Către Bruxelles, prin Moscova? Sau invers?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
uniunea europeana moldova

Cea mai cumplită plagă care s-a abătut, după 1991, asupra Republicii Moldova nu e corupţia. Ci absenţa leadership-ului. Care face ca statul să se comporte, pe arena internaţională, ca un colhoz, nu ca un stat modern, care are interese şi înţelege lumea de astăzi şi rigorile ei.

Concret, liderii de la Chişinău continuă şi azi „baletul” (e un fel de a zice: mai degrabă, e un fel de „bătută” primitivă) între Est şi Vest, între Moscova şi Bucureşti / Bruxelles / Washington. Dar nu cu obiectivul strategic al menţinerii unor echilibre – aşa cum face, de pildă, cu succes Ilham Aliev în Azerbaidjan –, ci cu convingerea secretă că păcălesc pe toată lumea.

Astfel, la câteva zile de la intrarea în vigoare a Acordului de asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi, respectiv, cu câteva zile înainte ca preşedintele Klaus Iohannis să promulge Legea împrumutului de 150 de milioane de euro, oficialii de la Chişinău, convinşi că dau dovadă de mare înţelepciune politică, au organizat vizita în Republica Moldova a celebrului Dimitri Rogozin. Care are, se ştie, interdicţie de intrare pe teritoriul Uniunii Europene.

Personal, nu cred deloc că actualul regim de sancţiuni reciproce între UE şi Rusia este benefic şi nici nu am dovezi că el a dus la vreun progres în criza ucraineană. Cred că, din punct de vedere economic, este păgubos nu numai pentru Rusia, ci şi pentru UE, iar din punct de vedere politic este un pic mai mult decât nimic. Pe termen lung, sancţiunile vor crea, paradoxal, noi legături economice ale Rusiei, cu alte spaţii (Israel, India, Orientul Mijlociu), ceea ce va aduce prejudicii Uniunii nostre şi pe mai departe, după ce interdicţiile vor fi ridicate.

Dar, în lumea civilizată, regulile sunt reguli, iar o interdicţie rămâne o interdicţie, chiar dacă este contestată cu argumente solide. Rogozin – care, în distribuţia puterii de la Kremlin, are rolul de „bufon” (adică rosteşte anumite fraze provocatoare, pe care Vladimir Putin sau Serghei Lavrov nu-şi permit să le rostească) – are interdicţie de intrare pe teritoriul UE. Şi, spre deosebire de alţi politicieni ruşi, este una dintre persoanele cele mai puţin susceptibile de a primi vreo derogare de la Bruxelles, întrucât misiunea lui evidentă este aceea de a provoca.

Invitându-l la Chişinău, oficialităţile basarabene au crezut că dau dovadă de o mare dibăcie. Evident, s-au înşelat: gestul lor a fost foarte prost văzut la Bruxelles. Dovada a venit chiar în timpul Summitului NATO de la Varşovia, încheiat sâmbătă, 9 iulie: singura propunere a României care nu a s-a regăsit explicit în documentul final a fost cea de a nominaliza Republica Moldova, Georgia şi Ucraina drept beneficiare ale unor garanţii sporite din partea Alianţei. Doar Ucraina s-a bucurat de o menţiune specială, nu şi Republica Moldova...

În realitate, acest aşa-zis joc de basculă, între Moscova şi Bruxelles, nu are nici o şansă să aducă ceva bun pentru Basarabia. Moscova nu mai are resurse pentru a susţine economic şi financiar Basarabia, iar Uniunea Europeană nu susţine un stat asociat decât în măsura în care acesta îndeplineşte o „foaie de parcurs” a reformelor convenite de comun acord. La promisiuni, Bruxellesul răspunde cu bunăvoinţă, nu cu bani, în timp ce Moscova cunoaşte de mult valoarea promisiunilor basarabene şi cere un preţ tot mai mare, pentru un ajutor tot mai iluzoriu. (În realitate, dacă ar avea cultură politică şi economică, liderii de la Chişinău ar şti că nici în timpul Imperiului Ţarist nu s-a reuşit interfaţarea economică a Basarabiei cu spaţiul de peste Nistru. După cum a arătat de mult Leon Casso, cele două economii, din Basarabia şi din Rusia, nu sunt complementare...)

Din România vor veni cele 150 de milioane de euro, votate de Parlament, indiferent de vizita lui Dimitri Rogozin la Chişinău şi de ameninţările proferate de acesta la adresa românilor. Dar mă tem că actualii guvernanţi basarabeni nu ştiu cât de repede se pot duce aceşti bani, în condiţiile deficitelor cronice ale economiei Republicii Moldova şi ale corupţiei endemice, pe care condamnarea lui Vlad Filat e departe de a o fi afectat câtuşi de puţin. După ce aceste 150 de milioane se vor topi, iar în locul lor nu va mai veni nimic, nici de la Bruxelles, nici de la Moscova, ce vor oferi cetăţenilor Republicii Moldova, pe post de pensii şi salarii? „Dibăcii” de-ale zbuciumaţilor „statalişti”? Promisiunea că Rusia va cumpăra produse din Republica Moldova? Dar sunt acum produse nevândute în Basarabia, din cauza embargoului rusesc? Nu au cumpărat deja România şi UE tot ceea ce Rusia a refuzat?

Le dau o veste proastă politicienilor de la Chişinău. Trebuie să mai studieze geografie. Drumul spre Bruxelles nu trece prin Moscova, nici drumul spre Moscova pe la Bucureşti.

Iar dacă nu vor să meargă niciunde, e mai bine să şadă cuminţi acasă. Nu mai păcălesc de mult pe nimeni, în afara propriilor cetăţeni. Dar şi aceştia dau semne că-şi cam pierd răbdarea.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite