Ce îl aşteaptă pe Iohannis la Chişinău

După câteva amânări cauzate de forfota politică locală, preşedintele Iohannis ajunge marţi la Chişinău pentru a se confrunta cu elita politică a celui mai mic – dar şi cel mai năbădăios – vecin al României.

La Chişinău se face simţită o teamă paradoxală: pe de o parte există spaima faţă de conflictul din Ucraina şi conştientizarea acută a faptului că la Nistru se găseşte un contingent militar al Federaţiei Ruse; pe de altă parte se manifestă din plin frica faţă de o apropiere de Uniunea Europeană. Elita politică de la Chişinău ar dori puţin să facă profituri lipsite de control la Moscova, dar ar vrea şi nişte fonduri europene nerambursabile (fără controale prea stricte dacă se poate, mulţumesc frumos!), parcă ar fi bine şi ca statul de drept şi independenţa justiţiei să rămână mai mult pe hârtie.

În fotografiile sondajelor de opinie se vede o Republică Moldova împărţită aproape perfect: o parte vrea cu Uniunea Europeană, cealaltă încă visează la Uniunea Sovietică. Însă în acelaşi timp există un punct acceptat de majoritatea cetăţenilor: clasa politică ar trebui reformată. Zona gri a periferiei a creat o elită politică iubitoare de zone umbroase, lipsite de scrutarea aspră a legii.

Iohannis vine la Chişinău în calitate de preşedinte al unei ţări unde politicienii nu mai sunt imuni în faţa justiţiei, iar asta îi conferă o aură aproape mistică în faţa cetăţenilor care se simt jefuiţi în fiecare clipă. România este o ţară atractivă pentru cetăţenii Republicii Moldova, indiferent de etnia lor, dar care nu au căzut victime propagandei pro-moscovite.

Elita politică de la Chişinău însă nu este foarte încântată de vecinătatea cu România. Clinchetul cătuşelor de la Bucureşti produce ecouri neplăcute la Chişinău. Libertatea de circulaţie peste Prut le deschide multor oameni ochii şi sufletele. Oricât ar încerca unii politicieni de la Chişinău să găsească poteci alternative, drumul spre Bruxelles trece obligatoriu pe la Bucureşti. Un alt paradox este reprezentat de gazoductul Iaşi-Ungheni. Majoritatea relatărilor de presă de la Chişinău par scrise cu ură, de parcă autorii nu îşi doresc acest gazoduct: conducta e strâmbă, gazul e puţin şi prost, muncitorii au furat sculele şi mai presus de toate: vor exista profituri? şi cine le va încasa?

La Chişinău, Iohannis va trebui să se confrunte cu aşteptările foarte mari ale unei populaţii hăituite de o tranziţie interminabilă şi cu nazurile unei elite politice care nu doreşte să iasă din zona ei de confort.