Chişinăul doarme liniştit

Incidentul de vineri seară de la Varniţa a arătat, a câta oară, că autorităţile constituţionale habar nu au ce se întâmplă în cele câteva localităţi din jurisdicţia lor de pe malul stâng al Nistrului şi din zona Tighina. Mai mult, atunci când e nevoie, demnitarii moldoveni nu ştiu cum să reacţioneze sau se comportă de parcă centrul de putere nu s-ar afla la Chişinău, ci la Tiraspol.

Doar după un scandal pe măsura celui petrecut la marginea Tighinei îi trezeşte şi pe patrioţii moldoveni din Chişinău din amorţire. Unii au scris texte kilometrice, au scandat diverse pe bloguri sau pe reţele de socializare, s-au bătut cu pumnii în piept şi... şi-au văzut de grătarele lor, că doar vin sărbătorile. Dar asemenea incidente au loc la câţiva ani, iar în acest răstimp toţi uită că dincolo de Nistru şi la Tighina oamenii trăiesc cu frica în sân, în timp ce autorităţile şi conaţionalii lor de pe acest mal trăiesc într-o fericire amnezică.

Că în 1992 Republica Moldova a pierdut războiul informaţional nu mai pune nimeni la îndoială. Dar tragedia noastră e că nu ştim nici astăzi, la mai bine de două decenii de la războiul moldo-rus, să ne facem auziţi în lume. Ultimele mişcări de trupe demonstrează de-a fir a păr impotenţa Chişinăului.
În urmă cu câteva săptămâni vicepremierul pentru Reintegrare, Eugen Carpov, a anunţat (sic!) „colegii lui de la Tiraspol“ că autorităţile constituţionale vor să pună câteva puncte de control pe Nistru. Toată presa moldovenească a aflat acest lucru după ce jurnaliştii transnistreni au pornit un tămbălău, citând numeroasele reacţii ale liderilor separatişti. S-a ajuns până la aceea că unii jurnalişti români din birourile de la Bruxelles scriau despre acest fapt ca despre ceva real, când, de fapt, nu era decât o intenţie şi a rămas o intenţie.

Asta a fost prima gafă a acestui birou pentru reintegrare, ai cărui angajaţi se comportă ca nişte partizani tupilaţi după boscheţi. Pentru mine rămâne o enigmă de ce mass-media moldoveneşti au aflat vestea ultimele şi atunci în interpretarea separatiştilor.

Întâmplarea face că, în timp ce noi îi anunţam „prieteneşte“ pe reprezentanţii separatismului transnistrean că vrem să facem ordine la noi în ţară, toată Europa le tirajează „îngrijorarea“ că noi suntem cei care tensionăm situaţia. Dar lumea de la Chişinău, Bruxelles, Berlin sau de aiurea nu ştie că fiecare drum de ţară ce leagă localităţile moldoveneşti din jurisdicţia Chişinăului de republica lor nerecunoscută sunt controlate la sânge de trupele separatiste. Au venit noaptea, exact ca la Varniţa, şi-au pus posturi şi gata. Ce a făcut Chişinăul în aceste cazuri? A dormit. Astăzi există zeci de vagonete la Cocieri, Pohrebea, Doroţcaia şi în satele din jurul Tighinei. Unele sunt ale miliţiei lor rutiere, chiar în mijlocul satelor noastre.

Pe noi ne-a întrebat cineva dacă vrem sau nu să pună posturi de control a migraţiei la intrarea în autointitulata lor ţară? În loc să fim fermi pe poziţii, noi le dăm şi baza noastră de date de la Registru. Acest lucru este deja pasibil de dosar penal, numai că procurorii, ca şi demnitarii, sunt la fel de impotenţi. De multe ori însă scuzele şi neputinţele Chişinăului arată penibil.