ARHIVELE COMUNISMULUI „Puterea sovietică, puterea Satanei“

Simion Cristea a fost condamnat la 25 de ani de gulag pentru concepțiile sale religioase

Preoţi, dar şi mireni erau condamnaţi de regimul sovietic pentru ataşamentul lor faţă de religie, considerată de ideologii comunismului „opiu pentru popor".

Printre cele trei valuri de deportări în masă din RSSM, unul - cel din 1951 - este organizat exclusiv împotriva persoanelor credincioase, mai ales a celor care făceau parte din confesiunea creştină neoprotestantă a Martorilor lui Iehova, zişi şi iehovişti.

În noaptea din 31 martie spre 1 aprilie 1951, în cadrul operaţiunii „Sever" („Nord"), din RSSM au fost deportate 723 de familii, în total 2.617 persoane. Printre aceştia au fost şi părinţii ex-premierului Zinaida Greceanîi, actualmente deputat PCRM.

DEPORTAŢI PENTRU CREDINŢĂ ÎN 1951

Represiunea împotriva credincioşilor ortodocşi, dar şi a iehoviştilor şi baptiştilor a continuat însă şi după moartea lui Stalin în martie 1953. Deşi Hruşciov, Malenkov, Molotov, Kaganovici şi Voroşilov, membri ai conducerii colective a URSS între 1953-1955, au condamnat represiunile comise de Stalin, teroarea împotriva Bisericii Ortodoxe şi a confesiunilor neoprotestante a continuat cu o nouă vigoare, mai ales în următorii zece ani după dispariţia „liderului proletariatului mondial, urmaş fidel al lui Lenin".

GRUP DE CREDINCIOŞI, CONDAMNAT ÎN 1954

Printre primii din RSSM care sunt condamnaţi la gulag după moartea lui Stalin din motive religioase se numără un grup de iehovişti din satul Feteşti, raionul Edineţ. Era vorba în total de opt persoane: Vasile Tudor Scutaru, născut în 1933; Tudor Gheorghe Istrati, născut în 1919; Vladimir Ion Radu, născut în 1918; Nicolae Efim Cojocaru, născut în 1920; Simion Vasile Cristea, născut în 1931; Timofei Gheorghe Scutaru, născut în 1906; Gheorghe Minu Ciobanu, născut în 1931, şi Grigore Ion Ursu, născut în 1922.

Dosarul colectiv al acestora se păstrează astăzi în depozitul special al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, fostul KGB, şi va fi predat în timpul apropiat spre păstrare Arhivei Naţionale. Potrivit datelor din dosar, două persoane din cele opt au fost considerate principalii vinovaţi - Simion Cristea şi Grigore Ursu.

Acestora li se impută activitate antisovietică, lipsă de loialitate faţă de statul sovietic şi sfidarea autorităţilor. Să vedem mai exact despre ce e vorba şi în ce măsură cei doi constituiau un pericol pentru stabilitatea regimului comunist.

SIMION VASILE CRISTEA

Simion Vasile Cristea a fost arestat la 13 ianuarie 1954. Din dosar aflăm că era originar din satul Feteşti, raionul Edineţ, de naţionalitate moldovean (adică etnic român), holtei, din ţărani mijlocaşi, judecat şi condamnat anterior, pe 27 decembrie 1952, la cinci ani de detenţie, pentru refuzul de a-şi face serviciul în armata sovietică. Eliberat prin amnistie (nu este precizată data).

La 4 martie 1954, este condamnat la 25 de ani de lagăr de corecţie prin muncă, în baza articolelor 54-10, partea a II-a şi 54-11 al CP al RSS Ucrainene (amintim că RSSM nu avea atunci un cod penal propriu, acesta fiind adoptat abia în 1961). Cu ce a greşit Simion Cristea? Era colhoznic în gospodăria colectivă din localitate ce purta numele lui Malenkov, îşi îndeplinea sârguincios norma de muncă. Este condamnat pentru apartenenţa la „secta" iehoviştilor şi declaraţii critice la adresa puterii sovietice.

GRIGORE ION URSU

Grigore Ion Ursu era, la fel, din Feteşti, raionul Edineţ. Intră în organizaţia iehovistă în 1949. Trei ani mai târziu, devine şef de grup, alcătuit din nouă echipe, care întruneau în total 120 de persoane.

Are grijă de adunarea mijloacelor băneşti destinate ajutorării fraţilor iehovişti supuşi represiunilor, fiind vorba mai ales de cei deportaţi în 1951 în Siberia. Are un comportament extrem de demn în timpul interogatoriului de la sediul poliţiei politice sovietice din Chişinău.

Este sigur că are dreptate, a convins oamenii din sat să-i împărtăşească credinţa şi spune că aşa va face şi în continuare. Confirmă că a vorbit despre războiul lui Iehova, Armaghedon, care se aşteaptă, în care vor fi lichidaţi toţi necredincioşii. Declară foarte franc că nu a săvârşit niciun fel de activitate antisovietică, aşa cum i se impută. Se supune legilor sovietice, dar în măsura în care acestea nu contravin Legii Domnului.

Conform acestei legi, afirmă că nu poate participa la alegeri, activităţi culturale şi propagandistice organizate de către autorităţile sovietice comuniste. Fiind vorba de alegeri, zice că nu poate să-şi dea votul pentru niciun muritor, mai ales pentru un comunist, întrucât votul său şi l-a dat lui Dumnezeu. Refuză să facă serviciul militar, considerând puterea sovietică „o putere a Satanei". Este condamnat în data de 17 iunie 1954 la 25 de ani de lagăr de corecţie prin muncă.

Citește și:

Condamnat că a „românizat" basarabenii

Zece ani de gulag pentru un banc despre Stalin GALERIE FOTO

Violențe etnice la Tiraspol în anii '60

Basarabenii au fost înfometaţi, la ordinul partidului. Vezi GALERIA FOTO!

AMNISTIA ŞI REABILITAREA

Celelalte persoane care figurează în dosarul lui Cristea şi Ursu se aleg cu pedepse la fel de aspre - 25 de ani de lagăr de corecţie prin muncă. Au avut însă noroc de faptul că urmaşii lui Stalin, în special Hruşciov, au decis între timp să revadă legislaţia draconică de dinainte de 1953, inclusiv cea cu privire la persoanele credincioase.

Astfel, la doar o lună de la Congresul al 20-lea al PCUS la care Nikita Sergheevici condamna „cultul personalităţii lui Stalin" şi represiunile în masă iniţiate de acesta, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS adopta hotărârea „Despre revizuirea pedepsei aplicate persoanelor învinuite de crime politice". Prin urmare, în lunile următoare, toţi inculpaţii din grupul celor opt iehovişti din satul Feteşti, raionul Edineţ, au fost achitaţi, dar nu şi reabilitaţi.

Reabilitarea a venit abia după declararea Independenţei Republicii Moldova, mai exact la 24 iunie 1993, printr-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie de la Chişinău, prin care se stabilea că au dreptul să ceară comitetului executiv raional Edineţ restituirea averii confiscate sau costul acesteia.