AIE-3 şi mămăliga cu explozie întârziată

Cele trei partide care au guvernat în Republica Moldova în perioada 2010-2013, în formula numită „Alianţa pentru Integrare Europeană – 2” (pentru a o diferenţia de AIE – 1, din perioada august 2009-decembrie 2010), au anunţat marţi, 21 iulie, refacerea înţelegerii dintre ele pentru guvernarea în coaliţie a Republicii Moldova.

Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Democrat din Moldova şi Partidul Liberal dispun de majoritatea simplă în parlament pentru a asigura susţinerea parlamentară necesară noului guvern care trebuie să-şi înceapă mandatul până la 1 august.

O singură realizare a guvernărilor AIE – 1 şi AIE – 2, din anii 2009-2013, dar şi a guvernării ulterioare fără PL, merită apreciată ca fiind demnă de aşteptările cetăţenilor şi de promisiunile din 2009, de după perioada revoluţionară din aprilie-august, când a fost înlăturată de la putere guvernarea autoritară comunistă: asigurarea libertăţii presei, a expresiei, a creaţiei, şi dezvoltarea sectorului mass-media. Aceasta a adus după sine polarizarea sectorului de media în centri de influenţă a formaţiunilor politice importante, însă este o evoluţie normală după atâţia ani de stagnare şi regres, la care am asistat până în 2009. Odată cu dezvoltarea mass-mediei, numărul jurnaliştilor cu adevărat independenţi va creşte. Pentru ca el să crească, e nevoie şi de independenţa financiară a marilor instituţii media, sau cel puţin ca finanţatorii lor să nu fie neapărat persoane implicate direct în lupta politică. Având la dispoziţie exemplul României, se poate prevede că şi în cazul Republicii Moldova e nevoie de o perioadă de stabilizare şi consolidare a presei, însă aceasta nu poate veni decât o dată cu dezvoltarea sectorului de afaceri mult peste ce există acum. Aici putem trece la următoarele aspecte ale prestaţiei guvernărilor AIE-1, AIE-2, CPE şi APE.

În restul aspectelor, performanţele acestor guvernări trebuie numite de fapt „contraperformanţe”. Poate, cu excepţia parţială a deschiderii către vest şi a ducerii la un nivel superior a relaţiilor Republicii Moldova cu instituţiile europene. Semnarea, anul trecut, a Tratatelor de Asociere şi de Liber-Schimb, la fel ca suspendarea regimului de vize cu statele Uniunii Europene, reprezintă realizări care atestă că, pe plan diplomatic, s-au făcut progrese. De asemenea, relaţiile cu România au devenit mult mai strânse, inclusiv în plan economic, România fiind acum cel mai mare partener economic al Republicii Moldova şi principalul donator de asistenţă financiară externă după UE şi SUA. Însă suspendarea relaţiilor cu instituţiile financiare internaţionale, răcirea relaţiilor cu instituţiile europene, sunt lucruri care au avut loc în ultimele luni şi marchează un regres evident. Coaliţiile de guvernare din 2009-2015 nu au reuşit să diminueze substanţial corupţia şi daunele ei, ba din contra, am asistat la conflicte obscure între grupuri de interese care au reverberat dur în viaţa politică. Am asistat în această perioadă la declararea şi mimarea unor reforme reale şi irevocabile în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, la lipsa de preocupare pentru fortificarea şi abilitarea instituţiilor statului de drept. Am observat cu stupefacţie cinismul şi perversitatea morală a unora dintre guvernanţi şi ai apropiaţilor acestora. Ca o consecinţă generală a tuturor acestor fenomene, viaţa oamenilor nu s-a îmbunătăţit. Republica Moldova a continuat şi continuă să piardă mii de cetăţeni care pleacă în străinătate, mulţi dintre ei pentru totdeauna. În 2013-2014, Banca de Economii şi Aeroportul Internaţional Chişinău au fost privatizate în mod dubios, iar cu puţin timp înainte de alegerile parlamentare, din trei bănci a dispărut o sumă apropiată de 1 miliard de dolari. Coroborate cu preluările frauduloase şi ilicite de afaceri observate şi documentate în 2010-2012 (aşa-numitele „atacuri reider”), se poate spune că perioada anului 2014 este apogeul „operei” de devalizare a Republicii Moldova, o „operă” de care, în mod sigur, nu sunt străini guvernanţii perioadei 2009-2015. Ba chiar mai mult decât atât.

Ce ni se pune acum pe masa ofertei politice? Acelaşi lucru, cu menţiunea că PL se întoarce la guvernare după peste doi ani de opoziţie. În toată această perioadă, liderii PL au declarat că nu se vor mai alia cu PLDM şi PDM dacă aceştia nu rezolvă cazurile BEM şi Aeroportul Internaţional Chişinău, şi nu reuşesc întoarcerea la loc a miliardului de dolari „evaporat” în noiembrie 2014. Iată că astăzi Mihai Ghimpu şi-a permis să facă un macaz. Trebuie să ne punem întrebarea: a fost guvernarea 2009-2013 substanţial mai bună, mai calitativă, decât cea din 2013-2015? Nu cred. Prin urmare, ne aşteaptă aceleaşi „performanţe” şi acelaşi stil de guvernare de până acum.

În ianuarie 1997, furtul unei sume aproximativ egale cu cea înstrăinată în Republica Moldova, în 2014, a scos în stradă mii de albanezi. Diferenţa este că acolo populaţia investise în mod direct sume de bani în nişte scheme piramidale de îmbogăţire rapidă, populare în anii 1990. Odată ce schemele s-au prăbuşit, iar cei mai mulţi dintre deponenţi şi-au pierdut toţi banii, aproape toată Albania a cerut întoarcerea banilor. Când autorităţile (implicate şi ele în scheme, fără îndoială), au rămas surde la apelurile populaţiei, aceasta a ocupat arsenalele şi depozitele de arme din sudul ţării, şi şi-a cerut drepturile cu arma în mână. Rezultatul a fost un adevărat război civil care a durat peste patru luni şi a făcut peste 2000 de morţi şi alte câteva mii de răniţi, conducând şi la schimbarea guvernării în Albania.

Desigur că moldovenii de azi nu sunt albanezii din 1997. Însă exemplele circulă, avem alături o Ucraină rebelă în ianuarie-februarie 2014, iar miza permanentă pe caracterul mioritic al acestei populaţii îi poate costa mult pe mai-marii efemeri ai zilei. În Albania s-a ieşit în stradă de stupefacţie şi indignare, la noi se va ieşi de pierdere a răbdării – s-au adunat prea multe în ultimii ani şi în anii de mai înainte, iar oamenii se simt, totuşi, mai liberi acum, nu mai suntem în perioada autoritarismului lui Voronin.  Da, încă nu s-a protestat în stradă din cauza majorării nejustificate a tarifelor la energia electrică, dar se spune că se va ieşi în septembrie (penibil, dar aşa-i la moldoveni, nu?).

Dacă şi guvernarea AIE-3 va continua seria bătăilor de joc evidente, cinice şi impardonabile faţă de cetăţeni, într-un an-doi ceva se va întâmpla în Republica Moldova. Ceva urât, sângeros şi tragic. Un eşec al AIE-3 de a răspunde aşteptărilor celor care i-au ales să guverneze va însemna înscrierea pe o linie dreaptă către acel deznodământ. Care se va întâmpla, inevitabil. Va fi o explozie întârziată a mămăligii.