Politică

articolul anterior articolul urmator

De ce i-e frică lui Dodon...

33
28 Aug 2017 10:40:18
Răzvan Voncu
Igor Dodon presedinte.md
Igor Dodon presedinte.md

Irelevant încă de la instalarea ca preşedinte, Dodon şi-a epuizat repede toate schemele primitive de discurs. Nici măcar insultele la adresa României, a poporului român şi a adevărului istoric nu mai produc nici un efect, pentru că dincoace de Prut nu-l bagă în seamă nici portarul de la Cotroceni, necum vreun oficial.

Eu însumi, deşi scriu deseori despre el, îl studiez strict ca fenomen entomologic: e una dintre ultimele insecte mutante, produse de mancurtizare, care încă se ia în serios. Dar atât.

În săptămâna de dinaintea Zilei Republicii Moldova, dodonul de pe Bâc a emis două sentenţii perfect contradictorii (logica şi raţiunea n-au fost niciodată punctele forte ale elitei trans-prutene).

Prima dintre sentenţii spunea că e momentul ca în Republica Moldova să înceteze „dezbaterea geopolitică“. Adică să continue politică duplicitară - „una spunem la Moscova şi alta la Bucureşti“ -, dar fără confruntări făţişe între „pro-europeni“ şi „pro-ruşi“. Mai ales că acestea sunt inutile: nu există, la Chişinău, nici pro-europeni, nici pro-ruşi, ci doar vechili feroci, travestiţi în miei blânzi, în speranţa de a suge la două oi.

Ce uită Dodon, este că el şi numai el e cel care a reaprins „disputa geopolitică“, reintroducând în discuţie (după alegerea ca preşedinte, şi în acte oficiale), artificiala orientare pro-rusă. Atunci când era evident pentru orice om mai inteligent decât şoarecele de câmp că Rusia, aflată sub sancţiuni dure şi în mijlocul unui demers strategic de excepţională importanţă în Crimeea şi în Siria, nu are resurse pentru a susţine un stat falimentar, ca Republica Moldova. Rusia are interese militare în Transnistria şi provocatori profesionişti, ca Dimitri Rogozin. Dar nu resurse economice în măsură să acopere deficitele cronice ale Chişinăului.

Era, deci, onest (valoare care mancurţilor le este, însă, străină) ca preşedintele să le spună cetăţenilor Republicii Moldova: am fost un bezmetic, v-am făcut promisiunea fără acoperire a unei alte căi decât cea europeană şi am eşuat. Îndemnul la aplanarea „disputelor geostrategice“ ţine, într-un limbaj politic de Kamceatka, locul acestor scuze strict necesare, în lumea civilizată.

După care a venit a doua sentenţie. Fără să-i crape obrazul (gros) de ruşine, preşedintele-plagiator a decretat că răul cel mai mare, în cei 26 de ani de independenţă a Republicii Moldovan, l-ar fi produs... unionismul.

Cea de-a doua sentenţie traduce o spaimă profundă. Atât a lui Dodon, cât şi a întregii elite de la Chişinău.

Deci nu războiul declanşat în 1992 de transnistreni, nu mafia agrariană, nu Armata a 14-a de ocupaţie, nu anacronicii comunişti ai lui Voronin, nu cleptocraţii „pro-europeni“. Ci aproape inexistentul unionism, care nu supravieţuieşte decât într-o parte a intelectualităţii basarabene, neimplicată politic. Nici măcar Maia Sandu, contracandidata lui Dodon la precedentele alegeri, nu este unionistă şi are despre România păreri dintre cele mai ambigue. Cât despre unionismul à la Valerii Nikolaevici Mateiciuk (zis Valeriu Matei) sau Dorin Chirtoacă... mai bine lipsă.

În realitate, cea de-a doua sentenţie traduce o spaimă profundă. Atât a lui Dodon, cât şi a întregii elite de la Chişinău. Spaima că, dacă totuşi unirea s-ar produce, ei s-ar vedea puşi pe locurile care li se cuvin. Cei oneşti, puţini, ar fi buni la spaţii verzi. Ceilalţi, marea majoritate, la Tiraspol, la Vladivostok sau... la Jilava. În special pe Dodon, în ipoteza că prin unire ar deveni cetăţean român, îl paşte puşcăria: aniversarea ofensivei sovietice Iaşi-Chişinău, în urma căreia România a fost ocupată, dezmembrată şi comunizată, e, de exemplu, un act de trădare pe faţă.

Dar şi unirea, ca şi Europa, e doar un bau-bau pe care primitivii de pe Bâc îl agită când se dau cu capul de perete şi nu mai au nimic altceva de zis. E adevărat că de ce ţi-e frică nu scapi, însă până atunci mai e. Trebuie ca Republica Moldova să consume ultimele faze ale eşecului ei ca stat.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

33 Comentarii

Lucifer
28.08.2017, 11:13:18

Prea dur.România trebuie să fie înţelegătoare şi să aştepte întoarcerea "fiului risipitor",chiar să se pregătească să taie "viţelul cel gras".Situaţia din Moldova este oarecum normală,ei vor să-şi apere aşa zisa lor statalitate.Nu importă că statul lor este o ficţiune,ei vor să epuizeze această idee falsă a "statalităţii moldoveneşti".Moldova nu se va uni cu România decât în caz de pericol major pentru ei(atac rusesc sau ucrainian).România ar face bine să aibă,pentru orice eventualitate,o propunere oficială pentru statul moldovean.

+2 (8 voturi)
Utilizator Adevărul
28.08.2017, 12:02:45

Comentariu considerat abuziv.

Stefan din nord
28.08.2017, 12:18:37

Hai ca-i buna . Sa vad superioritatea afisata de un maldavan fata de fratii lui de peste Prut Nu se poate explica decat prin faptul ca in realitate e urmasul unor vinituri slave ce au colonizat acest pamant vechi romanesc

+3 (7 voturi)
Coco
28.08.2017, 13:28:53

Stefan:"Sa vad superioritatea afisata de un maldavan fata de fratii lui de peste Prut". De astia politici cu aroganta lor tatarasca n-ai avea cum sa te impiedici ca-s primii care ar lua-o la sanatoasa. La moldovenii romani obisnuiti nici vorba de complexe de superioritate.Probleme mari ar fi cu mafia agrariana si cu interlopii din spatele politicienilor mai ales din partea nordica a RM. Cel mai bine ar fi daca si-ar consolida statul dar in aceasta directie slabe sperante cand statalitatea ii sapata chiar si de presedinte. Daca ar rezista ar putea sa faca schimbul cu Bugeacul si ar scapa si de artificiala pb. a Transnistriei.

+7 (9 voturi)
cuore hombra
28.08.2017, 13:30:45

cine e Dodon?

+8 (12 voturi)

Vezi toate comentariile (33)

Modifică Setările