SOS!!! La Arhiva Naţională este îngrădit accesul la informaţie
0
De ceva timp pe lista autorităţilor care combat ceva (sic) s-a înscris încă una. Instituţia respectivă nu se află pe lista organelor de drept sau de ocrotire a normelor de drept. Totuşi, Serviciul de Stat de Arhivă de la sine îşi revendică statutul respectiv. Lucrurile au luat-o aici razna din vara anului trecut, când a fost schimbat directorul general.
Mai întâi, odată numit în post, înaltul funcţionar „şi-a tras“ o hotărâre de guvern prin care s-a învestit cu depline puteri: nimic nu mişcă la Arhiva Naţională fără aprobarea lui, deşi competenţele unui serviciu central de specialitate sunt altele decât cele pe care şi le-a atribuit demnitarul.
Apoi, tradiţional, a purces la schimbarea cadrelor. A adus şefi, unii dintre care n-au lucrat măcar o zi în sistemul arhivistic. De exemplu, a numit în funcţia de adjunct un fost mare şef la Universitatea Slavonă, care, întâmplător, este soţul unei doctorande de-a lui. Apoi, a transferat colaboratori de pe un post pe altul, în cele mai multe cazuri în detrimentul arhivei şi profesionalismului.
În fine, demnitarul s-a apucat să combată ceva. Aici îmi este greu să explic ce anume (furtul, delapidările, evaziunea fiscală, escrocheria, corupţia, contrabanda, crima organizată, în sfârşit). Astfel, la porunca demnitarului a fost emis un ordin care îngrădeşte accesul la informaţie şi introduce elemente de cenzură, permiţând, totodată, acestui înalt funcţionar să cunoască tot ce studiază cercetătorii.
Potrivit ordinului său, nimeni nu mai are dreptul să intre în sala de studiu cu propriul aparat şi să fotografieze personal. A pus această misiune pe seama unui colaborator al arhivei, iar pozele le primeşti la sfârşitul săptămânii. Un funcţionăraş stă de pândă şi cel prins că a făcut neautorizat două fotografii este obligat să şteargă pozele. Pedeapsa vine imediat – excluderea din sala de studiu. Primul caz a fost aplicat deja. Zilele trecute un coleg de-al nostru a fost exclus de la cercetare.
Înaltul funcţionar a fost până mai ieri coleg de institut (de istorie) cu majoritatea celor care vin la arhivă şi a beneficiat din plin de deschiderea arhivelor şi de fotografiere. Au fost perioade când studia arhivele şi cu două aparate foto pe masă, reuşind, în scurt timp, să publice câteva culegeri de documente. Astăzi el ne spune că „vrea să facă ordine“.
Noi îi amintim că anterior Guvernul a permis fotografierea, iar practicile introduse de el îngrădesc accesul la informaţie, ne reîntorc în perioada sovietică. Dacă totuşi există o prevedere ne la locul ei, de ce nu o modifică şi de ce i-a aplicat istoricului care a „încălcat“ ordinul cea mai aspră măsură (deşi acest drept îl are doar instanţa de judecată). În secolul informaţiei, arhivele au menirea nu doar de a păstra documente, ci de a crea condiţii cercetătorilor pentru studierea lor, iar mii de fonduri sunt digitalizate şi plasate pe internet.
În timp ce la Chişinău istoricii au parte de un tratament reminiscent, arhivele europene promovează o politică de deschidere, iar accesul la documente este o prioritate a administraţiilor. Un coleg îmi spunea că la una din arhivele Marii Britanii la intrare stă scris: „Nu uitaţi aparatul de fotografiat când veniţi la arhivă“, iar la Arhivele Naţionale din Bucureşti eşti rugat să nu foloseşti blitzul.
Să fi activat omul până la numire în domeniul ştiinţelor exacte oricum nu avea o scuză. Acesta însă este un istoric, la fel ca şi majoritatea celor ce vin la arhivă. Să mai zică cineva că demnitarul nu e în conflict de interese. Cine garantează că acesta nu se va uita seara peste fotografiile făcute de noi?
Mai-marele pe Serviciul de Stat de Arhivă, omniprezent la emisiuni în care se pune în discuţie regimul totalitar comunist, îi place să apeleze la formulări precum „de sorginte comuniste“. În ce măsură s-a dezbărat dumnealui de practicile de altădată? Faptele vorbesc de la sine.
P.S. Director General al Serviciul de Stat de Arhivă este dr. în istorie, conf. univ. Ion Varta.
Se încarcă comentariile...
