ARHIVELE COMUNISMULUI Farsa alegerilor din RSS Moldovenească GALERIE FOTO

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pentru a da aparenţă democratică guvernării din Basarabia acaparată prin forţă, mai întâi pe 28 iunie 1940, apoi pe 23 august 1944, dar şi pentru a se menţine la putere, regimul comunist al URSS, cu regularitate, a înscenat alegeri în sovietele locale şi cele centrale.

Locuitorii RSSM erau îndemnaţi să-şi dea votul pentru „Blocul de nezdruncinat al comuniştilor şi celor fără de partid“, constituit, în cea mai mare parte, din nomenclatura de partid. Regimul strecura pe liste câte un muncitor sau colhoznic, de obicei cu puţină carte şi îndoctrinat de marxism-leninism. Scrutinul fiind bine regizat, în lipsa unei candidaturi de alternativă, rezultatul era cel planificat dinainte de guvernare: 99,9% din alegători îşi exprimau votul pentru unicul candidat inclus pe listă.

Regimul comunist a constatat „dificultăţi“, în sensul unei opoziţii la alegeri, chiar de la primul scrutin „liber“, din anul 1946. Nu toţi basarabenii s-au lăsat prostiţi de sloganele populiste pline de minciuni şi promisiuni deşarte. Nemulţumirile basarabenilor aveau atât caracter politic (se protesta faţă de ocupaţia din 23 august 1944, lipsa pluralismului, faptul că e un singur partid şi candidat în buletinele de vot etc.), cât şi social (lipsa produselor elementare, impunerea unor plăţi exagerate etc.).

Cei care făceau agitaţie împotriva alegerilor „democratice“ erau arestaţi

Totodată, mulţi încă mai ţineau minte alegerile din perioada de până la 1940, cu participarea mai multor partide şi candidaţi, dar şi viaţa de atunci. Unii şi-au exprimat dezacordul public, alţii - prin foi volante pe care le-au difuzat în localităţi sau le-au aruncat în urna de vot, ori prin faptul că distrugeau afişele electorale etc. Asemenea alegători erau trimişi în gulag.

Supravegheaţi de securitate

Asigurarea succesului la alegeri era un deziderat de primă necesitate al regimului. Doar prin „votul democratic“ al cetăţeanului comuniştii puteau să se legitimeze. De aceea, cu mult timp înaintea zilei scrutinului, Comitetul Central al Partidului Comunist (b) al Moldovei discuta acest subiect la o şedinţă specială, la care aproba lista candidaţilor, elabora un program detaliat de propagandă, numind, totodată, câte un responsabil pentru fiecare raion. La rândul lor, comitetele raionale de partid, cele de la întreprinderi, instituţii, colhozuri şi sovhozuri erau obligate să elaboreze programe proprii de realizare a directivelor venite de sus.

Un rol aparte în atingerea rezultatului scontat la alegeri era atribuit organelor represive - NKVD şi Comisariatul Securităţii de Stat. Acestea erau obligate să supravegheze îndeaproape starea de spirit a populaţiei şi să monitorizeze ce se discuta, să raporteze toate devierile de la politica oficială a partidului şi orice incident care avea loc înainte de alegeri şi în timpul votării.

În baza acestor rapoarte, PCM îşi corecta tactica sau dispunea să se ia măsuri. Orice întâmplare neordinară ce avea loc în preajma alegerilor, în care figura un activist de partid sau local, era calificată fie ca acţiune îndreptată împotriva puterii sovietice, fie ca propagandă antisovietică sau acţiuni pentru zădărnicirea alegerilor. Chiar şi o bătaie ordinară dintre un cetăţean simplu şi un activist era calificată drept tentativă de act terorist. Cel „vinovat“, care nu putea fi activistul, de obicei, ajungea în gulag.

Printre aşa-numitele măsuri democratice de promovare a scrutinului, obligatorii pentru toţi alegătorii, era participarea la lecţii publice pentru studierea legislaţiei electorale, a Constituţiei URSS şi a RSSM. În cadrul acestor ore era promovat şi candidatul inclus pe liste. Poliţia politică sovietică urmărea tot ce se discuta la lecţiile publice.

Primele rapoarte ale NKVD

„Examenul“ de debut al regimului comunist de după 23 august 1944 au fost alegerile în Sovietul Suprem al URSS din 10 februarie 1946. Atunci apar şi primele rapoarte ale Securităţii care vizau starea populaţiei şi incidentele legate de alegeri.

Astfel, într-un raport datat cu 10 ianuarie, NKVD menţiona că s-au intensificat acţiunile de agitaţie şi propagandă antisovietică. Au loc tentative de zădărnicire a acţiunilor pentru pregătirea alegerilor, distrugerea afişelor electorale, ponegrirea candidaţilor şi tentative de acte de terorism.

Raportul informa că la 26 decembrie 1945, Feodor Buzurniuc din satul Ţepilova, raionul Soroca, responsabil de cercul pentru studierea legislaţiei electorale, a declarat celor prezenţi: „Nu vă trebuie să învăţaţi legislaţia electorală. Mergeţi acasă“. Ţăranii s-au împrăştiat imediat.

În alt caz, Gheorghe Stamati din comuna Susleni, judeţul Orhei, le-a spus unor consăteni, în legătură cu alegerile: „Nu este cazul să mergem la vot. Noi am luptat, iar pâine nu avem. Au venit comuniştii şi ne-au jăcmănit“. Raportul menţiona că Gheorghe Stamati a fost arestat.

FOTO: Buletinele pe care erau scrise fraze înaripate despre Stalin, PCUS, URSS erau multiplicate drept exemplu

image

Într-un alt raport, din 8 februarie, era consemnat faptul că la 17 ianuarie 1946 locuitorii satului Scorţeni, raionul Chiperceni, au fost „invitaţi“ să asculte o lecţie electorală. Una dintre femeile prezente, pe nume Ecaterina Pistrui, a exclamat: „Spuneţi prostii şi îndemnaţi ţăranii să voteze pentru puterea sovietică care are nişte legi draconice. Cum puteţi pretinde să vă voteze când Puterea Sovietică a lăsat oamenii fără pâine, lihniţi de foame şi fără haine? Faceţi agitaţie pentru pregătirea către semănat, însă oamenii n-au seminţe, întrucât le-aţi luat şi cerealele, şi animalele. Ce ne-a dat puterea sovietică pentru a o vota?“. Ecaterina Pistrui a înjurat şi a părăsit adunarea. Fratele ei i-a urmat exemplul. Ambii au fost arestaţi.

Vin românii, nemţii şi englezii

În cadrul cercului de studiere a legislaţiei electorale, locuitorul satului Chiţcani, raionul Teleneşti, Evdochim Ostap a exclamat: „Nu avem de ce învăţa legea despre alegeri şi nici despre guvernul sovietic. Nu avem nevoie de Constituţie sovietică, deoarece în curând în Basarabia puterea sovietică nu va exista“. Ostap a fost arestat.

În satul Palanca, judeţul Chişinău, localnicul V. Tonalu, chiabur de origine socială, ar fi spus: „Puterea sovietică nu va fi mult în Basarabia. Ea a furat toţi basarabenii şi nu trebuie de votat pentru ea. În curând va fi un nou război, iar participanţii la votare vor răspunde în faţa românilor şi nemţilor“.

image

Securitatea a constatat că şi locuitoarea satului Pohrebeni, raionul Chiperceni, N. Boico nu era mulţumită de puterea sovietică şi nu dorea să participe la alegeri. Aceasta, într-o discuţie cu câţiva săteni, a menţionat: „Nu ne trebuie să învăţăm legea despre alegeri deoarece puterii sovietice nu i-a rămas mult. În Basarabia vin englezii şi ei vor instaura legislaţia lor“.

În satul Vărzăreşti, raionul Nisporeni, o persoană (încă neidentificată), care ulterior s-a ascuns, a declarat, la sfârşitul lecţiei: „În Uniunea Sovietică democraţia este doar pe hârtie. Încearcă să înaintezi un alt candidat – nu va fi înregistrat. Pentru cel înaintat de bolşevici neapărat trebuie să votezi, altfel vei fi arestat de NKVD şi te aşteaptă puşcăria“.

Ion Panfili din satul Rădeni, raionul Străşeni, a fost mai inventiv, după o lecţie publică, spunându-le sătenilor: „Nu e vorba de alegeri, ci de un scrutin în care se va decide dacă Basarabia se întoarce la România sau rămâne ruşilor“.

Afişe electorale rupte şi documentaţie furată

Nemulţumiţii de guvernare şi de „alegerile libere“, basarabenii şi-au manifestat dezacordul în diferite moduri. Unii au distrus simbolica regimului comunist şi cea electorală.

Astfel, NKVD a constatat că în noaptea de 20 decembrie, apoi, repetat, în cea din 22 decembrie 1945, de la punctul de agitaţie din localitatea Făgădău, judeţul Soroca, au fost rupte afişele, lozincile şi alte materiale cu caracter electoral. Un incident similar a avut loc la 23 decembrie 1945 în satul Cărpineni, raionul Bujor, judeţul Chişinău. În satul Gârbova, raionul Otaci, din localul sovietului sătesc au fost furate toate documentele privind alegerile.

Se mai raporta că la finele lunii decembrie 1945, locuitorul satului Ferapontievca, judeţul Bender, D. Bondarenco a spart geamul căminului cultural şi a smuls de pe perete nouă portrete ale membrilor Biroului Comitetului Central a PC(b) al URSS, a distrus 17 lozinci electorale. Asemenea „crime“ au avut loc şi în satul Tătărăşti, judeţul Cahul.

La 5 februarie 1946, membrii comisiei electorale din satul Verejeni, raionul Teleneşti, au lipit în locuri publice portretul candidatului Lobaciov, ministrul controlului de stat. S-a constatat că peste două ore un portret a fost rupt în două, iar chipul candidatului a fost tăiat cu cuţitul.

Împotriva lui Stalin, dar pentru Regele Mihai I

Una dintre formele de protest, dar şi de luptă împotriva regimului şi a farsei de la alegeri, a fost difuzarea de foi volante, atât până la alegeri, cât şi în ziua scrutinului.

De exemplu, în raionul Otaci, pe un stâlp de telegraf a fost lipită o foaie volantă ce chema populaţia să nu voteze pentru candidaţii în Sovietul Suprem, iar în satul Hădărăuţi, raionul Ocniţa, pe un afiş electoral a fost şters numele lui Iosif Stalin.

În satul Ocniţa, din acelaşi raion, pe panoul electoral care invita lumea să voteze pentru „Blocul comuniştilor şi a celor fără de partid“, cineva a adăugat „şi pentru Mihai I“.

La 1 ianuarie 1946, în satul Jora de Jos, raionul Susleni, pe peretele unei case au fost lipite două foi volante cu caracter antisovietic: una în limba română, alta în rusă. Anterior, din oraşul Chişinău, la sovietul sătesc a fost expediată o scrisoare cu ameninţări în adresa activiştilor din sat. Scrisorile găsite în localitate şi cea expediată din Chişinău erau scrise de aceeaşi mână. O foaie volantă cu caracter antisovietic a fost găsită şi în raionul Leova.

Unul din membrii comisiei electorale din satul Pământeni, judeţul Bălţi, un oarecare Lungu, în trecut proprietar a 50 de hectare de pământ arabil, a afirmat că, dacă în listă ar fi incluşi doi candidaţi - unul din URSS, iar celălalt din Anglia, el ar fi votat pentru englez.

În ziua scrutinului Securitatea era activă ca niciodată. Rapoartele, de obicei, erau întocmite la fiecare două ore. De exemplu, pentru ora 12.00, NKVD informa autorităţile centrale că în satul Cocieri, raionul Dubăsari, „locuitoarea Savva, primind buletinul de vot, l-a rupt public şi a plecat de la secţia de votare. Pe acest caz a fost iniţiată o anchetă“.

„Jos idioţia comunistă!“

Dumitru Clim s-a născut în 1911, în satul Frumuşica, judeţul Soroca. Până la vârsta de 24 de ani a locuit în localitatea natală şi a lucrat alături de părinţi. În 1935 a fost înrolat în Armata Română, fiind repartizat la jandarmerie. A revenit la baştină în anul 1937, având gradul militar de sergent. După căsătorie, deţinea în proprietate trei hectare de pământ arabil, un cal şi o vacă. Împreună cu soţia a educat două fete: Maria, născută în 1944, şi Vasilisa, născută în 1946.

În ziua alegerilor Dumitru Clim a fost desemnat om de serviciu la sovietul sătesc. El a pândit momentul când era singur în încăpere şi a scris câteva fraze pe o foaie: „Jos idioţia comunistă! Jos conducătorii barbari! Trăiască noua revoluţie şi viitorul partid secret“. Apoi a pus lipici pe colţuri, a făcut foaia sul şi a ascuns-o în mâneca hainei. Distanţa de 400 de metri dintre sovietul sătesc şi şcoală - unde era amplasată secţia de votare - a parcurs-o în câteva minute. Ajuns acolo şi primind buletinul de vot, fără a intra în cabină, pe neobservate, a lipit foaia scrisă de buletin şi a aruncat-o în urna de vot.

La deschiderea urnei de vot membrii comisiei au anunţat organele securităţii. După multe măsuri operative şi în baza expertizei grafologice a fost identificat autorul foii volante.

Securiţtii, însoţiţi de doi activişti ai satului, au venit să-l aresteze la începutul lunii iulie 1946. Reuşeşte să iasă din ogradă şi, profitând de întuneric, fuge. Securiştii au împuşcat în direcţia lui fără a-l atinge. În următorii doi ani a fost în ilegalitate (ascunzându-se pe câmpurile din împrejurimile satelor Frumuşica şi Putineşti, apoi la mănăstirile Răciula şi Hârbovăţ, în Ucraina, la Bălţi), iar în luna mai 1948, când a venit acasă, a fost reţinut de preşedintele sovietului sătesc şi de activişti.

La 16 iulie 1948, Judecătoria Supremă a RSSM l-a condamnat pe Dumitru Clim la zece ani de munci corecţionale şi decăderea din drepturile civile pentru o perioadă de cinci ani. În următorii şapte ani Dumitru Clim a participat la construcţia canalului Volga-Don, fiind eliberat la 14 septembrie 1955. Dumitru Clim a fost reabilitat la 19 august 1996.

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite