Apartheid la Moscova, aproape oficial

Autorităţile oraşului Moscova au editat o broşură ilustrată de 100 de pagini, în stilul benzilor desenate, în care imigranţii din spaţiul ex-sovietic sunt instruiţi cum să se comporte în diferite situaţii şi locuri din metropola rusă.

Conform scenariului broşurii, o serie de personaje din basmele ruse prezintă, în ilustraţii, diferite puncte de interes din Moscova. Imigranţilor le sunt oferite sfaturi utile, în special în privinţa angajării, le sunt testate cunoştinţele de limbă, istorie şi cultură rusă, dar şi de legislaţie.

Iniţiativa autorităţilor de la Moscova ar fi fost demnă de toată lauda dacă în textul broşurii nu ar fi prezente elemente manifest rasiste şi pronunţat discriminatorii la adresa imigranţilor. De exemplu, deşi Rusia este proclamată prin Constituţie şi multe alte legi inferioare drept o federaţie multinaţională, fiind recunoscută şi protejată, inclusiv de discriminare, identitatea etnică a tuturor cetăţenilor, personajele de basm care-i întâmpină pe foştii cetăţeni sovietici sau urmaşii acestora care vin în Rusia îi contrapun pe criterii etnice pe imigranţi moscoviţilor, localnicilor, lăsând să se înţeleagă că aceştia din urmă ar reprezenta o rasă superioară. Toate aceste personaje – cei trei cavaleri (bogatîri), Vasilisa cea Înţeleaptă, Snegurocika, Kulava, Iurii Dolgorukii etc. – provin din folclorul etniei ruse, o situaţie care vine să sublinieze superioritatea acesteia în faţa celorlalte, în ciuda faptului că Moscova este astăzi un oraş foarte cosmopolit, în care numărul reprezentanţilor etniilor neruse creşte în mod continuu, atât din contul migraţiei interne, din alte regiuni ale Rusiei, cât şi din cel al imigrării din fostele republici sovietice.

În benzile desenate, unele personaje au un anumit rol asociat instituţiilor publice. Astfel, Vasilisa cea Înţeleaptă reprezintă instruirea şi educaţia în general, iar cei trei cavaleri reprezintă instituţiile de forţă, poliţia şi alte forţe de ordine.

„Dacă intenţionaţi să veniţi la Moscova, ţineţi minte: aici, ca şi în fiecare oraş, există reguli de comportament şi legi, care trebuie ştiute şi respectate!”, spune Vasilisa cea Înţeleaptă în debutul broşurii. Broşura este împărţită în patru capitole, primul numindu-se „Regulile de comportament ale cetăţeanului străin în oraşul Moscova”. „Principala regulă de comportament pe stradă este să nu provocaţi incomodităţi şi neplăceri celor din jur”. Noii veniţi sunt avertizaţi ca atunci când se află pe străzi să nu întoarcă privirea după femei, să nu vorbească mult şi cu voce tare, şi să nu mănânce. „Astăzi, la fel ca în urmă cu un secol, familiaritatea pripită este la fel de neplăcută pentru mulţi oameni ca şi insinuarea exagerată. De aceea, nu vă grăbiţi să treceţi la «tu» cu cunoştinţele noi”, sună o indicaţie din paragraful „Normele de comunicare”. De asemenea, autorii îi sfătuiesc pe imigranţi să nu lege prietenii cu persoanele noi pe care le cunosc în Moscova, ca să nu pară prea invazivi.

După ce autorităţile Moscovei şi-au exprimat intenţia de a edita o broşură pentru imigranţi, s-a anunţat un concurs pentru elaborarea acesteia. Câştigătorul concursului a devenit un ONG numit „Susţinerea muncitorilor migranţi din Moscova”. Şeful acestei organizaţii, Aleksandr Kalinin, a explicat, pentru BBC (ediţia în limba rusă), că eroii poveştilor ruseşti sunt prezente în broşură pentru că şi migranţii care vin la Moscova sunt priviţi de localnici drept nişte personaje de basm, şi este normal ca nişte personaje „autohtone” să le facă noilor veniţi intrarea în capitala Rusiei. Personajele care întruchipează migranţi erau prezentate însoţite de naţionalitatea fiecăruia, într-o primă variantă a broşurii. Autorii au fost nevoiţi, însă, să renunţe într-un final la menţionarea naţionalităţilor „ca să nu se supere nimeni”, cum spune Kalinin.

„Este evidentă etnicizarea discursului despre migranţi şi despre Moscova ca oraş slav cu eroi mitici”, consideră directorul Centrului de Cercetare a Migraţiei şi Etniilor din cadrul Academiei Ruse de Economie Naţională şi Administraţie Publică, Evgheni Varşaver. „Este reanimată ideea rezistenţei eroilor ruşi în faţa Hoardei de Aur”, mai crede expertul citat de BBC Russian. Includerea lui Iuri Dolgorukii, cneaz de Rostov şi Suzdal din secolul XII, considerat întemeietorul Moscovei, personalitate istorică, alături de personaje din folclorul rusesc vine să le imprime şi mai mult noilor veniţi ideea că statul rus şi etnia rusă înseamnă unul şi acelaşi lucru, generând supunere.

„Sunt moscovit în a treia generaţie şi e o noutate pentru mine că n-ai dreptul să mănânci în public pe stradă. Problema e că, de fapt, nu există „reguli” în adevăratul sens al cuvântului, ele nu sunt explicite. Încercarea de a le explica trebuie să aibă loc în cadrul dialogului public, nu fiind proclamate pe culoarele vreunui departament al administraţiei moscovite”, concluzionează Varşaver.

Experţii au mai atras atenţia asupra nivelului dificil al textelor inserate în broşură, pentru un imigrant cu cunoştinţe aproximative de limbă rusă, dar şi lipsa de echilibru în tratarea anumitor teme în detrimentul altora. De exemplu, rebusul dedicat istoriei Moscovei este dedicat în întregime personalităţii lui Petru cel Mare, trecându-se cu vederea alte perioade istorice.

De altfel, având în vedere că Petru cel Mare a fost descris în repetate rânduri ca fiind liderul rus care-i serveşte drept model de imitare lui Vladimir Putin, acest fapt poate părea mai puţin straniu. Ceea ce frapează, de-a dreptul, în această afacere, este fixarea, deocamdată semioficială, a rasismului şi discriminării pe criterii etnice ca politică asumată a autorităţilor moscovite. „Regulile de comportament” care li se aplică, de facto, tuturor imigranţilor şi unei bune părţi a migranţilor interni de etnii neruse dar nu sunt neapărat obligatorii şi pentru etnicii ruşi, ar putea deveni într-o zi destul de apropiată literă de lege.

Unele semne există de pe acum: în comunicarea oficială a autorităţilor ruse se utilizează sintagmele „persoană cu aspect slav” şi „persoană cu aspect neslav”, prezente şi în varianta „persoană de naţionalitate slavă” şi „persoană de naţionalitate neslavă”. Celor cu aspect slav li se tolerează mult mai multe încălcări decât celei de-a doua, care constituie obiectul preferat al bătăii de joc al poliţiei şi altor autorităţi ruse. Autorul acestor rânduri nu are o fizionomie cu aspect slav, ceea ce înseamnă că plimbându-se prin Moscova şi dând, de exemplu, cu piciorul într-un tomberon de gunoi la cinci metri distanţă de o maşină de poliţie, ar avea toate şansele să fie oprit, legitimat, dus la secţie, amendat şi, cine ştie, poate chiar deportat cu interdicţie. Chiar dacă, în afară de respectiva încălcare a ordinii publice, nu se mai face vinovat de nimic altceva. În schimb cineva mai blond, dolicocefal şi, poate, ceva mai înalt, s-ar alege, în cel mai rău caz, cu o atenţionare. Cam aşa funcţionează legea străzii, mai reală decât toate tomurile de jurisprudenţă, în Moscova de astăzi. E vorba, în fapt, despre un apartheid care încă nu a fost stabilit ca atare de legile statului, o etapă necesară pe drumul instaurării depline a unui neofascism pravoslavnic în Rusia. Despre acest apartheid şi dimensiunile lui nu vorbeşte Vladimir Putin sau Dmitri Medvedev, însă îl putem studia dintr-o mulţime de surse, precum este şi broşura girată de autorităţile municipale din Moscova.