Alianţa ce se coace în luna lui cuptor

În cele mai toride zile ale anului, liderii pretinselor partide pro-europene de la Chişinău negociază de zor şi aparent cu spor o nouă-veche alianţă de guvernare. Parcă şi declaraţiile sunt mai cordiale, şi atitudinile mai colegiale, însă din varii motive apar tot felul de impedimente, de parcă ar coace un cozonac şi nu se pot înţelege la ingrediente.

Ca nişte copii răzgâiaţi, politicienii moldoveni mai simt nevoia să retuşeze pe ici-colea acordul coaliţiei şi programului viitorului guvern, deşi încă nu s-au determinat cine va (de)ţine pensula. Bine măcar că unii, prefăcându-se daltonişti după alegerile din 30 noiembrie 2014 şi mânjindu-şi mâinile cu prea multă roşeaţă, fără a le fi ruşine, au decis să repună pe paletă culoarea azurie. Au înţeles că nu au de ales, că dacă nu-i acceptă pe liberali la guvernare atunci partenerii de dezvoltare nu mai redeschid robinetul cu finanţare. Iar nătângii au inclus la capitolul venit din legea bugetului pe anul 2015 şi banii pe care încă nu i-au primit de la Comisia Europeană şi Banca Mondială (110 mln lei pentru subvenţionarea producătorilor agricoli, alte peste 110 mln lei pentru renovarea instituţiilor de învăţământ primar şi secundar, cca 48 mln MDL pentru programele din domeniul ocrotirii sănătăţii etc.).

Obiectiv vorbind, nici acest mariaj politic dintre Lupu, Filat şi Ghimpu nu are cum să fie din dragoste, ci doar din interese: ale unora de grup, ale altora de partid, şi ale ultimilor naivi – de dragul interesului naţional. Cert este că niciunul dintre cei trei nu-i suferă pe ceilalţi doi, dar sunt obligaţi de circumstanţe să uite pentru moment de joacă şi să facă o nouă clacă. Fiindcă e preferabil să împarţi puţinul decât să pierzi plinul. În caz contrar, ar putea să nu mai aibă ce şi pe cine guverna.

Între timp, majoritatea parlamentară ce se prefigurează s-ar putea să fie... minoritară. După plecarea lui Leancă şi Carpov din fracţiunea liberal-democrată, a venit rândul lui Nicolae Juravschi să părăsească ambarcaţiunea condusă de Filat. Respectiv, din 55 de deputaţi câţi erau iniţial au mai rămas doar 52. Dar şi pe eşichierul de stânga se produc oscilaţii. Astfel, în perioada în care Dodon şi Usatîi se ceartă ca nişte mahalagii, deputatul Lidia Lupu părăseşte fracţiunea PSRM. Motivul este la suprafaţă: dumneaei l-a votat pe candidatul democrat la şefia Consiliului Raionul Hânceşti şi a fost exclusă din partidul socialiştilor. Aşadar, având în vedere ultimele evoluţii, este foarte probabil ca PDM să deţină în curând acelaşi număr de parlamentari ca şi PLDM (adică 20, dacă doamna Lupu o să se lipească de tovarăşul Lupu), ceea ce i-ar putea determina pe democraţi să pretindă la funcţia de prim-ministru şi să devină „prima vioară” a noii „orchestre” de la guvernare.

Şi aici ajungem la marea dilemă: este Vlad Talif dispus să renunţe la ideea năstruşnică şi nesăbuită de a se cocoţa încă o dată în fruntea Guvernului, mulţumindu-se în schimb cu funcţia de preşedinte al Parlamentului, sau va insista totuşi să preia frâiele puterii, aşa cum i se cuvine unui tip orgolios şi mofturos? Răspunsul îl vom afla tot atunci când ni se va prezenta Acordul AIE 3.

Nu există nicio şansă ca noua alianţă să depăşească vechile şi multiplele restanţe. Acum că ne-am lămurit şi cu procurorul european, şi cu miliardul furat, nu mă aştept să ne scoată din rahat tot cei care în el ne-au băgat. Ferice că nu se mai partajează instituţiile de drept, înseamnă că acestea se subordonează în continuare aceluiaşi partid. Şi indiferent ce ne-ar coace băieţii şmecheri îmbrăcaţi la patru ace, tot o mămăligă o să iasă, care ar putea să le explodeze în faţă dacă preţurile vor mai creşte ca pe drojdii.