Stratfor: Statele Unite îşi schimbă tactica în discuţiile cu Rusia

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Adjunctul Secretarului de Stat american pentru Europa şi Eurasia, Victoria Nuland, a avut o întrevedere la Moscova cu miniştrii adjuncţi de Externe ai Rusiei, Serghei Riabkov şi Grigorii Karasin, la începutul acestei săptămâni. Reacţiile celor doi oficiali la vizita lui Nuland au fost mixte.

Karasin a calificat discuţia sa cu adjunctul secretarului de stat american drept una „fructuoasă”, însă s-a declarat împotriva alăturării Statelor Unite la „formatul Normandia” de discuţii pe tema Ucrainei, constituit din reprezentanţii Rusiei, Ucrainei, Germaniei şi Franţei. La rândul său, Riabkov a declarat că starea actuală a relaţiilor ruso-americane nu sugerează că ar exista condiţii propice pentru ca acestea să avanseze. Totuşi, vizita Victoriei Nuland este cel mai recent indicator că rolul Statelor Unite în negocierile cu privire la viitorul Ucrainei şi poziţia administraţiei SUA referitoare la Ucraina s-ar putea schimba.

Naveta oficialilor americani între Rusia şi Ucraina

De-a lungul săptămânii trecute, oficialii americani au tot făcut naveta între Rusia şi Ucraina, la întâlniri cu lideri din cele două ţări, introducând Statele Unite în negocierile directe complexe. După ce l-a însoţit pe Secretarul de Stat american, John Kerry, în călătoria sa la Soci, pe data de 12 mai, Nuland s-a întâlnit cu preşedintele ucrainean, Petro Poroşenko, şi premierul Arsenii Iaţeniuk. Întâlnirile lui Kerry cu preşedintele rus, Vladimir Putin, şi ministrul de Externe, Serghei Lavrov, la Soci, s-au încheiat fără vreun rezultat concret, însă au creat o reacţie publică pozitivă din partea Kremlinului.

În ultimul an şi jumătate, Germania şi Franţa s-au aflat în fruntea negocierilor Occidentului cu Rusia. Cu toate acestea, diferenţele dintre viziunile Germaniei şi SUA asupra evenimentelor din estul Ucrainei şi stadiul implementării acordurilor de la Minsk au ieşit în evidenţă. Germania a adoptat o poziţie mai confortabilă, având un punct de vedere conform căruia s-ar fi înregistrat anumite progrese în implementarea acordurilor de la Minsk, în timp ce Statele Unite au menţinut o linie dură subliniind suportul militar continuu pe care Rusia îl acordă forţelor separatiste.

Schimbări de poziţii între tabere şi în interiorul acestora

În acelaşi timp, şi membrii Uniunii Europene sunt divizaţi în ceea ce priveşte modul de abordare al Rusiei, în special în privinţa sancţiunilor. Polonia şi Statele Baltice au căutat mereu să crească presiunea asupra Rusiei, în timp ce ţări precum Grecia, Italia, Ungaria şi Spania caută să-şi protejeze relaţiile comericale şi au dat de înţeles că vor lua în considerare votul în favoarea slăbirii sancţiunilor. Ca rezultat, Germaniei îi vine din ce în ce mai greu să menţină o linie dură în relaţiile cu Rusia.

Cu toate acestea, Germania s-ar menţine mai degrabă în continuare în fruntea negocierilor cu Rusia şi ar evita scenariul în care SUA ar atrage Rusia într-o confruntare pe care Berlinul nu şi-o doreşte. Deşi oficialii americani au fost implicaţi în discuţii cu omologii lor ruşi şi ucraineni de-a lungul întregului conflict, negocierile directe recente la nivel înalt, fără participarea liderilor europeni, semnalează faptul că Washingtonul vrea un rol mai larg şi mai direct în discuţiile legate de Ucraina.

Totodată, poziţia de negociere a Rusiei s-a schimbat de la începutul conflictului încoace. Preţurile scăzute la energie şi sancţiunile asupra Moscovei au contribuit la problemele economice deja existente în Rusia. În acelaşi timp, dispariţia temporară a lui Putin din spaţiul public din luna martie, precum şi eforturile Serviciului Federal de Securitate (FSB) de a-i mări influenţa acestuia asupra fracţiunilor concurente de la Kremlin ar fi putut afecta strategia Statelor Unite de negociere cu Kremlinul.

Readaptarea cerinţelor între SUA şi Rusia

Există indicii precum că cerinţele SUA faţă de Rusia în ce priveşte criza ucraineană se schimbă, de asemenea, ca parte a negocierilor. Spre deosebire de declaraţiile anterioare ale oficialilor americani, săptămâna trecută, atât Kerry, cât şi Nuland, s-au abţinut să discute public statutul peninsulei Crimeea anexată de Rusia. Totodată, deşi acordurile de la Minsk presupun preluarea de către Ucraina a controlului asupra frontierei comune cu Rusia, atât la Moscova, cât şi la Kiev, Nuland a vorbit doar despre necesitatea prezenţei la frontieră a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi despre capacitatea acesteia de a inspecta transporturile care intră în Ucraina. Cu toate acestea, în timp ce era la Moscova, Nuland a reamintit suportul pe care Rusia îl acordă separatiştilor şi, într-o mişcare simbolică, s-a întâlnit cu Ludmila Alexeeva, directoarea Grupului Helsinki de la Moscova, şi cu un activist al drepturilor omului critic al Kremlinului.

Negociatorii ruşi şi-ar dori să obţină câteva concesii cheie din partea Statelor Unite. Primul se referă la suportul militar al SUA pentru Ucraina. În prezent instructorii militari americani se află în vestul Ucrainei într-o misiune de şase luni; Rusia însă vrea să se asigure că forţele americane nu se extind mai departe sau nu extind această misiune. Până în acest moment, Statele Unite s-au abţinut să acorde suport militar semnificativ Kievului. Kremlinul pare să-şi forţeze omologii americani să-i determine să nu furnizeze arme Ucrainei şi să-şi înceteze activităţile de instruire militară în Ucraina şi în alte ţări de la periferia Rusiei, precum Georgia.

O altă cerinţă cheie a Kremlinului este reducerea activităţii militare a SUA şi NATO de-a lungul flancului estic al alianţei, în zone precum Ţările Baltice, Polonia, România şi Bulgaria. Mai mult, negociatorii ruşi presează Statele Unite şi Uniunea Europeană să-şi ridice sancţiunile impuse companiilor ruseşti şi cetăţenilor ruşi.

Statele Unite nu sunt probabil dispuse să facă compromisuri în ce priveşte misiunea de instruire militară în Ucraina, însă administraţia SUA ar putea, la fel ca şi până acum, să nu furnizeze Kievului armament care ar completa capacităţile militare ale Ucrainei. Crearea unei alianţe de-a lungul flancului de est al NATO este de asemenea o parte din strategia Statelor Unite în regiune pentru a ţine Rusia departe.

Sancţiunile Occidentului şi schimbarea tacticii Washingtonului

Când vine vorba de sancţiuni, însă, Washingtonul poate fi deschis pentru compromisuri. Sancţiunile americane au fost impuse în primăvara şi vara anului 2014 prin intermediul unor dispoziţii executive şi pot fi ridicate dacă administraţia SUA decide s-o facă, spre deosebire de sancţiunile Uniunii Europene ale căror soartă depinde de deciziile tuturor statelor membre ale UE. Dacă acest lucru va fi pus în practică, ridicarea sancţiunilor americane va avea loc treptat, începând cu ridicarea interdicţiilor de călătorie a anumitor persoane întrucât administraţia SUA ar activa probabil în aşa fel încât să se asigure că încă dispune de unele mijloace de presiune asupra Rusiei atât timp cât negocierile continuă. Pentru a ridica anumite sancţiuni, Statele Unite cel mai probabil vor cere o încetare totală a focului de-a lungul frontului din estul Ucrainei, precum şi un acces mai mare a observatorilor internaţionali.

Statele Unite şi Rusia s-au aflat în strâns contact în ce priveşte situaţia din Ucraina încă de la începutul crizei, însă vizita Victoria Nuland precum şi călătoria lui Kerry la Soci şi întâlnirea cu Putin ar putea indica o schimbare în strategia SUA în discuţiile cu Kremlinul. Cele mai recente serii de întâlniri nu prevestesc cel mai probabil un capăt al crizei. Pentru Rusia, menţinerea neutră măcar a Ucrainei reprezintă încă un obiectiv strategic. Totuşi, implicarea directă mai mare a SUA în negocieri ar putea schimba dinamica discuţiilor. Statele Unite nu vor neapărat o Ucraină neutră, însă par mai deschise pentru a negocia direct cu Rusia şi a păstra pe masă potenţialele compromisuri.
 

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite