Analiză: De ce Socialiştii au luat 83% în Găgăuzia, în alegerile din 24 februarie

FOTO presedinte.md

Pe 24 februarie, la câteva ore după închiderea sectoarelor de vot, în pieţele principale din Comrat şi Ceadâr-Lunga s-au tras salve de artificii. În acest mod socialiştii locali şi adepţii lor au hotărât să-şi serbeze victoria la parlamentare. De ce nu: pe fundalul unor rezultate modeste la scară naţională, în Găgăuzia le-a reuşit să ia nu numai ambele circumscripţii nominale, dar şi mai mult de 83% din voturile date partidelor, trasnmite IPN.

Dacă facem o retrospectivă a alegerilor naţionale pe teritoriul autonomiei, localnicii mai tot timpul au fost previzibili şi univoci în preferinţele lor politice. În anii lor de glorie, comuniştii luau aici până la 80 la sută din voturi. În mediul de experţi s-a creat şi stereotipul de a explica totul prin caracterul „pro-rus” al electoratului găgăuz şi manipulările dibace ale partidelor considerate de stânga, care-şi jucau cu pricepere „cartea geopolitică”. Chiar dacă e aşa, elementul geopolitic n-ar da nicicând efecte atât de puternice, dacă n-ar exista o serie de alte circumstanţe şi particularităţi proprii Găgăuziei.
 
Autonomia financiară

Dacă ne conducem de sondaje, aproape jumătate din cetăţenii Moldovei ar putea fi consideraţi „pro-ruşi”. Pe când rezultatele alegerilor din 24 februarie arată că acest factor nu este decisiv la votare. Mult mai reliefat se evidenţiază factorul administrativ, când raioanele controlate de Partidul Democrat, deveneau, în mare parte, bazinul electoral al democraţilor. Spre deosebire de celălalt teritoriu al Moldovei, metodele de „agitaţie” adoptate de partidul aflat la putere, în Găgăuzia nu au, sau aproape nu au, niciun randament. Din cauza autonomiei financiare a regiunii.

Ne-am obişnuit că, oricare ar fi, guvernul de la Chişinău condiţionează mărimea transferurilor către bugetele raionale cu susţinerea politică oferită de autorităţile locale. Acest instrument este puţin eficient în Găgăuzia, deoarece aproape o jumătate din bugetul regiunii e constituit din venituri proprii.

Conform Legii privind finanţele publice locale, aici rămân, în afară de diverse impozite şi taxe, sută la sută din TVA, accizele şi impozitul pe venit. Cu cât mai mare e sporul veniturilor obţinute de conducerea autonomiei, cu atât e mai slabă dependenţa de şantajul politic al Chişinăului. Bunăoară, bugetul regiunii pentru anul 2019 se ridică la aproape 900 milioane de lei, dintre care doar o jumătate vin din bugetul central. Alte raioane dispun de bugete de câteva ori mai mici, iar cota transferurilor ajunge până la 80 – 90 la sută – cu toate particularităţile dialogului politic care reies din această situaţie.

Supărare pe politica Centrului

Indiferent de atitudinea găgăuzilor faţă de partenerii externi ai Moldovei, ei îşi formează atitudinea faţă de guvern doar în baza acţiunilor acestui guvern. Dacă n-ar exista controversa dintre puterea centrală şi autonomie privitor la respectarea competenţelor regiunii, PDM ar fi scutit de a trece pe seama dispoziţiilor pro-ruse ale localnicilor totalul dezastruos din Găgăuzia,. Distribuirea necorelată a fondurilor de stat sau reforma Guvernului, care a cauzat „optimizarea” multor departamente ale autonomiei, nu le-au lăsat localnicilor altă variantă decât a merge pe retorica opoziţiei.

De notat, că pe parcursul recentei campanii electorale tema rusească nici pe departe n-a stat pe primul loc în agitaţia socialiştilor. PSRM le-a promis găgăuzilor că, dacă va ajunge să formeze un guvern, va dezvolta activ autonomia şi îi va reda toate competenţele pierdute. Şi, precum arată experienţa Partidului Comuniştilor, restanţele la promisiunile de acest gen pot determina pierderea încrederii şi în cazul unui discurs pro-rus perfect.

Unitatea societăţii

Una din trăsăturile specifice ale comunităţii găgăuze, care determină votul consolidat la alegeri este unitatea şi solidaritatea în subiecte de primă importanţă. În autonomie lipsesc discuţiile ample privind istoria şi denumirea limbii naţionale, nu numai a celei de stat, dar şi a propriei limbi. Locuitorii autonomiei sunt uniţi şi în ceea ce priveşte suveranitatea Republicii Moldova, statutul ei de neutralitate. Cu alte cuvinte, subiectele care produc dezbinare în societatea moldovenească, în Găgăuzia se constituie ca baza unei viziuni comune despre lume a populaţiei. Şi dacă există opinii diferite privind unele chestiuni, proporţia între ele este de 99 la 1. Iată de ce, socialiştii au fost favoritul incontestabil în ultimul scrutin, faţă de democraţi şi „ACUM”

Colectivitatea găgăuză a demonstrat unitate internă şi în alegerile care s-au scurs. Conform sondajelor, actualului başkan Irina Vlah îi acordă sprijinul circa 70 la sută din populaţia autonomiei. De aceea etalarea ei în calitate de aliat al socialiştilor a dat o mare contribuţie la succesul detaşat al socialiştilor în regiune.

Prelucrarea electoratului

Cu toate argumentele deja enunţate, factorul decisiv al rezultatelor PSRM în regiune a fost lucrul activ al partidului cu electoratul găgăuz. Lăsăm la o parte sinceritatea socialiştilor şi capacitatea lor de a da soluţii, dar poate fi considerat indiscutabil faptul că ei cunosc, cel puţin, specificul societăţii locale, sunt la curent cu problemele existente şi sunt în stare să formuleze mesaje care corespund aşteptărilor găgăuzilor.

PSRM a făcut o campanile electorală activă în autonomie, agitatorii lor au intrat în fiecare casă, oamenii au primit la mână ziare şi foi volante cu programul partidului. Democraţii au întreprins şi ei câteva acţiuni, iar blocul ACUM pare că a renunţat în mod aprioric la alegătorul găgăuz. Situaţia s-a reflectat şi în componenţa listelor de partid: PSRM a operat cu cinci reprezentanţi ai regiunii, PDM cu unul, iar formaţiunea Maiei Sandu şi Andrei Năstase cu niciunul. Astfel, şi rezultatul a fost previzibil: PSRM – 83 la sută, DPM – 6 la sută, ACUM – mai puţin de un procent.

Apropo, Maia Sandu a luat în jur de unu la sută şi în turul doi al alegerilor prezidenţiale din anul 2016. Şi atunci s-au dat multe tălmăciri legate „alegătorul găgăuz pro-rus”. Da, aşa este. Dar nu mai puţin adevărat este şi faptul că Maia Sandu nici în cadrul primului tur, nici în cadrul celui de-al doilea n-a vizitat nicio dată Găgăuzia. Dacă partidele de dreapta nu au ce le spune locuitorilor autonomiei, dacă lor le este teamă de „specificul” alegătorului găgăuz, aceasta este o problemă a partidelor în cauză. Dar dacă extinderea bazei electorale este o prioritate, problema ar urma să fie soluţionată.

Veaceslav Craciun, Comrat

Publicistul Veaceslav Craciun a abosolvit cursurile de masterat ale Universităţii de Studii Europene din Moldova, specializându-se în drept internaţional.
Interese profesionale: regionalism, procesele politice din UTA Găgăuzia, relaţiile autonomiei cu autorităţile centrale ale Republicii Moldova.