Analiza interpretărilor şi asumărilor p(r)ost-electorale

Dorin Chirtoacă a obţinut al treilea mandat de primar al Chişinăului.

Odată cu încheierea turului doi al alegerilor locale generale şi, implicit, cu redistribuirea mandatelor de primari şi de consilieri pe tot cuprinsul Republicii Moldova, exceptând regiunea separatistă din stânga Nistrului, au reapărut în discuţie semnificaţia geopolitică a votului, motivaţia şubredă a electoratului şi, evident, asumarea rezultatelor.

Expresia „după război sunt mulţi eroi” devine tot mai pregnantă şi actuală zilele acestea, definindu-ne ca popor. Românii, în general, şi moldovenii, în special, au predilecţia de a-şi atribui meritele altor conaţionali sau de a trăi cu iluzia sentimentului împlinit că cineva „de-al nostru” a reuşit. Bunăoară, ne mândrim cu performanţele Simonei Halep, fără a contribui câtuşi de puţin la evoluţia sa. Dar imediat ce această sportivă suferă înfrângere în vreun turneu, preferăm să o condamnăm, ba chiar să ne şi disociem de ea. Fireşte, aceasta până la o nouă victorie a tenismenei, care va fi şi „a noastră”, nu-i aşa?

Exemplul evocat mai sus are menirea de a explica aroganţa unora care îşi arogă victoria lui Dorin Chirtoacă. Realegerea sa în funcţia de primar al capitalei este un succes mai întâi al său personal, apoi al echipei sale şi abia la final – unul comun. Îndrăznesc să spun că cei care l-au susţinut deschis pe celălalt candidat au mai mult de câştigat decât adulatorii actualului edil. Fiindcă primii şi-au asumat responsabilitatea, nu doar au trâmbiţat-o, spre deosebire de ultimii, care fie au preferat să stea acasă, fie consideră că misiunea lor s-a încheiat.

Încercarea fariseică a unora de a-şi retracta sau de a-şi condiţiona sprijinul oferit lui Chirtoacă, prin recursul la discursul „răului mai mic”, nu valorează acum nici cât o ceapă degerată. De unde atâta certitudine că electoratul pro-rusesc nu a considerat-o pe Grecanîi ca fiind „răul mai mic” şi că socialista nu a fost, la rândul său, boicotată? Unul dintre cei mai credibili sociologi de la Chişinău a demonstrat că Dorin Chirtoacă a câştigat matematic ultimele două scrutinuri locale. Doar că se impune următoarea completare: nu doar liberalul a obţinut mai puţine voturi în 2015 decât în 2011 (cca 9%), ci şi contracandidaţii săi (cca 12,5%). Adică rata scăzută de participare nu a fost doar în tabăra alegătorilor pro-europeni, ci şi în acea a pro-ruşilor (numărul cărora posibil s-a diminuat şi pe cale naturală). Altfel spus, a arăta că Dorin Chirtoacă a acumulat în primul tur al alegerilor din 2011 cca 46,5%, iar în prima etapă din 2015 doar 37,52% înseamnă a eluda şi trendul descrescător în rândurile oponenţilor săi: Dodon avea cca 48% în 2011, pe când Greceanîi a obţinut la 14 iunie 2015 doar 35,68%.

Declaraţiile belicoase şi triviale ale liderului socialist, în contrast cu resemnarea Zinaidei Petrovna (dânsa a afirmat că „rezultatul este cel care este”), dovedesc adevărata miză a adjudecării primăriei capitalei. Limbajul suburban al lui Dodon, care l-a făcut pe Chirtoacă „maidanez unionist”, denotă atât frustrarea unui perdant, care nu i-a putut convinge mai ales pe alegătorii din suburbii, cât şi imensele datorii pe care trebuie să le întoarcă diferitor grupuri clientelare, cu interese pecuniare şi legături la Moscova. Totodată, se pare că mitocănia şi prostia sunt la ordinea zilei printre cei mai de vază reprezentanţi ai PSRM. Ofensarea lui Chirtoacă după închiderea secţiilor de votare nu mai reprezintă o simplă sfidare şi provocare la adresa unui concurent electoral. Etichetarea tuturor celor peste 163 de mii de chişinăuieni ca fiind „râia liberală” denotă grave deficienţe şi spulberă orice dubiu cu privire la „răul cel mic”.

Votul geopolitic şi interpretările tendenţioase ale acestuia vor exista atâta timp cât unii nu se vor debarasa de veleităţile neo-imperiale ruse, iar alţii de pretenţia deţinerii adevărului absolut. Aşadar, succes noului-vechi primar şi felicitări tuturor celor care l-au ales, nu doar l-au votat.