Bună ziua, România răsăriteană!
0
Ce nu este de negociat, în relaţia europenilor, din cele două state româneşti, cu potenţialii parteneri, de sorginte slavă, de la estul bătrânului nostru continent? Viitorul teritoriului dintre Prut şi Nistru. Care, pe cale democratică, după modelul reunificării RFG, cu RDG, va reveni acolo unde îi este locul. Până atunci, luciditatea trebuie să primeze. La Chişinău.
Obişnuiesc să citesc zilnic, ceea ce constituie informaţie verificată, declaraţie oficială, opinie asumată, în România răsăriteană, de peste Prut.
Pe 11 aprilie, Mihai Ghimpu, ex-preşedintele interimar, al celui de-Al Doilea Stat Românesc, un liberal tenace, dar şi cu declaraţii publice la care nu subscriu - precum comentariul emoţional, amendabil, pe planul strategiei politice inteligente, pragmatice, vizând viitorul actualului ministru al apărării, de la Chişinău - a postat rânduri defensive, amare, ironice, intitulate "Bună ziua, Republica Moldova!"
După cum este redactată confesiunea conaţionalului Ghimpu, titlul adecvat ar fi fost, poate, mai degrabă "Noapte bună, Republica Moldova...".
Dar, aceste rânduri nu sunt o replică, ci doar fulguiri de gânduri, peste România răsăriteană, care nu va mai fi, în veci, parte a statului federal de la răsărit, mai ieri sovietic, mai nou aspirând, fără succes, la ex-republicile componente ale URSS, din Asia.
Şi o afirm ca unul care am fost acolo şi am văzut cum Turcia a cucerit de facto, prin manuale de învăţământ şi investiţii inteligente, eficiente, un şir întreg de state ex-sovietice, care preferă mai degrabă şalvarii, decât costumul popular al naţiunii cu capitala la Moscova. Fără nicio supărare.
Identitatea musulmană fiind mai puternică decât aceea ex-slavă, impusă cu baionetele ţariste şi tancurile sovietice.
Mihai Ghimpu îşi justifică confesiunea scrisă prin faptul că un politician, deloc de excepţie, de la Chişinău, actualul premier în funcţie, Vladimir Filat, a fost desemnat, de preşedintele Republicii Moldova, drept candidat la funcţia de şef al executivului de la Chişinău.
Este un act care ţine de exerciţiul democratic al firavei comunităţi, de 2.000.000 de europeni, care mai trăiesc în Texasul României răsăritene.
O imagine pe care o am în minte, de când eram alături de compatriotul Dumitru Amariei şi ne-a oprit autoturismul un purtător de pălărie - precum a şerifilor din Statele Unite -, acesta fiind evident o expresie inadecvată a democraţiei dezirabile, dar vizibil mimată, din Republica Moldova.
Patriot sau nu, gospodar sau doar dorind a fi filmat ca atare, onest sau abil, în evitarea adevărului incomod pentru el, europeanul - nu euroasiaticul - Vlad Filat are mandatul de a forma noul guvern de la Chişinău.
Chiar dacă pe 13 februarie 2013, la ora 13, la Kremlin se percepea, cu o satisfacţie bine disimulată, ieşirea premierului Filat din Alianţa pentru Integrare Europeană, după numai 24 de ore, jurnaliştii ruşi, cei de bună credinţă, obiectivi şi cu obiceiul de a nu se lăsa păcăliţi de aparenţe, constatau că Moscova - până la proba contrarie - nu are niciun merit în divizarea publică a celor trei crai de la răsăritul României: Mihai Ghimpu, Vlad Filat, Marian Lupu.
Scrişi în ordinea delimitării lor de politica hegemonistă, dar vetustă, a diplomaţiei puterii regionale din Estul Europei.
Într-un puseu de ironie, mai degrabă carageliască, Mihai Ghimpu, ca şi cum ar fi singur, la judecata de apoi a istoriei naţionale, scrie:
"Mai pe scurt, ,,avem di tăti”, nu mai suntem săraci, mâncăm ce ne place – ,,posmagi, fasole, sosischi”, dar mai ales ,,VAFLI şi HARBUJI”, ne rămâne doar să intrăm şi să cumpăram. “Cu ce” – nu e problema Prim-ministrului, exemplu sunt cetăţenii care au plecat în lumea mare şi trăiesc fără grija Guvernului.
,,Noi”, însă, “avem di tăti”: şi Vamă, şi Fisc, şi Bancă de Economii, unde tot ,,noi” avem 44% din acţiuni, Avion şi Maşină ,,mişto”, Cazinouri şi multe altele; dar, cel mai important – avem copii şi bătrâni bine hrăniţi şi foarte fericiţi, sistem educaţional şi medicină europeană."
Nu. Republica Moldova nu are de toate.
Pe aceasta se şi bazează politicienii încremeniţi în proiectul URSS, de la Moscova.
Numai că, nici la sediul Uniunii Europene - care doar naivilor le pare a fi o corabie fără om la timona sa -, nici peste Ocean, la Washington D.C., nu trăiesc demnitari politici dezinformaţi, pro-ruşi, anti-români, manipulabili, şantajabili, uşor de anihilat sau de cumpărat.
Este însă adevărat că nu sunt vocali. Nu sunt amatori de talk-show-uri.
Iar când acceptă o invitaţie au parte de o echipă de consilieri în relaţiile publice, care negociază, la nivel de desfăşurător al emisiunii, pe minute, ce întrebări şi surprize vor fi, astfel încât liderul politic venit în studiou să plece la fel de radios precum a venit.
În schimb sunt extrem de atenţi la cei care le calcă pragul, veniţi dintr-o ţară sau alta, inclusiv dintr-un stat născut din cenuşa imperiului sovietic, precum Republica Moldova. Şi aici trebuie specificat un lucru.
Indiferent ce comunicate au dat, după întâlnirile organizate - când, unde şi cum au fost - pentru Marian Lupu, Vlad Filat, Mihai Ghimpu, într-o serie de state occidentale, precum Germania şi Belgia, niciunul dintre interlocutorii lor nu s-au bazat, în judecarea realităţilor complexe, de peste Prut, luând 100% în calcul afirmaţiile celor enumeraţi.
Dacă premierul în funcţie, de la Chişinău, avea într-adevăr exerciţiul democratic european, ar fi avut numai de câştigat dacă iniţia întrevederi cu speakerul Parlamentului şi cu şeful liberalilor, pentru a se informa, între şase ochi, asupra opiniilor exprimate de Mihai Ghimpu în turneul său, deloc condamnabil, dar măsurabil după efecte, nu după etichetele atribuite de presa pro-rusă - puternic finanţată de structurile informative ale federaţiei răsăritene.
Bani altfel aruncaţi în vânt, pentru că oricâte presiuni politice, economice şi militare ar face Moscova, oricâte cozi de topor s-ar mai găsi la Chişinău, place sau nu, enervează sau generează reacţii adverse, cu etichetări demne de perioada stalinistă, Republica Moldova rămâne parte a arealului european pro-occidental.
Din această perspectivă, cine va conduce - şi cine va face parte din - guvernul de la Chişinău, oricât s-ar mai gudura, dur termenul, dar necesar, pe lângă Vladimir Putin, va avea o singură foaie de parcurs - spre Uniunea Europeană.
Unde nu au niciun impact cuvinte pentru cei uşor de impresionat - altfel semeni fără viitor şi mari speranţe - din cel de-Al Doilea Stat Românesc.
Şi când am scris fraza de mai sus am avut în vizor structura de relaţii publice a premierului, de ieri, de azi şi probabil de mâine, de la Chişinău.
Coagularea unui nou guvern, cu sau fără Filat în frunte, acum, sau după posibile alegeri, nu mai are relevanţă, pentru Uniunea Europeană, decât pentru o perioadă scurtă, comparabilă cu un podeţ ţărănesc, dislocabil la prima ploaie interminabilă, în amontele pârâului peste care asigura temporara trecere.
Cu sau fără liberali, în executivul de la Chişinău, cu voturile lui Igor Dodon şi ai lui, sau nu, Republica Moldova nu mai este un sloi de gheaţă - dus de curentul... subteran, spre est.
Şi primul care a înţeles asta este Vladimir Voronin. Mai înţelept, decât alte voci politice, ce cultivau, deloc dezinteresat, depresia publică, atâta cât era.
Lăsând la o parte declaraţiile publice, vitriolante, vendetele personale, răzbunările fără efect major, liderii partidelor politice cu un angajament - vrând-nevrând - pro-UE, pot găsi un modus vivendi. Pentru următorii doi la - eventual - şase ani.
Deşi, în cel mult cinci ani, foarte multe se vor schimba la Washington D.C., Beijing, Moscova, Bucureşti şi Chişinău.
Statele Unite vor consolida programatic, constant şi cu scopuri de stabilizare a zonei, frontiera de est a NATO, implicit a Uniunii Europene, care, în zona Republicii Moldova trece, de facto, pe Nistru.
China va rămâne - aşa cum a demonstrat-o recenta declaraţie a preşedintelui Xi Jinping, privind interesele egoiste ale liderului nord-coreean - un factor de descurajare, a oricărui conflict militar din Asia şi zonele de interes strategic pentru Beijing.
Rusia se va convinge că nu este tratată de NATO ca un inamic, dar că sunt zone asupra cărora nu mai este nimic de negociat.
Iar România va avea capacitatea de a urma exemplul RFG, pentru a reapropia cele două maluri ale Prutului, într-o manieră democrată, dar fermă.
Iată de ce, viitoarea postare a lui Mihai Ghimpu s-ar putea numi: "Bună ziua, România răsăriteană!"
Chiar dacă Traian Băsescu nu va mai fi preşedinte, va mai juca un rol, deloc minor, în medierea bunelor relaţii dintre Chişinăul de mâine şi România viitoare.
Chiar dacă Victor Ponta nu va mai fi premier, ci - probabil - la Palatul Cotroceni, pariul istoric al reunificării nu îl va lăsa deloc indiferent.
Şi ceea ce s-a ratat - cu sprijinul tovărăşesc de la est - în anul 2012, poate fi înfăptuit în următorii ani, nu peste trei sau două decenii.
Mihai Ghimpu are dreptul la amărăciune, Marian Lupu la continuitate, în fruntea parlamentarilor de la Chişinău, iar Vlad Filat la ambiţiile sale (ne)mărturisite.
Dar nisipul mutaţiilor viitoare, accelerate, din România răsăriteană, s-a scurs deja în partea occidentală - a clepsidrei landului de peste Prut.
Se încarcă comentariile...
