ne-am propus să promovăm mai insistent imaginea noastră şi să atragem lumea în sala de concert. Urmează un an intens, pentru că nu ne permitem un adagio sau moderato, ci doar allegro.