Moldova, câmp experimental în Uniunea Sovietică. Cum au otrăvit sovieticii pământurile dintre Prut şi Nistru

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pe timpul Uniunii Sovietice a fost permisă utilizarea în cantităţi enorme a pesticidelor în agricultură. Republica Moldova a ocupat primul loc din URSS la folosirea acestor substanţe chimice, pe teritoriul ei fiind testate toate tipurile de pesticide care se produceau în lume. Cele mai afectate au fost terenurile pe care erau plantate sfecla de zahăr, viile şi livezile.

În Uniunea Sovietică situaţia terenurilor era controlată, chiar dacă era admisă utilizarea în cantităţi foarte mari a pesticidelor. În prezent, aceste cantităţi sunt mici, dar nu sunt bine controlate, precizează Vladimir Garaba, preşedintele Mişcării Ecologiste din Chişinău pentru Adevărul Moldova. Perestroika iniţiată de Mihail Gorbaciov a făcut Guvernul mai receptiv la adresările populaţiei referitor la utilizarea masivă a pesticidelor.

Experimente pe teritoriul Moldovei

În categoria pesticidelor intră un grup mai larg de substanţe chimice, cum ar fi erbicidele (contra plantelor), insecticidele (contra insectelor), fungicidele (contra ciupercilor). „Republica Moldova atunci era considerată un câmp experimental al Uniunii Sovietice pentru pesticide. Toate pesticidele care se produceau în lume şi puteau fi procurate erau aduse în Moldova şi experimentate aici. Pe atunci, a început trecerea la agricultura industrială, care presupunea, de rând cu alte măsuri, utilizarea îngrăşămintelor, pesticidelor, irigare, utilizarea tehnicii moderne. În acea perioadă Republica Moldova făcuse paşi serioşi, însă pesticidele ne-a făcut mari probleme. Noi ocupam atunci primul loc din Uniunea Sovietică după folosirea pesticidelor la un hectar”, spune Vladimir Garaba. Cantitatea folosită la fiecare hectar era de 5,2 kg de pesticide în substanţă activă.

image

Tehnica implicată în lucrările agricole în perioada URSS. FOTO Arhiva personală Vladimir Garaba

Cel mai des, pesticidele erau folosite în vii şi livezi, la creşterea legumelor în sere şi în teren deschis. „Şi acum e tot aşa. Dar o treime din terenurile agricole ale Moldovei sunt în paragină. Iar pentru celelalte două treimi din terenuri, care sunt folosite în agricultură, pesticidele nu se folosesc din cauza că sunt foarte scumpe. Numai în cazuri când sunt terenuri consolidate, suprafeţe mari, însă este greu de spus în ce cantităţi, deoarece acum evidenţa este mai proastă”, argumentează Garaba. El a explicat că pe timpul URSS se ducea o evidenţă mai bună a utilizării pesticidelor în agricultură. Acum, oamenii care au un hectar sau două de pământ nu mai raportează ce fel de erbicid a utilizat şi în ce cantităţi.

Loc de casă pe teren contaminat

Vladimir Garaba a studiat modul în care au fost utilizate pesticidele pe teritoriul Moldovei în timpul URSS în cartea „Poluanţii organici persistenţi şi impactul asupra mediului”. El precizează că pesticidele din URSS nu aveau o influenţă selectivă - ele ucideau atât plantele dăunătoare, cât şi cele folositoare. Cu unele excepţii. De exemplu, exista un tip de erbicid cu care se stropea floarea soarelui, iar restul plantelor din jur mureau toate. La fel era şi în cazul insectelor. Timp de 10-15 ani, la capătul lanurilor unde se încărcau aparatele de stropit câmpul cu erbicide au existat doar locuri goale, căci nu creştea niciun fel de iarbă. Şi mai chimizate erau locurile unde au fost depozitele de pesticide. „În acele depozite exista o cameră pentru pesticide şi alta pentru îngrăşăminte. Ele nu erau păstrate normal, nu erau păzite, se împrăştiau, se furau. Când am început să lucrez în calitate de agrochimist în raionul Leova, în câteva cazuri am fost invitat să văd de ce nu creşte nici grâu, nici răsărită - erau locuri pleşuri. Toţi erau alertaţi. În urma analizelor de laborator s-au depistat concentraţii de pesticide de zeci de ori mai mari decât trebuia. Ele sunt persistente, mai ales cele clororganice, care se descompun după zeci de ani. Anul trecut, în raionul Călăraşi s-a dat loc de casă unei familii. Ei au construit casa şi apoi au constatat că în grădină nu creştea nimic. De unde să crească, dacă în locul acela a fost depozit de pesticide? Acolo s-au adunat atâtea substanţe toxice că poate este nevoie de 100 de ani ca să se descompună”, îşi aminteşte preşedintele Mişcării Ecologiste din Chişinău.

Cum se dispersau pesticidele

Şi în Uniunea Sovietică au existau diferite metode de repartizare a pesticidelor. Cea mai utilizată metodă era stropirea prin pulverizare a pesticidelor în stare lichidă şi stropirea solidă cu sulf a acestora. De asemenea, se practica încorporarea lor în sol în stare solidă şi lichidă cu ajutorul semănătorilor. Existau şi metode de stropire din avion. DDT-ul (dust i se mai spune în popor) este cel mai dăunător pesticid pentru insecte şi om. Mai existau şi pesticide sub formă de granule care se împrăştiau pe câmp atunci când năvăleau rozătoarele.

image

Recoltarea grâului în sudul Moldovei pe timpul Uniunii Sovietice. FOTO Arhiva personală Vladimir Garaba

Pesticidele au ucis sute de gâşte

„Savanţii au demonstart că o bună parte din insecte au fost distruse, din punct de vedere al diversităţii, dar şi al numărului, în general. Erau puţine sectoare unde puteau să se refugieze insectele, deoarece până şi pădurile se prelucrau cu pesticide şi pământurile din localităţi. S-a distrus mult şi efectivul de păsări din cauza că nu aveau hrană, căci ele se hrănesc cu insecte. În comparaţie cu perioada trecută, acum există o biodiversitate mare. Pe atunci, în câmp erau multe păsări moarte. Prin anii ‘90 a existat un scandal, după ce au murit câteva sute de gâşte. Ele s-au dus să mănânce pe un lan unde fusese împrăştiate granule ce conţineau pesticide”, povesteşte Vladimir Garaba.

Se căutau soluţii

Ecologistul susţine că în anii 1986-1988 chiar şi autorităţile au început să fie îngrijorate de situaţia creată în urma utilizării masive a pesticidelor, fiindcă şi ei erau afectaţi de producţia agricolă pe care o procurau. Astfel, a început căutarea unor soluţii alternative. Pentru insectele dăunătoare se găseau insecte entomofage (o insectă o mânca pe alta). Se mai produceau substanţe cu care erau stropite frunzele, iar insectele care încercau să consume frunzele mureau. Dar aceste metode biologice nu prea dominau. Se făceau abia primele încercări.

Circuitul pesticidelor

Pesticidele clororganice au fost cele mai distrugătoare pesticide din URSS atât pentru natură, cât şi pentru sănătatea oamenilor, deoarece ele nu se descompuneau o perioadă îndelungată de timp. Pesticidele care erau utilizate în agricultură nimereau în apă. Cu apa ele ajungeau în plantele de apă. De acolo - în organismul peştilor. „În perioada aceea se găseau multe substanţe clororganice, până şi în oasele peştilor din Antarctida, în concentraţii care influenţau dezvoltarea organismelor. De asemenea, pesticidele din sol erau absorbite de plante. Acest furaj ajungea în stomacul vacilor, din stomac - în lapte, iar din lapte - în organismul oamenilor, în special în organismul femeilor. Iar femeile care alăptau provocau riscul bolilor de cancer la urmaşi”, explică Vladimir Garaba.

Conţinutul de pesticide în produsele alimentare

În anii `70 ai secolului trecut, circa 20% din întreaga suprafaţă a solurilor fertile ale fostei URSS erau poluate cu pesticide. Astfel, DDT se conţinea în 8% din mostrele de carne şi în 5-10% din probele de cartofi, morcov, sfeclă. În anul 1988, în circa 30% din mostrele de lapte-praf pentru copiii şi în 52% din mostrele de unt dietetic conţinutul DDT depăşea de cinci ori concentraţia maximal admisibilă.

Frecvenţa totală a depistării reziduurilor de pesticide în produsele alimentare din Republica Moldova în anii 1984-1989 a fost înaltă, oscilând de la 5,6% (1984) până la 19,8% (1990). Cele mai contaminate au fost fructele (1,7-4,5%), conservele (0,4-8,6%), produsele lactate (0,1-1,6%), produsele din carne (0,03-0,8%). În mere, în anul 1987, au fost concomitent depistate 11 preparate, cinci din care erau în cantităţi ce depăşeau concentraţia maximal admisibilă.

La timpul lor, pesticidele clororganice au fost utilizate pe întreg teritoriul Republicii Moldova, de aceea nu pot fi evidenţiate zonele unde cantitatea lor este mai mare sau mai mică. Un focar de risc, totuşi, există. Este vorba despre depozitul de pesticide de la Cişmichioi-Slobozia Mare, unde se păstrează în jur de 4.000 de tone de pesticide neidentificate. „Noi am luat analiza apelor, am controlat ierburile, solurile. La distanţe mari ele nu sunt periculoase. Acest depozit este departe de sat, căci depozitele de pesticide se construiau la distanţe îndepărtate de oameni. Cu unele excepţii. Însă satele au crescut şi oamenii au început să folosească aceste locuri în scopuri proprii”, atrage atenţia ecologistul.

Două generaţii afectate de pesticide

image

„Efectul toxic al pesticidelor s-a manifestat şi asupra organismului reproductiv al femeilor şi bărbaţilor, deoarece frecvenţa sterilităţii masculine în ultimele decenii sporise evident. Indicii mortalităţii cei mai înalţi erau în fostele judeţe Edineţ, Soroca, Taraclia, Orhei. Investigaţiile epidemiologice efectuate în anii 1983-1985 pe teritoriul Moldovei au demonstrat acţiunea nefastă a aplicării excesive a pesticidelor în primul rând asupra sănătăţii copiilor şi adolescenţilor. La un număr mare de copii, în funcţie de nivelul de aplicare al pesticidelor se manifesta un retard psihic şi fizic. Chimizarea excesivă şi nejustificată a agriculturii a afectat sănătatea a cel puţin două generaţii din mediul rural. Măsuri de reabilitare a sănătăţii lor nu au fost întreprinse. În anii 2000, aceste generaţii erau de vârstă fertilă şi au dat naştere unei generaţii cu sănătatea subminată, iar cei ce au depăşit vârsta fertilă au plecat din viaţă la o vârstă aptă de muncă”, precizează Garaba.

Perestroika lui Gorbaciov

„Pe la sfârşitul anilor 1980, Perestroika lui Mihail Gorbaciov a permis oamenilor să vorbească mai mult decât până atunci. Sub presiunea alertelor din partea cetăţenilor Guvernul a devenit mai atent, mai receptiv la adresările populaţiei referitor la utilizarea pesticidelor. În perioada 1987-1988 a fost adoptată o hotărâre a Guvernului rus de la Moscova privind îmbunătăţirea măsurii protecţiei mediului în URSS. În baza acesteia a fost organizată o conferinţă ştiinţifică în Chişinău unde pe primul loc s-a pus în discuţie problema utilizării pesticidelor în agricultură”.

Pesticidele de atunci şi de acum

În URSS, pesticidele cu care se stropeau viile conţineau cupru. Astfel, cantităţi enorme de cupru se acumulaseră în solurile în care erau cultivate acestea. „Acum, datorită faptului că nu se încorporează pesticide în sol, concentraţia lor a scăzut foarte puternic. Acum, noi nu mai avem soluri contaminate cu pesticide din perioada Uniunii Sovietice, cu excepţia zonelor în care au fost depozitele. De asemenea, s-a micşorat concentraţia de cupru care era foarte înaltă în acea perioadă. Solul deja s-a curăţat. Pesticidele de astăzi au altă capacitate de a se dispersa în mediul înconjurător. Ele au o perioadă mult mai scurtă de descompunere decât cele din URSS. Acum sunt făcute pe baza altor substanţe şi ele ar trebui să se descompună timp de două-trei săptămâni. În URSS, perioada de descompunere a pesticidelor era de 20-30 de ani”, a menţionat Vladimir Garaba.

„În perioada Uniunii Sovietice se găseau multe substanţe clororganice, până şi în oasele peştilor din Antarctida, în concentraţii care influenţau dezvoltarea organismelor”. Vladimir Garaba, preşedintele Mişcării Ecologice din Chişinău 

Se presupune că, în prezent, cantitatea de pesticide folosită la o unitate de teren este mai mică de cel puţin 10 ori decât în perioada sovietică.

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite