CCM: Proiectul de lege propus de Guvern pentru modificarea Constituţiei nu respectă condiţiile de revizuire a Legii Supreme şi nu poate fi înaintat Parlamentului

Curtea Constituţională a dat aviz negativ marţi, 22 septembrie, la proiectul de lege propus de Guvern privind modificarea şi completarea Constituţiei ce vizează aspecte care ţin de sistemul judecătoresc. Curtea a reţinut că iniţiativa de revizuire a Constituţiei a fost înaintată de Executiv cu încălcarea prevederilor constituţionale.

Curtea a notat că proiectul de lege constituţională pentru modificarea şi completarea Constituţiei nu respectă condiţiile de revizuire a Constituţiei şi nu poate fi înaintat spre examinare Parlamentului.

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea depusă de Guvern prin care se solicită avizarea proiectului de lege pentru modificarea Constituţiei Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 33 din 22 ianuarie 2020.

Proiectul de lege pentru modificarea Constituţiei vizează aspecte ce ţin de sistemul judecătoresc. 

Analiza Curţii

a) Cu privire la respectarea procedurii de iniţiere a revizuirii Constituţiei

Curtea a observat că articolul 141 alin. (1) din Constituţie îi permite Guvernului să iniţieze revizuirea Constituţiei. În această cauză, Guvernul a iniţiat revizuirea Constituţiei prin aprobarea Hotărârii Guvernului nr. 33 din 22 ianuarie 2020. 

În acelaşi timp, Curtea a reţinut că (i) la data înregistrării sesizării, Hotărârea Guvernului nu a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, (ii) la două luni de la înregistrarea sesizării, Guvernul a publicat Hotărârea în Monitorul Oficial fără a fi publicat şi textul proiectului de lege pentru modificarea Constituţiei, şi (iii) Hotărârea Guvernului conţine prevederi introduse ulterior datei aprobării şi care nu au fost aprobate de Guvern printr-o nouă hotărâre. 

În aceste circumstanţe, Curtea a reţinut că Guvernul nu a respectat prevederile articolelor 102 alin. (4) şi 141 alin. (1) lit. c) din Constituţie la iniţierea revizuirii Constituţiei. 

Totuşi, pentru a preveni eventualele incertitudini la înaintarea unui viitor proiect de revizuire a Constituţiei, Curtea a considerat necesar să analizeze în fond prevederile proiectului înaintat. 

b) Cu privire la respectarea condiţiilor temporale ale revizuirii Constituţiei

Curtea a observat că revizuirea Constituţiei iniţiată de Guvern nu cade sub incidenţa vreunei interdicţii temporale prevăzute de Constituţie. Prin urmare, condiţiile formale prevăzute de articolele 63 alin. (3) şi 142 alin. (3) din Constituţie sunt îndeplinite. 

c) Cu privire la respectarea condiţiilor materiale ale revizuirii Constituţiei

I. Cu privire la excluderea termenului iniţial de cinci ani de numire a judecătorilor [articolul 116 alin. (2)] 

Curtea a observat că prin iniţiativa de revizuire a Constituţiei, Guvernul propune abrogarea termenului iniţial de cinci ani de numire a judecătorilor în funcţie reformulând articolul 116 alin. (2): „judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”. 

În Avizul nr. 4 din 5 decembrie 2017 şi în Avizul nr. 6 din 19 aprilie 2016 Curtea a menţionat că excluderea termenului iniţial de cinci ani de numire a judecătorilor urmăreşte asigurarea stabilităţii mandatului judecătorilor până la vârsta obligatorie de pensionare, obiectiv care este compatibil cu limitele de revizuire a Constituţiei.

II. Cu privire la atribuţia Preşedintelui Republicii de a respinge o singură dată candidatura propusă de Consiliul Superior al Magistraturii [articolul 116 alin. (2)]

Curtea a observat că Guvernul propune o redacţie nouă a articolului 116 alin. (2) din Constituţie. Teza a II-a a acestui articol ar stabili că „Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii”. 

Curtea a reţinut că reglementarea în Constituţie a dreptului de veto al Preşedintelui Republicii, care poate fi exercitat doar o singură dată la numirea judecătorilor, consolidează, pe de o parte, rolul decizional al Consiliului Superior al Magistraturii la numirea judecătorilor, şi previne, pe de altă parte, situaţiile în care competenţa Preşedintelui ţării în această materie ar putea fi supusă modificărilor frecvente de către Parlament, prin legi organice. 

În acelaşi timp, pentru că propunerea de modificare a articolului 116 alin. (2) din Constituţie nu stabileşte o soluţie pentru situaţia în care Preşedintele Republicii ar refuza numirea repetată a judecătorului propus de Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea a reţinut că acest capăt al sesizării corespunde limitelor de revizuire a Constituţiei în măsura în care Constituţia va prevedea un mecanism care ar evita crearea unor blocaje instituţionale în procedura de numire a judecătorilor, atunci când Preşedintele ţării refuză numirea judecătorului propus în mod repetat de Consiliul Superior al Magistraturii. 

III. Cu privire la procedura de numire a preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti [articolul 116 alin. (3)]

Curtea a observat că în prezent, preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un termen de patru ani. Prin iniţiativa de revizuire a Constituţiei, Guvernul propune abrogarea acestei prevederi.

Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a reţinut că prin excluderea din Constituţie a procedurii de numire a preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti nu are loc o diminuare a protecţiei independenţei judecătorilor. Aceste funcţii pot fi deţinute în continuare de către judecătorii care au fost numiţi pe baza unei proceduri prevăzute de Constituţie, în cadrul căreia Consiliul Superior al Magistraturii a jucat un rol determinant. În acelaşi timp, funcţiile de preşedinte şi de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti implică responsabilităţi administrative, iar articolul 115 alin. (4) din Constituţie îi permite legislatorului să reglementeze, printr-o lege organică, organizarea instanţelor judecătoreşti. În concluzie, Curtea a reţinut că acest aspect al iniţiativei corespunde limitelor de revizuire a Constituţiei. 

IV. Cu privire la procedura de numire în funcţie a judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie [articolul 116 alin. (4)]

Curtea a observat că, în prezent, articolul 116 alin. (4) din Constituţie prevede că preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin zece ani. Prin iniţiativa de revizuire a Constituţiei, Guvernul propune abrogarea acestei prevederi. 

Curtea a reţinut că modul de numire a judecătorilor instanţei supreme propus de Guvern consolidează rolul Consiliului Superior al Magistraturii în acest proces şi, în mod prezumtiv, independenţa judecătorilor instanţei supreme. Prin urmare, acest amendament corespunde limitelor de revizuire a Constituţiei.

Cu privire la excluderea cerinţei referitoare la experienţa de zece ani în funcţia de judecător necesară pentru a accede în funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie, Curtea a menţionat că acest amendament va permite accesul la funcţia de judecător al instanţei supreme şi persoanelor din alte profesii juridice, inclusiv din domeniul universitar. Acest amendament nu afectează nicio valoare protejată de Constituţie şi, prin urmare, corespunde limitelor de revizuire. 

V. Cu privire la criteriile privind numirea şi transferul judecătorilor [articolul 116 alin. (5)] 

Curtea a reţinut că reglementarea în Constituţie a criteriilor pentru numirea şi cariera judecătorilor nu aduce atingere vreunei valori protejate de Constituţie. Dimpotrivă, în acest mod, criteriile în discuţie vor dobândi un caracter rigid, obligatoriu, cu o aplicabilitate îndelungată, contribuind astfel la dezideratul numirii în funcţie a unor judecători necesari într-o societate democratică.

Referitor la reglementarea în Constituţie a condiţiei obţinerii acordului judecătorului pentru promovarea şi transferul acestuia, Curtea a observat că, în prezent, acest text este conţinut în articolul 116 alin. (5) din Constituţie. Prin urmare, Curtea a reţinut că amendamentul în discuţie corespunde limitelor de revizuire stabilite de Constituţie.

VI. Cu privire la imunitatea judecătorilor [articolul 116 alin. (51)]

Curtea a constatat că Guvernul propune completarea articolului 116 din Constituţie cu alineatul (51), care prevede că judecătorii beneficiază doar de imunitate funcţională în condiţiile legii. 

Curtea a reţinut că prin introducerea în Constituţie a imunităţii funcţionale a judecătorilor se stabileşte întinderea imunităţii de care beneficiază judecătorii în exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale. Această noţiune reflectă echilibrul necesar între imunitate, ca mijloc de protecţie a independenţei judecătorului împotriva presiunii excesive şi a abuzului din partea puterilor statului, pe de o parte, şi faptul că judecătorul nu este mai presus de lege (responsabilitate), pe de altă parte. 

Examinând respectarea limitelor materiale ale revizuirii Constituţiei, Curtea nu a întrevăzut vreo ingerinţă în valorile protejate de Constituţie. Dimpotrivă, prin ridicarea imunităţii funcţionale la nivelul Constituţiei, acest amendament consolidează independenţa judecătorilor.

VII. Cu privire la bugetul instanţelor judecătoreşti [articolul 121 alin. (11)]

Guvernul propune completarea articolului 121 din Constituţie cu alineatul (11), care prevede că în procesul elaborării, aprobării şi modificării bugetului instanţelor judecătoreşti se solicită avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii este în drept să prezinte Parlamentului propuneri la proiectul bugetului instanţelor judecătoreşti.

Curtea a constatat că Guvernul propune utilizarea cuvântului „consultativ” sugerând care este forţa juridică a avizului Consiliului Superior al Magistraturii privind bugetul instanţelor judecătoreşti. Curtea a considerat că termenul „consultativ” a fost utilizat de către Guvern, pe de o parte, pentru a evita confuziile cu privire la forţa juridică a avizului Consiliului, iar pe de altă parte, pentru a recunoaşte marja discreţionară largă a Guvernului şi a Parlamentului în procedura de elaborare şi adoptare a bugetului de stat. Avizul Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi obligatoriu pentru autorităţi, deoarece proiectul bugetului instanţelor judecătoreşti elaborat de Consiliu se aprobă în baza consultărilor care au loc cu Guvernul şi Parlamentul.

Pentru a fi îndeplinită condiţia participării Consiliului Superior al Magistraturii la elaborarea şi la aprobarea bugetului instanţelor judecătoreşti, avizul Consiliului trebuie să fie examinat de Guvern. Dacă propunerile Consiliului Superior al Magistraturii sunt respinse integral sau parţial de către Guvern, Consiliul trebuie să poată prezenta avizul în faţa Parlamentului. Curtea a reţinut că doar în aceste condiţii articolul 121 alin. (11) poate asigura independenţa judecătorilor. Prin urmare, Curtea a reţinut că acest amendament corespunde limitelor de revizuire a Constituţiei.

VIII. Cu privire la rolul Consiliului Superior al Magistraturii [articolul 1211]

Prin iniţiativa de revizuire a Constituţiei, Guvernul propune completarea Secţiunii a 2-a din capitolul IX din Constituţie cu articolul 1211, care prevede că Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.

Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a reţinut că prin stabilirea la nivelul Constituţiei a rolului Consiliului Superior al Magistraturii nu are loc vreo ingerinţă în valorile protejate de Legea Supremă. Prin prevederea în discuţie se reiterează rolul Consiliului stabilit anterior la articolul 1 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, fără a se prelua din atribuţiile sau din rolul altor autorităţi publice. Aşadar, acest amendament corespunde limitelor de revizuire a Constituţiei.

IX. Cu privire la componenţa Consiliului Superior al Magistraturii [articolul 122 alin. (1)]

Prin iniţiativa de revizuire a Constituţiei, Guvernul propune o nouă redacţie a articolului 122 din Constituţie. Potrivit alineatului (1) al acestui articol, Consiliul Superior al Magistraturii este format din 12 membri: şase judecători aleşi de Adunarea Generală a Judecătorilor, reprezentând toate nivelele instanţelor judecătoreşti, şi şase persoane care se bucură de o înaltă reputaţie profesională şi integritate personală, cu experienţă în domeniul dreptului sau într-un alt domeniu relevant, care nu activează în cadrul organelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti şi care nu sunt afiliate politic.

Cu privire la distribuirea numerică a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii între judecători şi non-judecători, Curtea a reţinut că reglementarea unui număr fix al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă o abordare care aduce mai multă certitudine, spre deosebire de textul actual din Constituţie, care prevede că Consiliul este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi.

Cu referire la excluderea Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie din componenţa Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea a observat că acest amendament nu afectează, în vreun fel, valorile constituţionale, fiind în conformitate cu Recomandarea Rec(2010)12 din 17 noiembrie 2010 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.

Prin excluderea ministrului justiţiei şi a Procurorului General din componenţa Consiliului Superior al Magistraturii, amendamentul ridică standardul de protecţie a independenţei Consiliului, obiectiv care este compatibil cu Constituţia.

Cu privire la distribuirea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii între judecători şi non-judecători, în formula propusă de Guvern în proiectul de lege constituţională examinat (i.e. câte şase membri), se instituie un echilibru între condiţia asigurării independenţei judecătorilor şi condiţia evitării autoguvernării corporatiste în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. În concluzie, acest amendament nu încalcă limitele revizuirii Constituţiei.

Cu privire la cerinţele pentru candidaţii la funcţia de membru non-judecător al Consiliului Superior al Magistraturii, Curtea a reţinut următoarele.

Impunerea condiţiei referitoare la înalta reputaţie profesională şi integritatea personală este justificată prin rolul constituţional şi prin prestigiul acestei instituţii. Condiţia în discuţie nu produce vreo ingerinţă în valorile protejate de Constituţie. Dimpotrivă, ea consolidează, prin calităţile personale şi profesionale impuse candidaţilor, independenţa Consiliului.

Referitor la condiţia experienţei în domeniul dreptului sau într-un alt domeniu relevant, Curtea a reţinut că Parlamentul trebuie să fixeze, prin lege organică, durata experienţei în domeniile menţionate.

Cu privire la cerinţa experienţei „în domeniul dreptului”, Curtea a reţinut că această formulare se referă în mod clar la profesioniştii dreptului (i.e. avocaţi, notari, profesori de drept etc.). Această măsură ar putea avea ca scop, aşa cum sugerează Comisia de la Veneţia, evitarea uniformizării Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu referire la textul „în alt domeniu relevant”, Curtea a notat că Constituţia nu conţine nicio prevedere care ar interzice ca cealaltă componentă a Consiliului sau unele mandate ale acestuia să fie deţinute de profesionişti din alte domenii decât dreptul. Totodată, pentru a evita aplicarea discreţionară a acestui criteriu, Curtea a considerat că Parlamentul trebuie să descrie, printr-o lege organică, care sunt domeniile relevante pentru ocuparea funcţiei de membru non-judecător al Consiliului.

Cu privire la condiţia care stabileşte că candidatul nu trebuie să activeze în cadrul organelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti, Curtea a reţinut că nu există niciun scop legitim ca aceasta să fie aplicată în cazul tuturor angajaţilor autorităţilor în discuţie. Din acest motiv, legislatorul trebuie să reglementeze la nivelul legii organice care funcţii cad sub incidenţa condiţiei. Totodată, pentru a evita posibilitatea eludării acestei condiţii de către Parlament, Curtea a considerat necesar ca legislatorul să nu se limiteze la activitatea din prezent a candidaţilor, dar să extindă această condiţie şi la trecutul profesional al candidaţilor. În partea referitoare la perioada care trebuie cuprinsă de condiţie, Curtea a reţinut că această chestiune ţine de marja discreţionară a Parlamentului.

Condiţia neafilierii politice a candidaţilor la funcţia de membru non-judecător al Consiliului Superior al Magistraturii are ca obiectiv depolitizarea activităţii Consiliului, obiectiv care este compatibil cu Constituţia. Totuşi, Curtea a reţinut că textul „nu sunt afiliate politic” este vag şi imprevizibil, deoarece nu le permite candidaţilor să anticipeze care acţiuni se încadrează în această condiţie. Mai mult, chiar dacă condiţia neafilierii politice va fi detaliată la nivelul legii organice, există riscul ca ea să fie aplicată în mod excesiv faţă de acţiuni politice nesemnificative ale candidaţilor. În acest sens, Curtea a reţinut că pentru a atinge obiectivul depolitizării activităţii Consiliului este suficient ca candidaţii să nu fie membri de partid.

Prin urmare, Curtea a reţinut că articolul 122 alin. (1) din proiectul de lege, cu excepţia textului „nu sunt afiliate politic”, corespunde limitelor de revizuire a Constituţiei. În acelaşi timp, pentru a asigura aplicarea efectivă a acestor prevederi constituţionale, Parlamentul va trebui să înlăture deficienţele constatate supra de Curte.

X. Cu privire la procedura de alegere/numire a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii [articolul 122 alineatele (2), (3) şi (4)]

Articolul 122 alin. (2) din proiectul de lege prevede că procedura şi condiţiile de alegere, numire şi încetare a mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt stabilite de lege. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii pot fi revocaţi, în condiţiile legii. Curtea a reţinut că sub aspect constituţional, amendamentul nu prezintă vreo ingerinţă în valorile protejate de Constituţie.

În acelaşi timp, Curtea a reţinut că pentru selectarea celor mai calificaţi candidaţi pentru funcţia de membru non-judecător al Consiliului şi pentru a se evita numirile politice, este necesar ca Parlamentul să reglementeze la nivelul legii organice componenţa comisiei de concurs, care, pentru realizarea obiectivului stabilit prin acest amendament, trebuie să fie compus din membri care îi inspiră încredere publicului. 

Cu privire la numărul de voturi necesar pentru numirea non-judecătorilor la funcţia de membru al Consiliului, Curtea a reţinut că acest aspect al sesizării nu produce vreo ingerinţă în valorile protejate de Constituţie. 

Cu privire la mecanismul de evitare a blocajelor la numirea membrilor non-judecători ai Consiliului, Curtea a reţinut că reglementarea prin lege a mecanismului în discuţie prezintă riscuri de natură constituţională. În primul rând, acesta va putea fi supus modificărilor frecvente de conjunctură datorită numărului mai mic de voturi (51 de voturi, potrivit articolului 74 alin. (1) din Constituţie) comparativ cu numărul voturilor necesare în cazul legilor constituţionale (67 de voturi, potrivit articolului 143 alin. (1) din Constituţie). În al doilea rând, legislatorul va putea stabili, prin lege organică, un număr mai mic de voturi necesare pentru alegerea membrilor non-judecători ai Consiliului, decât cel propus de Guvern pentru procedura obişnuită (trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, potrivit articolului 122 alin. (3) din proiectul de lege). În acest mod, o majoritate parlamentară va fi descurajată să ajungă la un acord cu opoziţia parlamentară la numirea membrilor non-judecători ai Consiliului, preferând mai curând să eludeze procedura stabilită prin Constituţie şi să recurgă la mecanismul prevăzut de lege. În acest sens, procedura de numire a membrilor non-judecători ai Consiliului, propusă de Guvern în proiectul de lege, poate deveni inaplicabilă atât timp cât majoritatea parlamentară va utiliza în mod regulat mecanismul stabilit printr-o lege organică. Prin urmare, Curtea a reţinut că, având în vedere faptul că mecanismul de evitare a blocajului numirii membrilor non-judecători ai Consiliului nu este reglementat în Constituţie, articolul 122 alin. (4) din proiectul de lege contravine Legii Supreme. 

XI. Cu privire la durata mandatului membrului Consiliului Superior al Magistraturii şi la imposibilitatea acestuia de a fi ales/numit pentru două mandate [articolul 122 alin. (5)]

Prin iniţiativa de revizuire a Constituţiei, Guvernul propune, la articolul 122 alin. (5) din proiect, ca membrii Consiliului să fie aleşi sau numiţi pentru un mandat de şase ani. 

În primul rând, amendamentul propus de Guvern împiedică, pe de o parte, fiecare nouă componenţă a Parlamentului să reînnoiască componenţa Consiliului odată cu venirea la guvernare, iar pe de altă parte, le permite membrilor Consiliului Superior al Magistraturii numiţi de Parlament să fie independenţi de autoritatea care i-a numit.

În al doilea rând, Curtea a considerat că reglementarea în Constituţie a duratei mandatului de membru al Consiliului face ca acest mandat să se bucure de o mai mare stabilitate. Astfel, amendamentul în discuţie este compatibil cu exigenţele Constituţiei.

De asemenea, prin iniţiativa de revizuire a Constituţiei, Guvernul propune ca interdicţia de a deţine două mandate să fie reglementată la nivelul Constituţiei. Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a reţinut că interdicţia de a deţine două mandate în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii elimină riscul că membrul ales îşi va direcţiona întreaga activitate în Consiliu spre a fi reales. De asemenea, ea elimină eventuala părtinire în luarea deciziilor în vederea unei realegeri în funcţie, determină membrii Consiliului să acţioneze independent şi consolidează obligaţia de ingratitudine faţă de autoritatea care i-a numit în această funcţie. Reglementarea la nivelul Constituţiei a acestei interdicţii limitează marja discreţionară a legislativului. Aşadar, articolul 122 alin. (5) din proiectul de lege corespunde limitelor de revizuire a Constituţiei.

XII. Cu privire la exercitarea atribuţiilor de către Consiliul Superior al Magistraturii [articolul 123 alin. (1)]

Prin iniţiativa de revizuire a Constituţiei, Guvernul propune ca articolul 123 alin. (1) din Constituţie să fie completat cu textul „Consiliul Superior al Magistraturii îşi exercită atribuţiile în mod direct sau prin intermediul organelor sale specializate”.

Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a reţinut că nicio prevedere din Constituţie nu-i interzice legislatorului să reglementeze posibilitatea constituirii organelor specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii, organe care au menirea să asigure eficienţa activităţii Consiliului. Prin urmare, Curtea a considerat că includerea în Constituţie a unei prevederi care permite crearea unor organe specializate ale Consiliului nu produce vreo ingerinţă în valorile Constituţiei.

XIII. Cu privire la intrarea în vigoare a legii [articolul II alin. (1)]

Articolul II alin. (1) din proiectul de lege prevede că legea intră în vigoare la expirarea a şase luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Guvernul nu a motivat necesitatea amânării cu şase luni a intrării în vigoare a amendamentelor la Constituţie.

Examinând acest aspect al sesizării, Curtea a observat că articolul 76 din Constituţie, care stabileşte condiţiile de intrare în vigoare a legilor, prevede că legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. În baza acestui articol, Parlamentul deţine o marjă de discreţie în materia stabilirii termenului intrării în vigoare a legilor. Totuşi, chiar şi în acest domeniu, marja sa este delimitată. Astfel, la stabilirea momentului intrării în vigoare a legilor, legislatorul trebuie să aibă în vedere dacă prin amânarea efectelor legii sau prin retroactivitatea ei pot fi încălcate valorile constituţionale.

În această cauză, Curtea a observat că termenul de şase luni pentru intrarea în vigoare a amendamentelor la Constituţie ar putea fi necesar pentru armonizarea legilor organice cu amendamentele constituţionale. Totuşi, în vederea sporirii independenţei puterii judecătoreşti, care este o valoare constituţională, Curtea a considerat că termenul de intrare în vigoare a legii de modificare a Constituţiei, stabilit de articolul II alin. (1), în partea ce ţine de abrogarea termenului iniţial de cinci ani de numire a judecătorilor (i.e. articolul 116 alin. (2) din proiectul de lege), ar putea fi redus.

XIV. Cu privire la situaţia judecătorilor cu termenul iniţial de numire în funcţie neexpirat [articolul II alin. (2)]

Articolul II alin. (2) din proiectul de lege prevede că judecătorii în privinţa cărora la data intrării în vigoare a acesteia nu a expirat termenul iniţial de numire în funcţia de judecător, prin efectul legii se consideră numiţi până la atingerea plafonului de vârstă.

Curtea a reţinut că aceste prevederi nu afectează în vreun fel valorile Constituţiei. Dimpotrivă, ea asigură o trecere, prin efectul legii, de la termenul iniţial de numire în funcţie neexpirat la numirea până la atingerea plafonului de vârstă, fără a fi necesară parcurgerea altor proceduri suplimentare de către judecătorii în discuţie. În acest mod, judecătorii cu termenul iniţial de numire în funcţie neexpirat vor beneficia de stabilitatea mandatului lor imediat cu intrarea în vigoare a amendamentelor la Constituţie.

XV. Cu privire la situaţia membrilor Consiliului Superior al Magistraturii [articolul II alin. (3)]

Articolul II alin. (3) din proiectul de lege prevede că membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor în funcţie la data intrării în vigoare a legii îşi exercită mandatul până la expirarea termenului pentru care au fost aleşi, cu excepţia membrilor de drept şi a profesorilor titulari al căror mandat încetează la data intrării în vigoare a legii. Profesorii titulari îşi exercită mandatul până la numirea noilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu privire la situaţia membrilor Consiliului din rândul judecătorilor, Curtea a constatat că aceştia nu vor fi afectaţi în vreun fel de intrarea în vigoare a amendamentelor la Constituţie, ei urmând să-şi exercite mandatul până la expirarea termenului pentru care au fost aleşi. Aşadar, acest amendament nu afectează durata mandatului membrilor judecători ai Consiliului, fapt care le face compatibile cu Constituţia.

Cu privire la situaţia membrilor de drept ai Consiliului, Curtea a observat că, din momentul intrării în vigoare a amendamentelor la Constituţie, mandatul lor va înceta prin efectul legii. Curtea a considerat că, în acest caz, încetarea, prin efectul legii, a mandatelor membrilor de drept ai Consiliului nu încalcă prevederile articolului 122 alin. (1) din Constituţie, pentru că acest articol nu este aplicabil în privinţa lor. În primul rând, Constituţia stabileşte, la articolul 122 alin. (1), că doar membrii judecători şi membrii profesori titulari ai Consiliului sunt aleşi pentru o durată de patru ani, fără a face referire la membrii de drept. În al doilea rând, Procurorul General şi Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie beneficiază de securitatea mandatului sau în cazul ministrului justiţiei de privilegiile mandatului, garantate de prevederile legilor speciale care le reglementează activitatea, iar calitatea de membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii o deţin în virtutea obligaţiilor funcţionale, nu pentru că au fost aleşi în această funcţie.

Cu referire la situaţia membrilor Consiliului din rândul profesorilor titulari, Curtea a reţinut că încetarea mandatului din momentul intrării în vigoare a proiectului de lege afectează securitatea mandatului membrilor în discuţie, care au fost aleşi în funcţie pentru o durată de patru ani, aşa cum prevede articolul 122 alin. (1) din Constituţie. În primul rând, durata mandatului membrilor non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii este reglementată în Constituţie într-un mod strict. Acesta poate fi întrerupt doar în cazuri excepţionale, expres prevăzute de lege. Nicio prevedere din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nu autorizează Parlamentul să înceteze mandatul membrilor Consiliului în contextul modificării condiţiilor de alegere.

În al doilea rând, Curtea a reţinut că la data la care au fost numiţi, membrii non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii au îndeplinit cerinţele impuse de Constituţie şi de lege. Faptul că, în prezent, Guvernul propune modificarea condiţiilor de alegere a candidaţilor la această funcţie nu conduce în mod automat la ideea că membrii în exerciţiu ai Consiliului, aleşi din rândul non-judecătorilor, trebuie să fie demişi. Dacă s-ar admite o asemenea concluzie, ar rezulta că de fiecare dată când Parlamentul va introduce o nouă condiţie pentru a candida la funcţia de membru al Consiliului, actualii membri care nu ar corespunde noii condiţii vor trebui înlocuiţi, fapt care ar conduce la încălcarea principiului certitudinii juridice şi ar afecta independenţa membrilor Consiliului.

XVI. Cu privire la numirea noilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii [articolul II alin. (4)]

Articolul II alin. (4) din proiectul de lege prevede că numirea noilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii în vederea suplinirii locurilor vacante survenite în condiţiile alineatului (3) se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii.

Având în vedere cele menţionate supra, Curtea a reţinut că textul „survenite în condiţiile alineatului (3)” de la articolul II alin. (4) este neconstituţional, întrucât contravine articolului 122 alin. (1) din Constituţie.

XVI. Cu privire la numirea în baza noii legi a ex-membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor titulari [articolul II alin. (5)]

Articolul II alin. (5) din proiectul de lege prevede că dacă membri Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor titulari al căror mandat a încetat conform alineatului (3) vor fi numiţi în condiţiile legii, din mandatul de şase ani al acestora se reduce perioada în care şi-au exercitat funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Având în vedere cele menţionate supra, Curtea a reţinut că articolul II alin. (5) din proiectul de lege contravine articolului 122 alin. (1) din Constituţie, deoarece se află în conexiune cu măsura în discuţie.

Hotărârea Curţii:

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a reţinut că iniţiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova a fost înaintată de Guvern cu încălcarea prevederilor articolelor 102 alin. (4) şi 141 alin. (1) lit. c) din Constituţie.

De asemenea, Curtea a notat că iniţiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova corespunde limitelor temporale de revizuire stabilite de articolele 63 alin. (3) şi 142 alin. (3) din Constituţie.

Curtea a constatat că nu corespund limitelor materiale de revizuire a Constituţiei:

a) teza a doua din articolul 116 alin. (2) din proiectul de lege pentru modificarea Constituţiei care prevede că „Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.” în măsura în care lipseşte un mecanism care va exclude crearea unor blocaje instituţionale în procedura de numire a judecătorilor, în situaţia în care Preşedintele Republicii refuză să numească judecătorul propus în mod repetat de către Consiliul Superior al Magistraturii;

b) textul „nu sunt afiliate politic” de la articolul 122 alin. (1) din proiectul de lege pentru modificarea Constituţiei;

c) alineatul (4) al articolului 122 din proiectul de lege pentru modificarea Constituţiei care prevede că „Dacă numirea candidaţilor care nu fac parte din rândul judecătorilor la funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii în condiţiile alineatului (3) a eşuat, procedura şi condiţiile de numirea a acestora sunt stabilite de lege.” în măsura în care mecanismul de evitare a blocajului numirii membrilor non-judecători ai Consiliului Superior al Magistraturii nu este reglementat în Constituţie.

d) textul „şi a profesorilor titulari” din teza întâia şi teza a doua care prevede că „Profesorii titulari îşi exercită mandatul până la numirea noilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.” de la articolul II alin. (3) din proiectul de lege pentru modificarea Constituţiei;

e) textul „survenite în condiţiile alineatului (3)” de la articolul II alin. (4) din proiectul de lege pentru modificarea Constituţiei; şi

f) alineatul (5) al articolului II din proiectul de lege constituţională pentru modificarea şi completarea Constituţiei.

Curtea a notat că proiectul de lege constituţională pentru modificarea şi completarea Constituţiei nu respectă condiţiile de revizuire a Constituţiei şi nu poate fi înaintat spre examinare Parlamentului.

Acest Aviz este definitiv, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.