Ceaţă groasă peste Moldova

Plaiul mioritic de la est de Prut, tributar ezitărilor sale identitare, a fost paralizat, la început de an, aproape două săptămâni, politic, economic şi cultural. Adică, precum e obiceiul aici, a sărbătorit „şi pe nou, şi pe vechi“. Între timp, alţii n-au stat pe loc.

Letonia a trecut la moneda Euro (Estonia a pus în aplicare aceeaşi decizie încă din 2010!). Autorităţile de la Bucureşti au anunţat că au finalizat construcţia gazoductului pe tronsonul românesc şi urmează instalarea conductelor pe sub albia Prutului. În Moldova lucrările trenează pe motiv de sărbători şi... de standarde tehnice moştenite de la sovietici, pe care nimeni în ultimii 20 de ani nu s-a gândit să le schimbe!

Nici pentru cetăţeanul de rând perioada ce stă sub semnul Crăciunului pe stil vechi nu a fost prea fastă. Am auzit oameni plângându-se că au de făcut nişte investigaţii medicale urgente, dar au fost nevoiţi să le amâne din cauza că instituţiile medicale (cu excepţia serviciului de ambulanţă) nu au funcţionat în regim normal...

O iarnă vlăguită, chiftind de viruşi şi molime, a coborât peste noi un strat gros de ceaţă, îngreunând circulaţia rutieră şi blocând mai multe curse de avion din şi spre Moldova. Pustiit, dizolvat în pâclă, Chişinăul mi s-a părut un oraş din romanele lui Stephen King, populat de fantome. Fenomen natural, ceaţa simbolizează confuzia, deruta existenţială, dar şi pericolele care ne pasc în 2014. Ameninţări ştiute, de care ar fi trebuit să fim pregătiţi, psihologic dar şi la nivel guvernamental, cu evaluări şi soluţii pe domenii sensibile: importul de energie, embargo-uri, diversiuni în Transnistria, muncitori moldoveni expulzaţi din Est, politici sociale de neevitat într-un an electoral, votul electronic ş.a.m.d.

Au apărut însă şi probleme noi, la care nu ne-am fi aşteptat. A vorbit preşedintele Băsescu, a replicat premierul Leancă (presat de ziarişti), s-a pronunţat primul-ministru Ponta, au comentat consilierii preşedintelui român, a completat liderul PLDM Filat şi, iată, ne-am pomenit cu un conflict întreţinut artificial, care şubrezeşte parteneriatul frăţesc, româno-moldovean, pentru Europa. Ultimele declaraţii în această dispută perfect inutilă şi contraproductivă evocau o „factură“ pentru Chişinău din partea Bucureştiului şi nişte „antecedente biografice“ suspecte, deşi acestea din urmă le cam au toţi actorii politici din România şi din Republica Moldova, din simplul motiv că s-au născut şi format profesional înainte de 1989!...

E profund regretabil că s-a ajuns aici. Sper ca spiritele să se calmeze, sper ca înţelepciunea şi buna măsură să salveze proiectul pe care l-am numit „Moldova europeană“, proiect care, fireşte, nu se poate întemeia decât pe valori naţionale comune între Bucureşti şi Chişinău.

Există toate premisele pentru o „reconciliere“ (folosesc un cuvânt prea tare pentru un conflict prea mic), premise de necontestat, şi anume: Bucureştiul ştie că supravieţuirea actualei coaliţii de guvernare de la Chişinău, păstrarea Guvernului Leancă, este esenţială pentru mersul pro-european al Moldovei, iar Chişinăul nu poate uita nicio clipă că pe acest drum nu se poate dispensa de sprijinul puternic al României, de susţinerea întregii clase politice româneşti, a tuturor instituţiilor statului român. Mai mult ca oricând tocmai de solidaritate avem nevoie în 2014. Dacă nu înţelegem noi, românii, acest adevăr simplu, ne „ajută“ fratele mai mare de la Răsărit să înţelegem.

Ambasadorul rus la Chişinău, Farit Muhametşin, a declarat zilele acestea că două regiuni din sudul Moldovei, locuite de găgăuzi şi de bulgari, se vor bucura în 2014 de o atenţie specială din partea Federaţiei Ruse (Transnistria face parte demult din „buchetul de inimă“ al ruşilor). Ambasadorul a subliniat că raioanele cu pricina – Taraclia şi autonomia găgăuză – reprezintă un „model“ pentru alte unităţi teritorial-administrative ale Moldovei. Un model de eficienţă economică, de respectare a drepturilor omului, de convieţuire armonioasă între etnii?... Dl. Muhametşin nu a intrat în detalii, dar ne-a lăsat să bănuim că s-a referit la separatism şi la dispoziţii antieuropene, altfel de unde ar izvorî entuziasmul ambasadorului?

Adunarea Populară de la Comrat a decis, bunăoară, să organizeze pe 2 februarie curent un referendum consultativ pentru a demonstra adeziunea sufletească a găgăuzilor la Uniunea Vamală a lui Putin – un act clar de sfidare a Constituţiei. Găgăuzii pesemne şi-au rezolvat problemele cu economia, educaţia şi sănătatea, nu le-a rămas decât să se angajeze în jocuri geopolitice cu subtext exploziv pentru siguranţa naţională. Iar bulgarii din Taraclia, despre care la fel se afirmă (aş zice, exagerat) că îşi pleacă urechea la glasul de sirenă al Moscovei, poate ar trebui întrebaţi cum se împacă sentimentele lor pro-ruseşti cu apartenenţa Bulgariei – „patria istorică“ – la Uniunea Europeană, chiar nu vor să-şi regăsească fraţii acolo, mai ales că mulţi şi-au făcut paşapoarte de cetăţeni bulgari, europeni?

Avem, aşadar, un prim semnal în 2014 că Rusia, pe lângă necazurile deja existente, intenţionează să ne creeze şi alte focare de tensiune şi haos, care să descurajeze Occidentul şi să dea senzaţia că Republica Moldova este un stat neguvernabil. Moscova va mobiliza toate forţele antimoldoveneşti (citeşte: antiromâneşti) – partide, ONG-uri, fundaţii, instituţii media etc., pe care le finanţează – pentru a zădărnici victoria forţelor democratice la viitoarele alegeri.

Şi toate aceste mişcări centrifuge şi diversioniste vor fi împachetate în cunoscuta retorică privind apărarea minorităţilor rusofone în faţa pericolului imperialist românesc, pericol ce va fi exemplificat în mod obligatoriu cu „citate“ din politicieni români şi moldoveni şi cu scenarii halucinante, urzite de europeni şi americani, care doresc să distrugă „independenţa“ Moldovei.

Când s-o mai împrăştia ceaţa, stimaţi oameni politici de la Chişinău şi Bucureşti, poate încercăm să aruncăm peste Prut un pod al responsabilităţii care să ne unească, nu să ne dezbine?