Analiză: Republica Moldova de la CSI spre UE

În zadar poate crede cineva că comunitatea internaţională nu a tras concluziile necesare din politica sa din trecut de a tolera agresiunea militară a Rusiei şi că Moscovei i se va permite la infinit nu doar să înghită bucăţi aparte, ci şi teritorii întregi ale statelor suverane, spune expertul politic, ex-deputatul Anatol Ţăranu, într-o nouă analiză pentru IPN.

Rusia, cu politica sa agresivă, deja a făcut Republica Moldova candidată la aderarea la UE. Îi rămâne doar ca, printr-o nouă aventură militară, să contribuie şi la restabilirea definitivă a unităţii naţionale româneşti într-o perspectivă apropiată.

În societatea moldovenească de multă vreme asistăm la o dezbatere anemică despre oportunitatea prezenţei statului nostru în cadrul CSI. Tot de mult timp este cunoscută şi definiţia dată CSI-lui de către Putin timpuriu, care a caracterizat această organizaţie interstatală drept o modalitate de „divorţ civilizat al fostelor republici sovietice”. Cu toate acestea, după cum a arătat timpul, procesul de divorţ a întârziat să se încheie, contribuind la apariţia unor noi motive pentru prelungirea vieţii CSI.

De la uniunea statelor slavice la uniunea statelor sărace...

Se ştie că Comunitatea Statelor Independente (CSI) a fost înfiinţată prin semnarea, la 7-8 decembrie 1991, într-o reşedinţă din Belovezhskaya Pushcha, de către liderii Rusiei, Belarusului şi Ucrainei, a „Acordului privind înfiinţarea Uniunii Statelor Slavice” (CCG), ulterior schimbat în „Acordul privind înfiinţarea Comunităţii Statelor Independente”, cunoscut şi sub numele de Acordurile Belovezhskaya. Republica Moldova a aderat la platforma economică a CSI în 1994, ignorând componenta militaro-politică a acestei organizaţii, făcând referire la statutul său constituţional de stat neutru. CSI, la diferite etape ale existenţei sale, a înglobat în componenţa sa toate fostele republici sovietice, cu excepţia a trei republici baltice. De la bun început, acestea s-au disociat puternic de moştenirea sovietică sub forma CSI, fapt care, după cum se ştie, le-a permis, începând din 2004, să devină membri cu drepturi depline ai unuia dintre cele mai elitiste cluburi ale celor mai dezvoltate ţări ale lumii - Uniunea Europeană. Astăzi este general recunoscut că, în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare economică şi socială, nivelul şi calitatea vieţii cetăţenilor lor, fostele republici baltice sovietice sunt cu un cap mai presus decât toţi membrii CSI.

... care prezintă pericol pentru majoritatea membrilor săi

Până în prezent, Georgia şi Ucraina au părăsit CSI, ambele aceste ţări suverane fiind supuse agresiunii militare din partea Rusiei, în urma căreia au pierdut părţi din teritoriul lor naţional. Pentru Republica Moldova, principala atractivitate a CSI a fost regimul comercial de liber schimb şi de călătorie fără viză între ţările participante. Cu toate acestea, în scurt timp, regimul de liber schimb a fost încălcat grav de embargourile economice ruseşti asupra multor categorii de mărfuri moldoveneşti, precum şi de sprijinul politic, economic şi de altă natură al Moscovei pentru regimul separatist de la Tiraspol, fapt care a fixat fragmentarea teritorială a tânărului stat moldovenesc timp de trei decenii. Rezultatul direct al orientării economiei moldoveneşti spre legăturile de cooperare în cadrul CSI s-a materializat pentru Republica Moldova în statutul de cea mai săracă ţară din Europa, deşi printre membrii acestei organizaţii interstatale post-sovietice se numără şi ţări cu un nivel şi mai scăzut de dezvoltare decât cel al Moldovei.

Prezenţa Moldovei în CSI a căpătat pentru statul moldovenesc caracterul unui pericol existenţial din momentul răbufnirii reflexelor imperiale crescânde în rândul liderilor politici ai Kremlinului, care se materializează tot mai pregnant în intenţia acestora de a reface pretinsa moştenire a „Rusiei istorice”, în care, în primul rând, este inclus întreg spaţiul post-sovietic. Iar CSI, prin definiţie, este o expresie codificată a acestui spaţiu strâns sub forma unei entităţi interstatale şi, prin urmare, este obiectul pretenţiilor imperiale ale Rusiei lui Putin.

Falimentul modelului CSI pentru Moldova

În aceste condiţii, Republica Moldova de mult timp îşi consumă în mod ambiguu eforturile în căutarea unui model de dezvoltare socio-economică şi politică de succes, pe care nu l-a putut găsi în cadrul CSI. A fost firesc, ca punctele de vedere ale clasei politice moldoveneşti şi ale societăţii în ansamblu să se îndrepte cu precădere către experienţa republicilor baltice, adică la modelul de dezvoltare personificat de Uniunea Europeană. Falimentul modelului de dezvoltare de tip CSI a devenit evident chiar şi pentru acele forţe politice din Moldova care, după exemplul comuniştilor moldoveni, fiind câştigătorii categorici ale alegerilor parlamentare din 2001 pe sloganul aderării Moldovei la uniunea Rusia-Belarus, au fost în curând forţaţi să-l abandoneze în favoarea politicii de integrare europeană a Republicii Moldova.

Astăzi, Republica Moldova este deja beneficiară a statutului de ţară candidată de aderare la UE. Nu este un secret pentru nimeni că Moldova a primit acest statut, în principal, ca urmare a agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei vecine. Rusia a dezlănţuit un război împotriva Ucrainei pentru a opri deplasarea fostelor republici sovietice, pe care Moscova le tratează drept curtea sa din spate, spre Occident, şi pe care fostele colonii ale Moscovei îl văd ca pe un model de dezvoltare civilizaţională opusă modelului eurasiatic de dezvoltare, ultima cu dominanta geopolitică rusă la bază. În această logică a dezvoltării civilizaţionale, prezenţa Moldovei în CSI, aflată sub influenţa decisivă a unei Rusii din ce în ce mai agresive, pare a fi o disonanţă geopolitică din ce în ce mai intolerabilă, care ameninţă securitatea naţională şi însuşi viitorul statului şi poporului nostru.

Soluţia este retragerea treptată din CSI

În acest context logic, este destul de evident că prezenţa Republicii Moldova în acelaşi timp ca parte a CSI şi a UE este imposibilă. Totuşi, apartenenţa deplină a Moldovei la UE este obiectivul practic al următorului deceniu, dacă numai în această perspectivă nu este luat în calcul şi proiectul unionist. Prin urmare, pentru Republica Moldova, o abordare treptată a încetării prezenţei sale în cadrul CSI pare a fi soluţia cea mai acceptabilă. Mai mult, o ruptură bruscă a legăturilor cu CSI este plină de complicaţii în relaţiile cu Tiraspolul şi cel mai probabil va fi folosită de Moscova pentru a creşte tensiunea în Transnistria.

Totodată, este necesar să se pornească de la înţelegerea faptului că în stadiul actual al integrării europene a ţării noastre, conflictul transnistrean nu poate împiedica fundamental acest proces. Dar asta doar dacă cuiva de la Moscova nu-i dă în cap să folosească Transnistria ca trambulină pentru o invazie militară a Moldovei. Cu toate acestea, evenimentele din ultimele luni demonstrează clar cât de fatal pot greşi strategii de la Kremlin în calculele lor privind planurile lor imperialiste. În zadar poate crede cineva că comunitatea internaţională nu a tras concluziile necesare din politica sa din trecut de a tolera agresiunea militară a Rusiei şi că Moscovei i se va permite la infinit nu doar să înghită bucăţi aparte, ci şi teritorii întregi ale statelor suverane. Rusia, cu politica sa agresivă, deja a făcut Republica Moldova candidată la aderarea la UE. Îi rămâne doar ca, printr-o nouă aventură militară, să contribuie şi la restabilirea definitivă a unităţii naţionale româneşti într-o perspectivă apropiată.