Au mai rămas în viaţă 35.000 de veterani de război şi... 100 de centurioni - cei de la Maia Catargi
0
Un popas în mediul rural, la un eveniment de referinţă la nivel naţional, ajuns la ediţia a zecea, jubiliară, este o şansă de a fi alături de compatrioţi pentru care dragostea de ţară, de istoria nemăsluită a poporului român, constituie elemente definitorii pentru cei care, indiferent de vârste, evoluţii anterioare, profesiuni de credinţă, sunt alături pentru a retrăi, timp de 48 de ore, momente astrale ale naţiunii noastre.
În comuna Maia, din judeţul Ialomiţa, în fiecare an, în septembrie, o companie de români, cu convingeri deloc convertibile, uneori 80, alteori 100 de conaţionali, argintaţi la tâmple, încercaţi de viaţă sau în deplină putere, ori cu entuziasmul unei tinereţi ce preţuieşte pilda înaintaşilor, iau parte la "Retrări istorice în veacul XXI," o reuniune a celor pe care nici vitregiile vremii nu îi stopează din calea lor, de slujitori ai adevărului istoric depolitizat.
Pe câţiva dintre protagoniştii acestui eveniment ştiinţific istoriografic i-am invitat în faţa camerei de filmat, pentru a sintetiza o evoluţie comună, de zece ani, din credinţă onestă pentru ceea ce a fost şi poate să mai fie România, în această parte, din nou încercată de nori negri, a Europei.
După cum am avut şi şansa unui dialog cu argintul viu al evenimentului, iniţiatorul şi organizatorul acestor întâmplări atipice, comandorul, în retragere, profesorul universitar doctor Jipa Rotaru, interviu vizionabil în imaginile video inserate mai jos.
Jipa Rotaru fiind un spirit vertical, care nu a renunţat la convingerea sa, argumentată, că acela care a fost Conducătorul Statului, în anii grei ai ultimei conflagraţii mondiale, a avut raţiunile sale de a acţiona aşa cum a crezut de cuviinţă, pentru salvarea naţiunii.
De la un an la altul, din rândurile centurionilor de la Maia, mai trece Styxul câte un senior şi îi iau locul tineri veniţi din centre universitare ale ţării.
Maia devenind astfel mai mult decât un brainstorming al istoricilor de ieri şi de azi, o minune a păstrării nealterate a dragostei de România demnă, netrunchiată de inamici ce stau la pândă şi în anul 2014.
Maia Catargi fiind azi emblema spirituală a celor care, cu îndârjire, visează, cred şi acţionează pentru o Românie puternică, în graniţele sale istorice.
Colonel (r.) Gavriil Preda, conf.univ.dr.: Este surprinzător ca într-o comunitate locală să se organizeze manifestări ştiinţifice, la care participă istorici de la centre universitare din ţară, de la institute de cercetări, din afara ţării, oameni pasionaţi de istorie, care îşi susţin punctele de vedere. Ei reuşesc să menţină şi să transmită mai departe, o linie a istoriografiei româneşti, de tip interbelic.
Istoriografia este supusă influenţelor politice. A rămâne ancoraţi abordărilor politice şi a modifica interpretarea istorică, după cum bate vântul şi interesul politic, este un deserviciu uriaş. Este adevărat că fiecare generaţie rescrie istoria din perspectiva sa de înţelegere. Şi are dreptul şi este obligată să aibă o perspectivă a sa. Dar aceasta nu trebuie să fie subordonată şi influenţei politice. Trebuie să rămânem într-o anumită linie de obiectivitate, în măsura în care un istoric poate să fie obiectiv.
Zoe Bratu, istoric: Am lucrat doi ani, împreună cu profesorul universitar dr. Jipa Rotaru, la o carte care se numeşte “Războiul surzilor. România, în derivă, în vara anului 2012. ” Universitatea, şcoala te învaţă să fii un specialist, domnul profesor Jipa Rotaru ne-a învăţat să devenim caractere.
Costin Scurtu, şef al Filialei Constanţa, a Muzeului Militar Naţional: Aici au venit oameni cu dragoste de ţară, de tradiţii, de istorie, aşa cum a fost, nu cea impusă. Dezbaterile care au loc aici, la Maia, sunt reunite, an de an, în volume de specialitate, cu lucrări de referinţă, pentru studiile următoare. Împreună căutăm sensul de viitor, al acestei ţări. Sens care se numeşte calea europeană, integrarea noastră într-o stabilitate mondială, în care pacea trebuie să fie elementul de bază.
Comandor dr. Tănase Jănel: Către Maia, la început de septembrie, în fiecare an, încep să îşi caute calea cam 80, 100 de oameni, care au creat aici o comuniune de suflet, extraordinară. Sper ca şi promisiunile oficialilor care au fost aici, preşedintele consiliului judeţean, primarul localităţii, să se transpună în practică şi la Maia să creăm un centru de cultură, de istorie, unde să vină, alături de noi, cât mai mulţi tineri. Pentru că ei trebuie să preia stindardul românismului.
Colonel dr. Mircea Tănase: O mare parte dintre cei care participă aici sunt istorici militari şi au găsit un spaţiu de exprimare extraordinar de propice. Dovadă sunt cele zece volume care s-au editat până acum şi care se constituie într-un adevărat tezaur, o adevărată bibliotecă de istorie.
General de brigadă (ret.) dr. Nicolae Ciobanu, membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă: Trecutul de luptă, al acestui neam, trebuie cunoscut. Trebuie să ne apărăm virtuţile naţionale, tradiţiile noastre, pentru că, altfel, în actualele condiţii geopolitice, România riscă să îşi piardă identitatea naţională.
Ion Măldărescu, publicist: Avem unii istorici, care denaturează faptele, falsifică sau rescriu istoria. Trebuie să respectăm istoria, cu bunele şi cu relele sale. Şi să ţinem seama de afirmaţia marelui istoric Nicolae Iorga:”Istoria se va răzbuna repetându-se.”
Virgiliu Teodorescu: Astăzi, cu regret, constat că Tricolorul românesc, Drapelul Naţional, este eronat expus în diverse împrejurări. Hampa drapelului trebuie să fie la verticală. Pentru că altfel, foarte uşor se ajunge la expunerea în bernă.
Alba Popescu: Vin cu o mare plăcere, deoarece găsesc o oază de normalitate, de patriotism, de revenire în coordonatele acelea, în care s-a format educaţia mea, normală, sănătoasă. Una în care iubirea faţă de ţară şi faţă de strămoşi, faţă de valori, faţă de eternitatea neamului, au fost reperele mele. Am găsit aici un nucleu de oameni, care încearcă să redeştepte aceste sentimente, în sânul acestui popor traumatizat în ultimii 25 de ani. Mi-aş dori ca România, în următorii ani să rămână întreagă, la fel de frumoasă, cum o iubim cu toţii, să fie ceva mai stabilă şi mai aşezată, mai prosperă, mai civilizată, mai educată, şi mai încrezătoare în destinul ei. Şi dacă se poate mai apropiată de fraţii ei, cei pierduţi peste graniţă. Şi regăsiţi. În 2018, când vom aniversa Marea Unire, să dea Dumnezeu să ne reîntâlnim cu toţi fraţii noştri, cei pe care istoria ni i-a luat din preajmă.
Hrisostom Mihai Iorgulescu: Din păcate, trista realitate a zilelor pe care le trăim ne înfăţişează o cunoaştere din ce în ce mai slabă, din ce în ce mai puţină, a istoriei de către tineri. Sunt foarte puţini dintre ei care se avântă în acest domeniu, al cercetării istorice româneşti. Cred că orele de istorie, din şcoala românească sunt puţine. Şi nu aduc cumulul necesar de informaţii. Mai mult decât atât, în ultimii ani, programa analitică s-a degradat. Iar temele dezbătute sunt din ce în ce mai slabe. Sau, unele dintre acestea lipsite de importanţă...În termeni mai profani, fără armată, securitatea şi integritatea statală este pusă în pericol. Dacă Biserica apără cuvântul lui Dumnezeu, îl transmite pe mai departe şi păzeşte nealterat învăţămintele şi aşezămintele Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi, iată că armata se străduieşte să păzească, tot nealterat, ceea ce străbunii noştri au câştigat cu vărsare de sânge. Şi chiar cu preţul vieţii. Tocmai de aceea, Armata şi Biserica sunt legate pe vecie şi trebuie să conlucreze mai departe.
Colonel (ret.) Dinu Stelian, veteran de război: Mareşalul Antonescu este considerat încă, de rezerviştii şi veteranii de război ai României, un Patriot. Aşa a fost. Aşa va rămâne. Istoricii noştri trebuie să scrie mai mult, despre lucrul acesta. Mareşalul Antonescu a avut grijă de Regele Mihai, care în timpul războiului era tânăr şi a adus pe mama monarhului, din Grecia, ca să îi fie alături. Să îl ocrotească...Imediat, după 1990 au fost în evidenţe au fost aproape 1.000.000 de veterani de război, iar în ziua de azi mai sunt doar 35.000.
Se încarcă comentariile...
