De la zaruri la şah mat: Constituţie, proceduri, candidaţi de prim-miniştri
0
În orice ţară democratică, Curtea Constituţională este sacră. Cu rolul său politico-juridic, ea dă dezlegări infailibile şi de necontestat vizând constituţionalitatea şi relaţiile constituţionale între puterile statului. Ne place sau nu, le respectăm.
Nu înseamnă că nu le observăm sau nu le comentăm. Însă, de cele mai multe ori, raţiunea juridică întemeiază în cea mai mare măsură hotărârile Curţii, nicidecum arbitrariul raportului de forţe politice al reprezentanţilor numiţi judecători în cadrul Curţii. Sau aşa ar trebui să se întâmple.
Consultări fără un candidat al opoziţiei pentru premier
De această dată, CCM a fost chemată (din nou), luni, 22 martie, de către PSRM să discute desemnarea unui candidat de prim ministru pentru Republica Moldova. Preşedintele Maia Sandu a avut consultări cu formaţiunile politice, la care s-au prezentat toţi preopinenţii, iar la întâlnirea cu PSRM s-a putut constata chiar absenţa candidatului inventat anterior de o majoritate ad hoc.
De fapt şi de drept, Premierul Maia Sandu a avut în faţă partide fără o coaliţie, cu opţiuni diferite: să meargă în alegeri anticipate pentru o majoritate nouă şi fără personaje implicate în faptele penale de notorietate precum furtul miliardului şi spălătoria de bani ai potentaţilor ruşi prin Republica Moldova; să aleagă un guvern interimar, să iasă din pandemie şi să organizeze anticipatele undeva, la sfârşitul anului; să nu mai facă anticipate, să-l numească pe Andrei Năstase şi un guvern minoritar care strânge majoritate şi să aştepte alegerile la termen, în februarie 2023.
Din păcate, din punct de vedere politic şi al strategiei sale, preşedintele Maia Sandu avea o singură opţiune. În cazul unui guvern interimar, propus de PSRM – dar care nu avea nici majoritate, nici candidat, după retragerea doamnei Durleşteanu – acesta nu avea nici majoritate reformistă – se baza pe alegerile anterioare şi pe o structură politică cu nenumărate partide sub pragul electoral – nici nu avea vreo şansă să atragă resurse şi să finanţeze fie şi deficitul bugetar, salariile şi pensiile oamenilor, darămite să mai şi susţină economia în perioadă de carantină totală pentru lupta cu coronavirusul, ca să nu mai vorbim despre bani de relansare economică. UE, FMI, România, principalele surse de finanţare, nu ar fi reacţionat niciodată la un guvern ne-european, şi fără perspective de reforme angajate. Iar bani din Rusia, nici măcar ca afacere de creditare, cum s-a mai încercat în vremurile lui Dodon, nu mai vin.
În plus, desemnarea unui premier al majorităţii toxice şi corupte din actualul Parlament al Republicii Moldova ar fi o înfrângere a Preşedintelui pro-european Maia Sandu. Nici măcar pentru trei luni, pentru că acesta ar urma să organizeze alegerile. Guvernul interimar Ciocoi pare să se descurce onorabil, duce cu bine administrarea situaţiei curente şi are o relaţie de lucru cu Preşedintele în funcţie, chiar dacă a fost lăsat cu goluri în structura sa şi are atribuţii limitate. Fiind situaţie de criză, s-au putut găsi soluţii şi funcţionează decent pentru un guvern interimar, care va părăsi poziţia după alegerile anticipate şi instalarea unui guvern legitim, cu depline puteri. Politic, Maia Sandu nu ar fi putut să numească un candidat PSRM-Pentru Moldova, chiar dacă s-a alăturat conclavului pro Moldova lui Andrian Candu.
Măsuri e precauţie şi soluţii pentru orice scenariu: Igor Grosu Premier
În al treilea caz, pare mai degrabă o soluţie egoistă şi excepţionalistă a lui Andrei Năstase pentru propria ambiţie de a ajunge premier în viaţa asta. Cum nu a ajuns Vladimir Plahotniuc, într-un stat pe care îl poseda, în mare măsură, aşa nici liderul PPDA nu va vedea vreodată această demnitate. Dar şi în variantă alternativă, problema absenţei majorităţii reformiste este la fel de acută. Iar soluţionarea problemelor pandemiei la fel de iluzorie. Deci unica formulă rămasă este desemnarea unui premier şi tentativa de a forma un guvern serios, condus de numărul unu din PAS după plecarea Preşedintelui Maia Sandu, Igor Grosu.
Maia Sandu şi-a luat măsurile de precauţie, acoperind toate posibilităţile. Dacă guvernul său va trece în Parlament, are un partener cu care să lucreze, până la legile reformei care vor fi blocate în Parlament. Dar opţiunea sa, credem noi, rămâne alegerile anticipate. O opţiune nedeclarată încă, după desemnarea premierului, căruia îi lasă spaţiu de manevră şi pe care nu-l împiedică cu nimic să-şi constituie majoritatea. E o variantă care validează buna credinţă de a încerca realizarea unui guvern.
Acum Curtea Constituţională a mai trecut un hop. A convenit deja că Preşedintele nu poate desemna un candidat de două ori când există o majoritate formală – orice ar însemna acest lucru – care are un candidat prezentat. Însă nu poate obliga Preşedintele să desemneze un anumit candidat, fie şi prezentat de o listă de parlamentari. Acum nici nu se mai pune problema în aceşti termeni, pentru că nu mai există nici majoritate, nici candidat. Iar luni a decis, cum era şi normal, că decretul Preşedintelui Maia Sandu este constituţional.
Hotărâre implacabilă: dizolvarea parlamentului şi anticipate
De altfel, CCM nici nu a discutat despre majoritate. Ci deja discuţia sa a vizat spaţiul arid al procedurilor. Şi audierea respectiv dezbaterea a vizat derularea concretă al procedurii de consultare a fracţiunilor parlamentare – lucru derulat perfect conform constituţiei – şi desemnarea candidatului de prim ministru rămâne apanajul Preşedintelui. Interpretarea dacă numele candidatului a fost discutat sau nu în negocieri e un subiect nerelevant. Conţinutul negocierilor/consultărilor Preşedintelui cu partidele este nepublic, iar substanţa lor este nerelevantă pentru CCM, care nu judecă politic, ci constituţional. Pe procedură. Iar Curtea a constatat strict respectarea procedurii de desemnare, nefiind abilitată să discute şi persoana candidatului desemnat de către Preşedinte.
Fireşte că CCM, în judecata prealabilă, nu a suspendat decretul Preşedintelui, care îşi produce efectele, pentru că nu are motive să o facă. În plus, a admis cererea PSRM, pentru că se referă la insituţia desemnării candidatului de prim ministru, care este menţionată în Constituţie. Dar relevanţa judecăţii vizează strict procedura, nicidecum persoana candidatului sau relevanţa politică a unei desemnări sau alteia. Şi hotărârea sa nu poate avea decât o singură soluţie.
Igor Grosu a intrat marţi în Parlament cu un guvern şi un program. Eu cred că nu va cere parlamentarilor să nu-l voteze. Ar fi un motiv în plus de atac al decretului ulterior de dizolvare a Parlamentului, care va interveni şi dacă nu se votează guvernul, şi dacă este doar depăşită perioada celor 3 luni de la demisia guvernului Chicu. Dar nu cred nici că se va mai ajunge la vot în Parlament. Pentru că Hotărârea anterioară a Curţii Constituţionale stabileşte clar că, dacă a desemnat doi candidaţi şi dacă Republica Moldova nu are guvern până la 23 martie, Preşedintele Maia Sandu e obligată să trimită CCM sesizarea de constatare a acestui fapt şi e obligată să dizolve Parlamentul. Cu sau fără votul pentru noul guvern.
Da, Hotărârea Curţii Constituţionale de luni menţionează că, înaintea dizolvării Parlamentului, Preşedintele se consultă obligatoriu cu fracţiunile parlamentare. Dar nu vorbeşte în nici un punct despre obligativitatea de a mai desemna un candidat de premier. Din contra, aici intervin cele două condiţii de context din Hotărârile CCM anterioare: numirea a doi candidaţi de prim ministru – lucru concret validat prin declararea constituţională a celei de-a doua numiri, respectiv depăşirea termenului de 90 de zile în care Republica Moldova nu are Guvern.
Miercuri, 24 martie, cu sau fără dezbaterea şi votul pentru Guvern din Parlament, dar după consultări cu partidele, Preşedintele Maia Sandu poate cere dizolvarea Parlamentului. Mai mult, este obligată de Hotărârea anterioară a Curţii Constituţionale să o ceară, tocmai pentru că cele două condiţii concomitente au fost îndeplinite: 2 candidaturi şi 90 de zile. Votarea sau nu a celui de-al doilea candidat nu intră în condiţii şi ţin strict de Preşedinte, de respectul faţă de Parlament şi de dorinţa de a încheia o procedură deja pornită, prin desemnarea lui Igor Grosu drept candidat.
Se încarcă comentariile...
