Două experimente paralele: Renato Usatîi la Chişinău şi Dan Diaconescu la Bucureşti

Foarte mulţi cetăţeni moldoveni afirmă că îl susţin pe Renato Usatîi pe motiv că acesta este sincer, că nu se ascunde după cuvinte false, că le vorbeşte oamenilor simplu şi pe înţelesul lor. Iar Renato Usatîi se laudă cu o creştere impresionantă în sondaje.

Trebuie spus de la bun început că experimentul Usatîi a fost deja încercat în România, unde a purtat numele Dan Diaconescu. Scenariile de la Bucureşti şi Chişinău nu sunt identice în cele două cazuri, doar principiile din spatele lor. Este un experiment simplu: pe fondul unei oboseli a populaţiei faţă de politicienii existenţi este promovat în forţă, finanţat cu generozitate un demagog talentat. Au mai existat demagogi în spaţiul politic românesc. La sfârşitul secolului al XIX-lea – uitat în ziua de azi –Alexandru Bogdan-Piteşti umbla prin sate cu o icoană pe care se jura că va da pământ ţăranilor care îl vor vota. Originala campanie electroală care era aproape să stârnească o răscoală a fost întreruptă de jandarmi, care l-au arestat pe originalul propagandist şi l-au ţinut la răcoare până la încheierea alegerilor.

În ziua de azi lucrurile sunt mai complicate. Domnu’ Dan de la Bucureşti devenise cu multă vreme în urmă o speranţă pentru toţi cei dezamăgiţi de sistemul politic. A ştiut până la un punct să îşi canalizeze cu folos această resursă de popularitate. Însă toate promisiunile sale s-au transformat în praf şi pulbere în momentul în care a fost pus în faţa realităţii. Circul din jurul privatizării CFR a fost o continuare a circului din studioul OTV. Partidul Poporului s-a răspândit în patru zări. Nimic din ce a promis Dan Diaconescu nu ar fi putut fi fost realizat vreodată.

Adevărata faţă a lui Renato Usatîi se vede în videoclipul apărut astă vară, filmuleţul înţesat de obscenităţi de la o terasă unde politicianul de azi se distra cu prietenii săi. Noianul de înjurături cu care Usatîi îşi acoperă tovarăşii de pahar – separatistul Tuleanţev, Petrenco de la Uniunea Vamală – ne arată nivelul concepţiilor politice.

Secretul lui Usatîi este foarte simplu: le spune oamenilor ce vor să audă. Această tehnică o aplică şi în afacerile sale – după cum se vede şi în filmele dialogurilor cu Gherman Gorbunţov. Usatîi promite orice, măguleşte, chiar plăteşte cu bani gheaţă – doar ca să îşi atingă scopul. Nu există nici un fel de garanţii pentru spusele sale, nici un fel de siguranţă. Ar fi putut fi un Ostap Bender – însă îi lipseşte farmecul inofensivităţii. Experimentul Dan Diaconescu a eşuat pentru că în România încă mai există anti-corpi faţă de astfel de fenomene. Rămâne de văzut dacă şi în Republica Moldova există anti-corpi democratici faţă de demagogi. Până la această probă fiecare cetăţean care îşi doreşte un sistem democratic în Republica Moldova ar trebui să facă un mic efort. Ori de câte ori aude pe cineva afirmând că îl susţine pe Renato Usatîi sp încerce să îi arate că promisiunile candidatului sunt goale de conţinut.