Republica Moldova: alegeri, temeri şi speranţe pe timp de criză

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Alegerile de duminică din Republica Modova - ca mai toate procesele electorale din ultimele decenii în regiunea noastră - nu au cum să prezinte decât puţine şi relativ neînsemnate similarităţi cu cele care au loc în democraţiile consolidate.

E firesc să fie aşa deoarece sunt legate, determinate şi profund influenţate în primul rând de o serie de vectori interni specifici unor lumi ca a noastră, gingaş caracterizare drept „firave“ sau „incipiente“ democraţii, lupta concentrându-se pe dorinţa superiorităţii în faţa electoratului a celui care a ştiut să adune cele mai multe dovezi convingătoare despre corupţia adversarului.

Sigur că jocul ăsta există peste tot (priviţi cu atenţie la tonul dominant al campaniei prezidenţiale din SUA), înlocuind cel mai adesea în interesul publicului votant ceea ce ar însemna platforme sau filosofii politice, cu spectacolul atât de plăcut al bătăii pe viaţă şi pe moarte în noroi. Numai că, în lumea occidentală, nu există ceea ce vedem în zona noastră, adică punerea sub semnul întrebării, trimiterea în ridicol şi derizoriu şi acuza penală împotriva tuturor actorilor relevanţi ai scenei politice, măcar pe primele trei eşaloane ale sale. Există personaje acuzate, există personalităţi desfiinţate, dar sistemul are forţa necesară pentru supravieţuire şi regenerare.

Anticorupţia este acum vectorul intern care influenţează masiv alegerile, alături de cel extern, adică acumularea enormă de tensiuni, ameninţări şi oferte de tip ultimatum, formulate cu mai mult sau mai puţin succes la adresa tuturor ţărilor din Parteneriatul Estic.

Pe fond, mâine seară, vom afla de la Chişinău care dintre cele două oferte a fost considerată cea mai tentantă, credibilă şi dătătoare de speranţă: cea a opţiunii europene sau cea pro-rusă. Pe asta se concentrează totul, ştiind că rezultatul de mâine seară va cântări greu, poate determinant, în alegerile generale şi apoi, dacă va fi nevoie, la nivelul unui referendum naţional care să tranşeze o opţiune între est şi vest.

Asta este varianta cea mai uşoară de răspuns, deoarece şi cea mai vizibilă. Dar şi suficientă?

Nu cred deoarece, în opinia mea, şi de data asta, iarăşi lucru specific zonei noastre, vom avea parte în principal de un vot de refuz, un vot de protest, de un vot al contestării..

1. Un vot care va marca în mod evident nu succesul unor iniţiative economice şi sociale majore regăsite în creşterea nivelului de trai, deschiderea pieţei muncii, ci va sancţiona insuccesul iniţiativelor sau ofertelor existente sau/şi lipsa de credibilitate demonstrată a liderilor. De o parte şi de alta sunt probleme în mod egal serioase. Căci dacă pro-ruşii nu au nimic mai mult de promis decât o fastuoasă intrare viitoare, via Transnistria, în lumea de prosperitate şi rozalie fericire a Uniunii vamale şi perspectivei euro-astiace, pro-europenii şi guvernele lor succesive vin cu moştenirea unei tradiţii de fapte de corupţie extinse, cu fonduri naţionale sau europene, acoperiţi de vorbe frumoase dar cu umbra experienţei lui Vlad Filat de fundal.

2În mod evident va fi vorba şi despre credibilitatea ofertelor economice imediate, a avantajelor pe care pare că e mai sigur să le ofere una sau alta dintre opţiuni...

Iarăşi, nu e deloc uşor de prevăzut care va fi răspunsul. Până în acest moment, Uniunea Europeană a oferit un fel de rai de accesibilitate pentru cei care voiau să muncească pentru a trimite bani acasă, acceptând orice ofertă, mai ales în sectorul serviciilor pe locurile părăsite de arabii primei sau celei de-a doua generaţii în favoarea esticilor disperaţi. Numai că şi piaţa asta a început să se restrângă rapid, au intrat sau urmează să intre în vigoare legislaţii limitative şi restrictive. De cealaltă parte, piaţa rusă (cu mult mai accesibilă datorită locaţiei geografice apropiate şi cunoaşterii limbii) suferă o cădere relativ accentuată, coroborată cu efectele sancţiunilor europene care vor continua şi se vor amplifica în perioada imediat următoare.

Valoarea esenţială aflată acum în joc şi care, în opinia mea, este cu adevărat miza esenţială, este cantitatea de speranţă pe care cetăţenii din Republica Moldova simt că o pot investi pe termen lung într-unul dintre cele două proiecte în termenii devenirii naţionale a ţării lor. Dacă realitatea este aşa cum este, votând în semn de protest împotriva ei, măcar în speranţă să se poată crede.

Caz în care singura perspectivă corectă ar fi prin relaţionare cu dimensiunea geo-politică. În acest sens, una dintre cele două opţiuni, cea europeană, presupune considerarea proiectului de acum, dar în alte condiţii de corectitudine, transparenţă şi lipsă de ezitare în asumarea vocaţiei europene ca decizie naţională pe care urmează să se construiască viitorul naţiunii. Opţiune concretizară printr-un vot majoritar şi în alegerile generale, deci generând un parlament puternic pro-european.

Dacă nu, cealaltă opţiune se face în favoarea unui proces care înseamnă recuperearea treptată de către Federaţia Rusă de azi a dimensiunilor maximale ale propriului său vis imperial (cel din care moldovenii au făcut parte constitutivă, fără voia lor, într-o perioadă neagră a istoriei acelui pământ). Eventual cu Republica Moldova care să se alăture ca parte integrantă statelor preconizate a forma Novorusia „numele primordial al teritoriului din sud-estul Ucrainei" cum apare într-un material exaltând formarea statelor autoproclamate din estul Ucrainei şi care apare aşa desenată (sursa situl rusesc HERITAGE):

image

Este o reală dilemă existenţială pe care trebuie s-o înţelegem şi s-o respectăm ca atare. Iar noi am făcut cât am ştiut sau cât ne-a dus mintea, am făcut construcţii sau am imaginat scenarii multiple. Cât au fost ele de valabile, cât au fost ele de benefice pentru relaţia dintre cele două ţări ale noastre? Vedeţi şi singuri, expresia finală, capătul de drum al acestei abordări fiind eşecul dramatic şi trist a ceea ce a încercat să se prezinte a fi "marşul unionist" de la Bucureşti. Cu toate că n-aş fi sigur că maşina respectivă nu mai funcţionează în continuare, proiectul fiind ca pe 1 decembrie, la Bruxelles, pe undeva în zona Parlamentului European, să fie organizată o manifestare asemănătoare. Şi acolo, pentru a le face plăcere ruşilor care asta spun de ani de zile, organizatorul George Simion poate să repete declararaţia făcută acum câteva zile pentru colegii de la România Liberă:

"Republica Moldova nu va intra niciodată în Uniunea Europeană...Republica Moldova este un stat eşuat. Aţi văzut ce s-a întâmplat la una din bănci. Republica Moldova nu are o economie sustenabilă, nu are cum să reuşească să intre de una singură în UE".

"Stat eşuat" este exact acuza pe care propaganda rusă o aduce Chişinăului, justificând menţinerea presiunilor pentru schimbare clasei politice pro-europene. Mi se pare dureros şi profund nedrept ca o asemenea acuză să fie susţinută din România...

Nu cred că Republica Moldova este un "stat eşuat". Cred în tânăra generaţie pe care am avut ocazia s-o cunosc şi s-o admir, la Chişinău, apoi pe entuziaştii veniţi să pledeze cauza ţării lor la Bruxelles şi nu numai. Cred că trebuie să aşteptăm decizia responsabilă pe care o vor lua fraţii noştri de peste Prut, s-o respectăm şi, oricare ar fi ea, să nu încetăm să facem tot ceea ce va fi posibil pentru a le sta alături în acest context dificil în care se acumulează nori negri de furtună.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite