Al cui avocat este ANRE, plătit cu 50 de milioane de lei în trei ani? (P)

Actuala conducere a Agenţiei Naţionale pentru Reglementare de Stat (ANRE) nu se remarcă printr-o activitate eficientă în domeniul de care este responsabilă, nu înţelege ce norme şi concepţii sunt necesare furnizorilor şi consumatorilor.  La ANRE demult nu mai au loc dezbateri sănătoase cu participarea furnizorilor şi consumatorilor.

Pe data de 17 aprilie 2013, ANRE a declarat că „preţurile la carburanţi ar trebui să scadă: la benzină şi motorină - cu 3%, iar la gazul lichefiat – cu 15%“. Datele care se conţineau în comunicatul ANRE arată însă că benzina ar fi trebuit să se ieftinească nu cu 3%, ci cu 6-7%. Iar scumpirile din februarie, în general, n-ar fi trebuit să aibă loc.

Desigur, după astfel de declaraţii, toţi aşteptau să se producă ieftinirea combustibililor prognozată de ANRE. Dar aşa cum ANRE nici gând nu avea să întreprindă ceva în acest sens (dar ca oamenii să nu creadă că nu vrea să facă asta), prin acelaşi comunicat cititorii au fost informaţi că legislaţia nu-i permite ANRE să intervină pe piaţă pentru a influenţa stabilirea preţurilor la produse petroliere. Oare agenţia ar fi întreprins vreo acţiune dacă preţul ar fi urcat cu 50%? Fără îndoială, ar fi luat măsuri. Adică, dacă preţurile sar cu 50%, ANRE are dreptul „să se amestece“, dar atunci când scumpirea e de 3-15%  - nu? Însă în cazul în care benzina se scumpeşte lunar cu 5%, într-un an poate ajunge să coste cu 70% mai mult, fără ca Agenţia să intervină.

De ce este scumpă benzina

Citind legea, te convingi că lucrurile sunt un pic altfel. ANRE a încurcat drepturile şi obligaţiunile pe care le are. Potrivit articolului 4 din Legea cu privire la produsele petroliere, agenţii economici stabilesc preţurile la carburanţi în conformitate cu Metodologia aprobată de ANRE. Acelaşi articol obligă ANRE să monitorizeze respectarea cerinţelor Metodologiei de către deţinătorii de licenţe. Nu există supraveghere fără intervenţie, anume în asta şi rezidă scopul supravegherii. 
Aşa că, dacă ANRE declară că benzina şi motorina trebuie să se ieftinească, înseamnă că ştie despre ce vorbeşte. Iar în cazul în care preţurile nu scad, rămâne doar să presupunem de ce nu se întâmplă acest lucru.
Rezultă că în cazul scumpirii petrolului Metodologia îi permite furnizorului să majoreze preţurile la pompă, iar atunci când se ieftineşte nu-l obligă să scadă preţurile. 
Totodată, am putea fi de acord parţial cu afirmaţia „ ... nu-i permite ANRE să intervină în relaţiile de piaţă pentru stabilirea preţurilor la produsele petroliere“, dacă în acest domeniu ar funcţiona cu adevărat legile pieţii.
În acest context, este de neînţeles atitudinea demonstrată de ANRE pe parcursul ultimilor ani. În susţinerea afirmaţiilor mele, voi aduce chiar câteva comentarii făcute de conducerea ANRE în ultimul timp pe marginea majorării permanente a preţurilor la produsele petroliere.
Pe 06.12.2010, ANRE precizează cauzele creşterii preţurilor la combustibili. Pe 16.01. 2011 – produsele petroliere se scumpesc. Victor Parlicov: „Scumpirea are loc ca urmare a majorării accizelor la produsele petroliere, începând din 2010“. Dar e deja anul 2011!
Pe 24.02.2011, o companie a afişat de dimineaţă preţuri mai mari la benzină şi motorină. Directorul general al ANRE declară că şi alte companii au anunţat scumpiri, una dintre ele din aceeaşi noapte.
11.09.2012: ANRE anunţă că una dintre companii riscă să rămână fără licenţă din cauza scumpirii nefondate a produselor petroliere. ANRE declară că nu are dreptul să intervină în relaţiile de piaţă. Aşa că firma a rămas cu licenţă.
04.10.2012: Victor Parlicov, directorul general ANRE: „Preţurile de comercializare a benzinei şi motorinei sunt cu 40 de bani şi, respectiv, cu 60 de bani, mai mici decât cele afişate pe panouri. Este o consecinţă a concurenţei netransparente“. Ce invenţie este asta – „concurenţă netransparentă“?
5.10.2012: „ANRE сonsideră că trebuie exclusă concurenţa neloială de pe piaţa produselor petroliere“. Şi? Au stârpit-o? Sau deja e treaba altei instituţii? Alte declaraţii ale ANRE: „Petroliştii care au scumpit speculativ carburanţii vor fi daţi în judecată“; „Preţurile carburanţilor pe piaţa internă ar trebui să scadă“... Declaraţii de dragul declaraţiilor.

Această cronologie şi caracterul afirmaţiilor făcute de şefii ANRE ne permit să facem o concluzie fără echivoc: ANRE s-a transformat în avocatul furnizorilor de produse petroliere şi gaz lichifiat, plătit cu peste 50 de milioane, bani publici, în decurs de trei ani. Agenţia pur şi simplu ne lasă să aşteptăm şi să sperăm că vor scădea preţurile, doar atât. Nu e greu să-ţi dai seama că ceva se întâmplă pe piaţă. Au trecut trei ani de când a fost numită conducerea numeroasă a ANRE, de aceea putem pune deja unele note. În calitate de profesor universitar pot spune că notele sunt proaste, nici măcar de trecere, în pofida autoaprecierii înalte a „studentului“: „Avem un cadru de reglementare stabil şi, ca abordare, aproape de cele mai bune practici ale agenţiilor de reglementare din ţările avansate şi cu experienţă în domeniu“. Astfel de declaraţii denotă o totală neînţelegere a spectrului de probleme de care e responsabilă ANRE, lipsă de modestie şi incapacitatea absolută de autoapreciere, dar şi lipsa respectului faţă de parteneri. Ceea ce a reuşit SUA în 120 de ani, în Moldova s-a făcut în 15 ani!

Unele acte normative adoptate de ANRE au caracter discriminatoriu

Afirm cu toată răspunderea că niciunul din actele normative adoptate de Agenţie în diferiţi ani nu corespunde normelor internaţionale, iar unele dintre ele au un caracter discriminatoriu. Excepţie face, poate, Regulamentul privind indicatorii de calitate a energiei electrice, dar acesta nu e aplicat. Dar nu despre asta e vorba.
Cititorul trebuie să ştie că pentru întreţinerea acestei structuri, în principiu, foarte importante, sunt cheltuite sume mari de bani, fără vreun folos real pentru economia ţării.

Cât ne costă întreţinerea ANRE

Bugetul anual al ANRE a constituit, în 2012, 19 milioane de lei, în 2010 şi 2011 – un pic mai puţin. Întreţinerea unui angajat ANRE îi costă pe consumatori circa 350.000 de lei pe an. Nu cred că în Moldova mai există vreo instituţie de stat cu astfel de cheltuieli. Dar să nu credeţi că salariile tuturor angajaţilor ANRE sunt comparabile cu cele ale directorilor . Este interesant să urmărim care este eficienţa folosirii acestor mijloace. Şi asta ne va ajuta să facem „Planul de armonizare a actelor normative adoptate de ANRE pentru anul 2010“. În acest plan sunt 27 de puncte, dintre care 14 ţin de elaborarea  şi aprobarea noilor documente şi operarea unor modificări în alte 13 existente, lucru ce trebuia să fie efectuat de ANRE în 2010. Dacă urmărim informaţiile publicate pe site-ul Agenţiei, vedem că în trei ani ANRE a adoptat doar cinci din cele 14 acte planificate şi a modificat şase din cele 13 documente în vigoare (din cele 27 de puncte planificate pentru 2010, în trei ani au fost realizate 11!). Nu e un rezultat cam modest pentru cele 50 de milioane cheltuite?    

ANRE nu este în stare să elaboreze o metodologie nouă de calculare a preţurilor la produsele petroliere sau să o ajusteze pe cea veche, de aceea în 2012 a prelungit-o pentru o perioadă nedeterminată. Nu cred că la ANRE nu există specialişti capabili să ajusteze metodologia, pur şi simplu aceasta convine tuturor, cu excepţia consumatorilor. În genere, putem spune că metodologiile ANRE nu sunt elaborate pentru a fi aplicate, ci pentru a face referire la ele la stabilirea tarifelor la gaz, energie electrică sau produse petroliere. 
În decurs de trei ani, ANRE nu a putut elabora Codul lucrătorului (angajatului) ANRE. Absolut neclar şi inutil este şi pachetul de informaţii economice şi tehnice pe care trebuie să le prezinte agenţii economici, aprobat de Agenţie. E un soi de simulare a transparenţei în activitatea ANRE. Agenţia nu este în stare să-i oblige pe operatori să-şi publice rapoartele anuale. Nu poţi lua cunoştinţă de conţinutul acestora nici dacă te adresezi oficial la ANRE, mai uşor obţii acces la dările de seamă ale deţinătorilor de licenţe din SUA sau Germania.

ANRE se ocupă mai mult de procese de judecată decât de reglementare

În ceea ce priveşte anul 2012, trebuie să spunem că ANRE s-a ocupat mai mult de neînţelegerile cu reprezentanţii sectorului gazier al ţării. În toată perioada de activitate ANRE, n-a aprobat nicio decizie cu privire la starea de lucruri a deţinătorilor de licenţe, iar în 2012 au fost tocmai patru, şi toate se referă la sectorul gazier! Mă frământă o întrebare la care, cred, ar vrea şi alţii să afle răspunsul. Veniturile directorului general al ANRE sunt de 44.000 de lei pe an. Să facem abstracţie de cele 20.000 aprobate de Parlament, sunt şefi care au lefuri şi mai mari. Mă interesează însă cealaltă componentă a veniturilor – 20.000 de lei, plătite pentru activităţi ce nu ţin de cele de bază. Chiar dacă dl Parlicov ar transforma deplasările în sursă de venituri suplimentare, referirea la ele este nepotrivită. Cititorii vor fi curioşi să afle din ce se formează acest venit suplimentar stabil, comparabil cu cel de bază. Cine şi pentru ce servicii apreciază atât de înalt activitatea directorului general al ANRE?

Este interesant faptul că până să fie numit Victor Parlicov în această funcţie, nu era solicitat să ofere consultaţii în calitate de expert IDIS Viitorul. După ce a devenit director al ANRE, este mai căutat şi câştigă mult mai bine decât academicienii, rectorii universităţilor şi directorii de instituţii ştiinţifice.
Când reuşeşte dl Parlicov să-şi îndeplinească conştiincios lucrul pentru aceste 20.000 de lei supliment la salariul de bază, mai ales că o bună parte de timp se află peste hotare?
În cadrul unei emisiuni televizate, la întrebarea prezentatorului: „Cum se simte având aşa salariu“, Victor Parlicov a răspuns, ca un economist adevărat: „De ce toţi discută despre salariul meu mare? Mai bine să se vorbească despre cauzele salarizării proaste a majorităţii populaţiei“.

Parlamentul ar trebui să intervină

Referitor la numărul directorilor ANRE (cinci) şi salariile acestora stabilite de Parlament, trebuie să fii naiv pentru a crede că acestea asigură independenţa şi echidistanţa ANRE în procesul de luare a deciziilor.
Din septembrie 2003 până în martie 2007, ANRE avea doi directori. În decurs de trei ani, pentru întreţinerea Agenţiei s-au cheltuit 20 de milioane de lei (pentru 2013 bugetul ANRE constituie 22 milioane de lei). Eficienţa – 12 acte normative noi, se edita o revistă de profil utilă şi tot personalul încăpea la un singur etaj. În patru luni ale anului 2013, pe site-ul ANRE nu a fost plasată nicio informaţie despre aprobarea unor acte noi sau modificări la cele vechi. La secţiunea „Noutăţi“ sunt doar comunicate despre „victoriile“ repurtate în „luptele“ cu Moldovagaz şi Moldelectrica.

Cel mai trist e că actuala conducere a ANRE nu se remarcă printr-o activitate eficientă în domeniul de care este responsabilă, nu înţelege ce norme şi concepţii sunt necesare furnizorilor şi consumatorilor.  La ANRE demult nu mai au loc dezbateri sănătoase cu participarea furnizorilor şi consumatorilor. ANRE le-a formalizat: plasează pe site documentul, cere păreri şi propuneri prin fax, pentru a le arunca apoi la gunoi. Cred că a trecut suficient timp şi s-a acumulat suficient material pentru ca Parlamentul, căruia i se subordonează  ANRE, să se intereseze ce se întâmplă în această structură şi să decidă ce fel de ANRE avem nevoie.

Nicolae Mogoreanu, preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Energie din Moldova