Despre tupeul nemăsurat al unui bandit

Omul de afaceri cu zâmbet angelic Vladimir Plahotniuc, cel care, cică, a făcut posibilă victoria forţelor democratice la anticipatele din 29 iulie 2009 prin ”extragerea” locotenentului său Marian Lupu din PCRM şi plasarea lui în fruntea Partidului Democrat (după Sergiu Mocanu), doreşte să fie prim-ministru al Republicii Moldova.

Nu era deloc o surpriză faptul că Plahotniuc, cel care a evitat de multe ori să spună concret ce doreşte de la Republica Moldova şi cetăţenii ei, a hotărât până la urmă să-şi revendice ”prada”. Cea pentru care şi-a tras televiziuni şi instituţii precum CNA şi Procuratura Generală. Puterea politică deplină.

Aş vrea să fim atenţi la modul în care solicită puterea politică cel căruia îi place acum să i se spună ”Vlad” dar care, din surse sigure, se auto-intitula ”Vadim” pe vremea când era un student la Institutul Politehnic ”Serghei Lazo” din Chişinău, mereu în pas cu moda capilară şi vestimentară şi vorbitor asiduu de rusă ca să-şi eludeze originea mult prea ”ţărănească” pentru acele vremuri în care doar orăşenii rusificaţi, adică mancurţii, puteau spera să ajungă ”cineva”.

El îşi trimite sclavi ca Marian Lupu şi alţi pedişti de seamă la preşedintele formal al Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Sclavii săi îl ameninţă pe cel care, legal, este primul om în stat, cu dosare penale la adresa fiilor acestuia, dacă nu-l desemnează pe stăpânul Plahotniuc drept candidat la funcţia de prim-ministru. Când lui Timofti i se trezeşte în sfârşit puţina brumă de demnitate pe care o avea adormită prin cine ştie ce colţ al eminenţei sale prezidenţiale şi face public faptul exercitării presiunilor şi şantajului asupra sa, toţi căţeluşii pedişti, şi cei mari, şi cei mici, se aruncă asupra sa lătrând că parlamentul poate să-l demită pe acest preşedinte care a devenit ”al unui partid”, nu ”al ţării”. Aşadar, după logica lor, dacă preşedintele ar ceda presiunilor altui partid (celui ”Democrat”) şi ar numi un prim-ministru din acest partid (chiar dacă nu mai este membru), el ar fi ”al ţării”. De unde rezultă că sclavii lui Plahotniuc din PDM se consideră stăpânii şi unicii reprezentanţi ai Republicii Moldova.

Numai mie mi se pare că aceşti oameni nu s-ar da în lături de la nimic ca să-şi atingă scopurile? Cât de ”europeană” mai poate fi această tagmă de pretinşi politicieni, cât de ”euroconform” este comportamentul lor? Şi de unde atâta laşitate din partea stăpânului lor, Vladimir Plahotniuc, având în vedere că deţine deja o mare parte din putere şi cea mai mare influenţă în acest pseudostat?

Răspunsul este simplu: Vladimir Plahotniuc, la fel ca Vladimir Filat, este un simplu bandit de factură sovietică, ”old-school”, un fel de hoţ în lege crescut după regulile informale ale lumii interlope din fosta URSS (понятия). El este un laş ordinar  care se teme să apară în faţa poporului şi să spună clar ce doreşte, ce-a făcut, ce va face. Pentru a pretinde la funcţia de premier, Plahotniuc ar fi trebuit să spună demult cum anume şi-a câştigat primele sume importante de bani. Cum a făcut ”afaceri” în timpul guvernării comuniste.

Actuala criză politică şi economică din Republica Moldova, aducerea statului în pragul colapsului definitiv, este legată nu doar de furtul miliardului în care s-au implicat tot soiul de bandiţi (unii dintre ei ajunşi primari de oraşe între tim) din anturajul lui Vlad Filat, ci şi de controlul exercitat de Plahotniuc asupra instituţiilor de forţă din Republica Moldova, de jocurile lui din culise pentru zădărnicirea tuturor reformelor. Ceea ce a făcut ca atitudinea partenerilor europeni de dezvoltare să se modifice în cea de acum. Iar europenii ştiu foarte bine atât cine e şi ce a făcut Filat, cât şi cine e şi ce a făcut Plahotniuc. Dovadă tirul de întrebări care i-a fost adresat finului plahotniucist şi preşedintelui parlamentului Adrian Candu într-o sală a Parlamentului European, de deputaţii europeni.

Locul lui Plahotniuc nu este în funcţia de prim-ministru, ci după gratii, într-o celulă întunecoasă din care să nu mai iasă toată viaţa. Alături de Vlad Filat, evident.

Plahotniuc trebuie să plece, iar numele lui trebuie să poată fi uitat de toţi locuitorii Republicii Moldova. Ca un vis urât.