De ce Voronin poate fi extrem de toxic pentru relaţia Republicii Moldova cu Uniunea Europeană

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

O alianţă a partidelor pro-europene cu Vladimir Voronin pare o rezolvare comodă a problemelor politice care se anunţă după alegerile parlamentare din 30 noiembrie de la Chişinău. Sondajele de opinie creditează comuniştii din Republica Moldova cu un număr suficient de mandate pentru a asigura o guvernare fără probleme în parlament.

Mai mult decât atât, Vladimir Voronin a dus o campanile electorală la două capete. Şeful comuniştilor de la Chişinău şi-a îndulcit tonul mesajelor despre Uniunea Europeană şi Acordul de asociere proaspăt semnat. A continuat să condamne semnarea acestui document, însă de fiecare dată a ţinut să sublinieze că nu se referă la documentul în sine, cât la faptul că a fost semnat în grabă. Voronin nu s-a repezit să anunţe denunţarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană – a spus că doreşte renegocierea lui. Pe de altă parte a menţinut în discursul electoral aceeaşi atitudine ambiguă şi cu referire la Moscova şi Uniunea Vamală. Voronin a preferat să se plaseze în poziţia comodă a mielului bland care suge de la două oi: nu a încercat să-I facă concurenţă lui Igor Dodon şi să promită intrarea Republicii Moldova în Uniunea Vamală, cid oar s-a referit la relaţiile tradiţionale, refacerea pieţei de export spre răsărit.

În ceea ce priveşte eventualele alianţe post electorale, Voronin a adoptat aceeaşi strategie de păstrare a tuturor uşilor deschise. Presa de partid a comuniştilor i-a tăvălit binişor pe principalii adversari ai lui Voronin pe segmentul vectorului răsăritean – Igor Dodon şi Renato Usatîi – însă Voronin însuşi a preferat să menţină o rezervă oarecum diplomatic, marcată doar de câteva mici înţepături.

Una peste alta, Vladimir Voronin a dus o campanie potolită, a încercat să se plaseze între ape şi să culeagă cât mai multe voturi posibile din toate părţile. Anterior i-a expulzat din partid pe extremiştii care aveau vise revoluţionare – un alt gest care l-a făcut frecventabil pe Vladimir Voronin.

Însă trebuie spus că toţi aceşti paşi nu au fost făcuţi de bună-voie. Expulzarea extremiştilor s-a produs pe fondul dezastrului ucrainean, iar Voronin ştia foarte bine că asocierea sa şi a partidului pe care îl conduce cu fitilele ce ar fi urmat să aprindă butoiul cu pulbere ar fi ucis orice speranţă de victorie politică pe termen lung. Declaraţiile pro-europene ale lui Voronin, rostite cu jumătate de gură, sunt şi ele forţate. În condiţiile în care o jumătate din societatea Republicii Moldova înclină spre occident Voronin ar fi pierdut un imens bazin electoral în momentul în care s-ar fi plasat pe traiectoria unui discurs decisive în favoarea Moscovei (linie pe care s-ar fi confruntat cu mult mai slugarnicii Dodon şi Usatîi).

Una peste alta, Voronin a îmbrăcat o blană de oaie în timpul campaniei electorale şi a încercat să se strecoare în stână. Însă sunt extreme de greu de anticipat sau de garantat eventualele sale poziţii politice de după ziua alegerilor. Odată văzut cu mandatele de deputaţi în buzunarul partidului, Voronin poate să o apuce pe orice cale, doar a făcut tot posibilul în timpul campaniei electorale ca să-şi lase toate uşile deschise. Renegocierea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană se poate transforma într-o amânare la nesfârşit a punerii sale în aplicare. Guvernarea alături de Vladimir Voronin se va dovedi mult mai dificilă decât pare la prima vedere, în ciuda unei majorităţi parlamentare confortabile. Oricât de avantajos ar părea pe termen scurt un astfel de aranjament, viitorul poate prezenta foarte multe surprize neplăcute. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite