Chirtoacă vs Chirtoca, Zina Petrovna şi Serafică fără frică
0
Alegerile locale generale din această vară sunt oarecum lipsite de miză. Unica (şi poate ultima) redută jinduită atât de oligarhii moldoveni, cât şi de oligofrenii înăimiţi de alogeni rămâne primăria capitalei. Iar campania electorală pentru Chişinău se anunţă a fi crâncenă şi totodată lâncedă.
Din titlu se întrevede că disputa este, a priori, inegală. Şi asta deoarece unul luptă pentru bunăstarea tuturor locuitorilor, pe când toţi ceilalţi contracandidaţi luptă împotriva sa. Au mai existat scrutine dezechilibrate, însă acesta conţine candidaturi de-a dreptul deplasate. Pot admite confruntarea de idei şi chiar cea geopolitică, dar să concurezi numai ca să-l obstrucţionezi pe altul mi se pare josnic.
Participarea lui Serafim Urechean în această cursă pentru fotoliul de primar al Chişinăului şi, mai ales, susţinerea acordată de liberal-democraţi constituie o lovitură sub centură pentru actualul edil. E clar că „Serafică fără frică” nu va rupe din voturile electoratului de stânga şi că doar va concura cu Dorin Chirtoacă pe segmentul de centru-dreapta, în speranţa că îl va surclasa în prima fază. Dar vă imaginaţi cum ar arăta al doilea tur de scrutin cu două fosile, una din paleozoicul comunist şi alta din mezozoicul AMN-ist? În definitiv, ce mai poate „garanta” Urechean? Că salarii de 500 de euro a promis încă în 2009 şi se pare că le vom avea când moneda euro va dispărea. Că nu va trăda ne-a asigurat deja, pentru ca acum să fie înaintat de tocmai cei care au coalizat (fie şi tacit) cu PCRM. Dânsul nu şi-ar putea decât umple conturile din bugetul local, după o perioadă de restrişte la Curtea de Conturi.
Revenirea Zinaidei Greceanîi în competiţia pentru şefia capitalei, după o pauză de tocmai 10 ani, o consider a fi de bun augur. Adică postura de perdant i se potriveşte, fapt ce le prieşte chişinăuienilor. Deşi a renunţat la mandatul de consilier municipal în favoarea celui de deputat, de ce a semnat un contract oneros cu Gazprom, dar şi cum ne va împuşca dacă vom mai protesta.
Candidatul comuniştilor pentru aceeaşi funcţie reprezintă doar o copie atât ca nume, cât şi ca „renume”. Îl cheamă Vasile Chirtoca, fapt ce îi va bulversa pe câţiva alegători slabi de vedere, şi este un oligarh în devenire, care s-a răfuit prin instanţe pentru că i-au fost deconspirate afacerile dubioase cu statul. Mai exact, guvernarea comunistă a achiziţionat de la o firmă de-a sa 42 de automobile de lux Skoda Octavia pentru nomenclatura raională de atunci, cu fabuloasa sumă de peste 1 milion de euro. Deci e un tip „de-al casei” (şi al castei), cum ar veni; un afacerist interpus şi propus numai pentru a finanţa întreaga campanie electorală a PCRM. Dacă n-ar fi amuzant să-i auzi pe comunişti scandând: „Votaţi pentru Chirto(a)că”, ar fi chiar sinistru. Dar se pare că într-o clasă politică agramată anume diftongul mai poate face diferenţa.
Despre ceilalţi pretendenţi e inutil să menţionăm, întrucât pe orice nu ar înainta „Blocul Iurie Leancă” acesta nu va beneficia, într-un timp atât de restrâns, de transferul de imagine din partea fostului prim-ministru. Mai ales că şi Octavian Ţîcu a anunţat că îl va susţine pe actualul primar. În ceea ce priveşte adunătura lui Usatîi, cât timp liderul lor nu va ieşi din bârlogul moscovit, niciun parvenit nu are şanse reale.
În Roma antică, aspiranţii la o funcţie de demnitate publică se îmbrăcau în togă albă (candida), care simboliza neprihănirea. Astăzi, aproape toţi concurenţii nu mai au de ce purta asemenea veşminte, pentru că sunt transparenţi şi previzibili. Iar ceea ce îi face eligibili este apartenenţa la un partid sau altul, şi nu responsabilitatea faţă de Cetate. Chişinăul, aşadar, are un singur candidat: actualul primar.
Se încarcă comentariile...
