Moldo-Maidanul se amână, dar nu se exclude

Protestul Platformei „DA” din 6 septembrie s-a permanentizat în Piaţa Marii Adunări Naţionale prin instalarea corturilor. Sursa: adevarul.ro

Se ştie că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii. Oricum ar numi-o şi orice ar spune platformiştii, tentativa lor de răsturnare a puterii în stat, prin proteste de amploare, a eşuat lamentabil pentru moment. Cine crede că dânşii se vor rezuma doar la discursuri stângace şi cântece patriotarde se înşeală amarnic. Maidanul moldovenesc se amână, dar numai până la acest sfârşit de săptămână.

Deosebirile dintre evenimentele de la Kiev de acum aproape 2 ani şi mitingul deja permanentizat din PMAN sunt edificatoare. Întâi de toate, pentru că ucrainenii reprezentă o naţiune (fie şi necristalizată la acea dată), pe când moldovenii încă nu şi-au clasat dosarul identitar. În al doilea rând, fiindcă vecinii noştri nu au protestat împotriva regimului Ianukovici în calitate de foştii săi votanţi sau susţinători, aşa cum se întâmplă la Chişinău. Şi, nu în ultimul rând, deoarece EuroMaidanul a apărut ca o reacţie populară (a societăţii civile), nu ca o vendetă personală (a unui condamnat fugar şi frustrat). În timp ce ucrainenii s-au adunat spontan, mitingurile platformei au fost din timp planificate şi minuţios pregătite (nu în zadar s-au întâlnit la Frankfurt, pe 1 aprilie, Vlad Filat cu Victor Ţopa, iar organizatorii şi-au luat vacanţă în august).

Anarhismul dadaiştilor este debordant şi devine tot mai agasant. Acţionând în unison, şi Igor Dodon a început să ceară demisia in corpore a conducerii tuturor instituţiilor publice. Anterior, dânsul solicita doar dizolvarea legislativului şi organizarea alegerilor anticipate, pe care le va câştiga detaşat, fiind cel mai avantajat de „situaţia pre-revoluţionară” din R. Moldova (expresia îi aparţine). E de-a dreptul penibilă revendicarea demisiei preşedintelui, întrucât interimatul va fi asigurat de către speakerul Parlamentului, care este finul „ştim noi cui”. Aşadar, în mod paradoxal, ne interesează cine sunt beneficiarii finali ai furtului miliardului, dar ne prefacem că nu ştim cine va beneficia din plin de destabilizarea situaţiei din R. Moldova. Curat murdar, vorba lui Caragiale.

Unii mai naivi reproşează că în centrul Chişinăului se protestează pentru idee, adică pentru ceva, nu pentru cineva. De fapt, acesta este mesajul pe care îl inoculează liderii Platformei, inclusiv în cadrul unei recente emisiuni televizate: „n-ar fi bine să ne concentrăm asupra unor persoane, haideţi să ne concentrăm asupra unor idei”. Dar să le identificăm mai întâi: integrarea europeană a fost asumată şi parţial compromisă de guvernare, deci nu se potriveşte; dezideratul reUnirii a fost mişeleşte exclus de către organizatori, România fiind expulzată din Piaţă, după cum remarcase profesorul Dungaciu; şi atunci mai rămâne doar lozinca statului capturat de cutare şi cutare. Dar parcă eram îndemnaţi să depersonalizăm manifestaţiile?...

Indubitabil, ambele grupări oligarhice, atât cea din umbra guvernării, cât şi cea din spatele Platformei „DA”, sunt deopotrivă odioase şi periculoase. Doar că una are legitimitatea scrutinului din 30 noiembrie, reconfirmată prin votul politic de la alegerile locale, pe când cealaltă încearcă să profite, în mod cinic, de pe seama nemulţumirii oamenilor. Ba mai mult, este de-a dreptul sfidătoare maniera în care nişte rataţi politici pretind că reprezintă întreg poporul. Dacă anterior platformiştii au susţinut mişcarea AntiMa(fie), iată că acum s-au legat cu AntiFa. Şi oricât ar nega asocierea de cândva cu Mocanu şi ar încerca să mascheze colaborarea de acum cu Petrenco, lumea în continuare îi va taxa. Căci mincinoşii sunt la fel de indezirabili ca hoţii. Mai ales cei care se auto-declară „cavaleri ai demnităţii şi dreptăţii”.