Republica Moldova: Recesiunea îngroapă sute de companii

Rusia a băgat în faliment o treime din fabricile de vinuri din Moldova

Criza economică din ultimii ani şi managementul defectuos a adus la insolvenţă numeroase întreprinderi din Republica Moldova. Unele firme au datorii ce depăşesc 100 de milioane de lei, iar creditorii bat pragurile instanţelor pentru a-şi recupera banii.

Un clasament realizat de „Adevărul", pe baza informaţiilor făcute publice de Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Republica Moldova (ALARM) şi Curtea de Apel Economică, arată că în prezent patru întreprinderi au de rambursat datorii mai mari de 100 de milioane de lei, iar numărul firmelor de la care debitorii au de recuperat câteva miliarde de lei este de ordinul sutelor.

Cele mai mari datorii faţă de creditori, 177 de milioane de lei, le are întreprinderea moldo-germană Semger SRL, care se află în proces de insolvenţă din 2005. Creată de două întreprinderi de stat şi o companie germană de producere a seminţelor de sfeclă de zahăr şi alte culturi agricole după tehnologii occidentale, Semger a ajuns în faliment din cauza managementului defectuos, dar şi a unor neînţelegeri între acţionari.

FIRMELE STATULUI,
LIDERI LA FALIMENT
Urmează în clasament firma Redser Grup SRL din Chişinău. Pretenţiile creditorilor, printre care şi câteva bănci comerciale, faţă de această firmă sunt de circa 112,4 milioane de lei. Redser Grup SRL figurează în mai multe scandaluri legate de importul şi comercializarea ilicită a mărfurilor în Republica Moldova.

Mai mult, potrivit datelor publicate de Curtea de Apel Economică, pe aceeaşi adresă cu această firmă mai figurează alte două companii în faliment - Primvist SRL, cu datorii de 84,3 milioane de lei, şi Savitar-Agro SRL, cu 59,1 milioane de lei, care la fel erau specializate în importul şi comercializarea mărfurilor.

Pe locul trei se plasează întreprinderea de stat Moldresurse, cu datorii de 107,5 milioane de lei, care, potrivit specialiştilor, a ajuns în stare de faliment ca urmare a unui management dezastruos, dar şi a executării unor comenzi de distribuire la preţuri simbolice a produselor petroliere unor firme apropiate guvernării comuniste.

În clasament sunt şi multe companii practic necunoscute. De exemplu, compania Exito-Grup din Comrat, care are de întors datorii de 103 milioane de lei, sau Kimanava Business Generation SRL din Chişinău, cu 80,37 milioane de lei. Igor Donţu, care este prezentat ca administrator al procedurii de insolvenţă a ultimei, spune că nu ştie nimic despre Kimanava Business Generation şi că, în general, a renunţat să se ocupe de acest proces.

Întreprinderea moldo-germană T.Schmidt Landbau SRL are de achitat creditorilor circa 57 de milioane de lei. O bună parte din aceste datorii sunt faţă de ţăranii din raioanele Căuşeni şi Anenii Noi, de la care, în anii 2005-2007, a luat în arendă mii de hectare de teren agricol, dar a uitat să le platească.
Economistul Viorel Chivriga consideră că de cele mai multe ori întreprinderile intră în faliment din cauza managementului prost. Totodată, el nu exclude că acesta este şi rezultatul crizei economice şi a pierderii pieţelor de desfacere. „În ceea ce priveşte întreprinderile vinicole, acestea au ajuns în incapacitate de plată după embargoul la importul de vinuri moldoveneşti impus în 2006 de Rusia. Ca urmare, vinăriile nu au mai putut rambursa creditele", a explicat Chivriga.

INSOLVENȚA, SOLUȚIE CONTRA CREDITORILOR
Extinderea numărului de firme aflate în insolvenţă este un efect direct al crizei economice, care a dus la pierderea unor pieţe de desfacere de către întreprinderi, susţin specialiştii. Totodată, multe întreprinderi recurg la iniţierea procedurii respective ca soluţie pentru a scăpa de creditori, susţine Valeriu Prohniţchi, directorul Centrului „Expert-Grup".

Potrivit lui Nicolae Bostan, secretarul Asociaţiei ALARM, chiar dacă managerii unei firme urmăresc un astfel de scop, oricum vor trebuie să argumenteze de ce solicită declanşarea procedurii de faliment. Secretarul ALARM crede că multe dintre procesele de insolvenţă puteau fi evitate, dacă creditorii „ştiau cum să-şi monitorizeze banii împrumutaţi".

În opinia lui Bostan, insolvenţa este o procedură ce poate dura ani de zile. „Există şi o serie de lacune în legislaţie. De exemplu, este stipulat că procesul de insolvenţă poate dura cinci ani, dar nicăieri nu este specificat ce urmează după", explică Nicolae Bostan.Totodată, el precizează că deseori procesul durează timp îndelungat şi ca urmare a neînţelegerilor, dar şi a incompetenţei creditorilor.