Alianţa de carton

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Zilele acestea, cetăţenii moldoveni sunt fie în derivă, fie în expectativă. Moţiunea de cenzură înaintată Guvernului de către deputaţii socialişti şi comunişti urmează a fi dezbătută în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului din 29 octombrie. Astfel, se pare că în săptămâna curentă vom sărbători „Joia Mare” a actualei Alianţe de guvernare.

Ecuaţia politică de la Chişinău are mai multe necunoscute. Pe de o parte, niciunui partid parlamentar nu-i convin alegerile anticipate, iar pe de altă parte, fiecare formaţiune încearcă să obţină cât mai multe dividende din situaţia creată, fără a se pronunţa tranşant pro sau contra demiterii Executivului. PLDM se zbate pe patul de moarte, încercând să condiţioneze menţinerea sa în coaliţie prin aprobarea unui plan de acţiuni şi să se erijeze în postura unei prostituate care zice că-i virgină (cer reformarea instituţiilor de drept, deşi au condus Ministerul Justiţiei timp de 6 ani); PDM se comportă ca un gangster incapabil să-şi recunoască vina şi să renunţe la păguboasele apucături (adică la controlul mai multor structuri de forţă); iar PL încearcă să fie împăciuitor, cu toate că i s-a rezervat rolul de simplu spectator. În atare condiţii, votul de joi ar putea să pună capăt mariajului fictiv dintre un partener abrutizat şi altul întemniţat, în ciuda faptului că cel mai mult are de suferit „copilul” integrării europene.

Paradoxal, senzaţia de deja-vu ar putea să dea un nou suflu componentelor alianţei. Au mai fost disensiuni, s-au mai luat la harţă, deci aparent există loc pentru conciliere. Nu este pentru prima dată când unii au cedat, iar alţii au fuzionat, s-au scindat ori pur şi simplu s-au disociat. Apogeul PLDM s-a produs după scrutinul din 2010, doar că rezultatul de cca 30%, remarcabil pentru o formaţiune de centru-dreapta de la noi, nu ar fi fost posibil dacă Urechean nu-şi sabota propriul partid (AMN). Respectiv, este necesar ca o „stea” să dispară pentru ca alta să apară pe „cerul politic” al Republicii Moldova. Iată de ce liberal-democraţii nu pot accepta cooptarea la guvernare a grupului Leancă, dar nici nu sunt dispuşi să-şi grăbească sfârşitul, prin declanşarea anticipatelor. De cealaltă parte, PD-ul are o mai mare marjă de manevră, asigurată de ortacii lui Voronin, însă nu pot accepta accederea în viitorul Parlament a Platformei „DA” şi nici „martirizarea” lui Filat. Au şi democraţii nevoie de răgaz pentru a atenua din şocul furtului miliardului şi mai ales al arestării unui fost prim-ministru. De aceea, Lupu (de fapt, Plahotniuc) este de acord să schimbe totul fără a schimba nimic, inspirat parcă din replica lui Caragiale: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”.

În atare situaţie, promiţătoarea Alianţă pentru Integrare Europeană, ajunsă la al treilea ciclu din viaţă şi considerată cândva ca fiind „beton”, nu mai este astăzi nici măcar de carton. Iar declaraţiile unor oficiali de la Bruxelles, potrivit cărora aceştia sunt dispuşi să colaboreze cu orice Guvern de la Chişinău, indiferent de coloratura sa politică, demonstrează lipsa perspectivelor clare de aderare a R. Moldova la UE. Şi oricât nu s-ar învinovăţi reciproc, întreaga clasă politică este responsabilă de actuala stare de lucruri. Unii politicieni pentru că n-au vrut, alţii pentru că n-au putut şi cu toţii pentru că ne-au... continuaţi dvs.

P.S. Acesta este cel de-al 100-lea articol pentru „Adevărul Moldova”, prilej cu care le mulţumesc colegilor din redacţie pentru răbdare şi înţelegere, iar cititorilor pentru încredere.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite