Bunicuţa reunificatoare, comicul Dorin Chirtoacă şi mincinoşii din Bucureşti

Am revenit din România răsăriteană. Arealul unde politicieni insignifianţi, de la Bucureşti, se duc doar pentru a minţi oameni de bună credinţă, din Chişinău, le promit marea cu sarea şi nu işi respectă cuvântul dat, cel tipic unor eunuci ai Europei încă marcate de potcoavele de cai morţi ai stalinismului bun logofeţilor de la Kremlin. Pe cine mai mint impotenţii politichiei şi agitatorii, de doi bani, din capitala, cândva, a tuturor românilor?

Iată întrebarea firească, după un periplu, în teritoriul tuturor românilor, dintre Prut şi Nistru, în urma căruia nu am avut altă concluzie decât că sunt… minţit. 

La Bucureşti. 

Fraţii dintre Prut şi Nistru nu au nevoie de… salvatori, manifestaţii aiurea, gândite doar pentru a justifica asociaţii insignifiante şi lideri inexistenţi, sau propagandişti… care habar nu au de istoria naţională, buni doar de a mima sunetele unor trompete jalnice, ale unor formaţiuni ce nu vor mai fi mâine la guvernare. 

Pe malurile Dâmboviţei. 

Scriu asta după ce, într-o dimineaţă, uşa apartamentului din Chişinău - unde am fost găzduit alături de alţi apostoli, mai mult sau mai puţini naivi, ai cauzei naţionale - a fost deschisă de... bunicuţa reunificatoare. 

Aţi citit bine. 

Apartamentul care ne-a fost pus la dispoziţie, pentru cele trei sau patru ore, în care mai aţipeam, între succesivele, necesarele şi emoţionantele întâlniri, cu europeni lucizi din Chişinău, era cu mult peste media celor similare din Bucureşti. 

Iar în dimineaţa când urma să revenim la Bucureşti a apărut...bunicuţa reunificatoare. 

Nu este nicio glumă.

Blondă, suplă, răpitoare, cu replici imediate, dar deloc arogante. 

Victima unei căsnicii încheiate cu naufragiul alesului inimii sale în braţele unei cadâne mai tinere, care l-a recompensat pe cel supus unui miraj trecător, specific vârstei critice, cu un moştenitor, deloc conştient de motivul pentru care năvalnicul său tată a ajuns în spital. 

Acolo unde nu soţia jună, ci nevasta primă încearcă a găsi soluţia salvatoare pentru o boală mistuitoare... 

Bunicuţa reunificatoare are jumătate de secol marcat pe răbojul unei existenţe confidenţiale.

Când am semnalat coechipierilor că vor cunoaşte o fiinţă extraterestră, vorba vine, au avut în priviri îndoiala firească unor cugetători liberi. 

Dar când au văzut, cu ochii lor, cum arată, cine este, cum le vorbeşte, cu nesimulată modestie, şi în ce maşină urcă (4x4) bunicuţa veselă, chipurile privitorilor au devenit arealurile unor luminiţe tipice celor ce doresc să îşi trăiască tumultuos clipa... 

Despre ce unire vorbim? 

Cea deloc dezirabilă imperialilor răsăriteni şi papagalilor autohtoni, care inventează asociaţii de bătut câmpii şi făcut plecăciuni pro-Kremlin?... 

Despre ce lideri ai mişcării de unificare scriem? 

Conaţionali ce nu au habar de o comunicare modernă şi merg la plezneală, în Chişinău?

Pe cine sprijină fripturiştii palatelor din Bucureşti? 

Pe cei care organizează ceremonii, la primăria din Chişinău, unde comicul vestit Dorin Chirtoacă primeşte pe beneficiarii unor invitaţii trimise din timp, nu şi pe cei cărora lacheii lui, abia că îi mai anunţă la timpul cuvenit şi în mod adecvat?!... 

Ce salvează România, prin unificarea cu Republica Moldova? 

Vilele foştilor preşedinţi şi premieri, de la Chişinău, de sute de mii de euro? ...

Perpetuarea coloanei a cincea, caghebiste, în România răsăriteană?... 

Dominaţia magnaţilor politici, cu bani gârlă, peste partide demne de coşul de gunoi al veacului trecut?... 

Menţinerea unei iluzii redegiste, pentru două milioane de supuşi celor cu mari conturi în bănci elveţiene?... 

Nu mai am încredere în falşii sintetizatori ai evoluţiei societăţii complexe, de peste Prut. 

Ne mint zilnic. 

Copiind sinteze ale presei ruse sau scriind după ureche, după cum bate câmpii un diplomat român insignifiant, sau te miri ce sursă enigmatică, deloc relevantă pentru developarea reală, nu mimată, a unei realităţi geopolitice complexe. 

Republica Moldova poate trăi şi fără integrarea în Uniunea Europeană, deşi, din fericire, această evoluţie, spre Occident, cu toate ameninţările Moscovei, va avea loc. 

Republica Moldova are ce reproşa liderilor de la Bucureşti, de ieri şi de azi, care se ascund sub fusta nevestei, pentru a nu supăra cumva ursul siberian. 

Neseriozitatea. 

Angajamentele neonorate. 

Fraţii de peste Prut ştiu cum să trăiască azi demn! 

Nu au nevoie de lecţii, sugestii şi îndemnuri irealiste. 

Ci de proiecte comune. 

Şi câţi impostori, de la Bucureşti, altfel dornici de a prezida doar adunări în care bat câmpii, dizgraţios, se pricep să conceapă proiecte oneste, temerare, bilaterale, utile celor două state româneşti? 

Niciunul. 

Şi atunci despre ce viitoare unire vorbim? 

Mai degrabă a bunicuţei încântătoare, reunificatoare, cu surâsul încurajator, de patru minute şi nu mai ştiu câte secunde, decât acela mimat de politicienii anonimii de la Bucureşti, care ignoră, din prostie, aspiraţiile intelectualilor, prelaţilor, militarilor, oamenilor de bună credinţă, din Republica Moldova. 

Avem nevoie de varianta românească a lui Helmut Josef Michael Kohl! 

Unul puternic, motivat, conştient că îşi joacă suprema carte a existenţei sale. 

Capabil să negocieze, cu Moscova, retragerea pacificatorilor marcaţi de dorul de tărâmul natal, iar cu Chişinăul, viitorul liderilor partidelor din Parlamentul Republicii Moldova. 

Altfel, conaţionalii de peste Prut o să creadă că delegaţiile venite din Bucureşti au ca scop doar...

...diminuarea vinului în butoaiele de la Cricova şi oarece colaci sfinţiţi, de cei derutaţi de...

...impotenţa Bisericii Ortodoxe Române şi aroganţa celei ruse. 

Bunica, ca bunica, dar ce vom face când va ateriza străbunica răsăriteană, ca din întâmplare, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, din Chişinăul labilului Dorin Chirtoacă şi va întreba candid: 

- Ce fac ruşii?

Radio Erevan va răspunde:

- La moment…se îmbarcă la Tiraspol, fără fanfară şi flori în gară, cu faxuri şi cecuri utile la vest de Nistru. Maladeţi!