După gratii, pentru yoga şi Mircea Eliade

Se pare că, mai nou, în Rusia poţi fi arestat şi judecat dacă ţii o lecţie publică despre yoga. I s-a întâmplat lui Dmitri Ugai, un programator de 44 de ani din Sankt-Peterburg, pasionat de spiritualitatea orientală, cu studii de ontologie şi teoria cunoaşterii.

Pe 22 octombrie, acesta a ţinut o prelegere despre principiile de bază ale practicilor Yoga, dar şi despre filozofia şi etica asociată cu această disciplină. Lecţia sa publică s-a desfăşurat într-o secţiune a Festivalului de Cultură Vedică „Vedalife”.

După finalizarea prelegerii, în sală au intrat câţiva ofiţeri de poliţie, care l-au dus pe Ugai în stradă cu forţa. Conform spuselor unor martori, poliţiştii l-au scos afară fără geacă pe yoghinul amator şi nu i-au explicat pentru ce este reţinut. Fiind transportat într-o secţie de poliţie, Ugai a fost somat să semneze declaraţii deja scrise, urmând să fie eliberat în schimb, după cuvintele poliţiştilor care îl reţinuseră. După ce a refuzat, a început să i se explice că se face vinovat de activitate misionară ilegală. După câteva ore, a fost eliberat, însă nu i s-a oferit o copie a protocolului de reţinere pe baza căruia a fost elaborat un dosar trimis apoi în instanţa de judecată. Acest prim dosar a fost respins de judecător deoarece conţinea multe erori procesuale şi îi lipsea elementul infracţiunii. După câteva luni, primul protocol a fost distrus şi a fost elaborat un al doilea, conform observaţiilor judecătorului. Acest al doilea protocol a fost acceptat de instanţa de judecată, împreună cu o declaraţie şi două mărturii scrise ale unor persoane care nu fuseseră la respectiva lecţie publică. Mai mult, actele erau datate cu două zile înainte de festivalul „Vedalife”.

Un proces aproape kafkian

Pe 9 ianuarie, la Tribunalul din Sankt-Peterburg, în prezenţa a peste 150 de persoane, a avut loc prima şedinţă de judecată în cazul lui Dmitri Ugai. Apărarea şi-a prezentat argumentele – acuzatul nu face parte dintr-o organizaţie religioasă, nu au fost documentate solicitări adresate publicului spectator de a a se alătura vreunei organizaţii sau instituţii cu caracter religios, iar a numi „activitate misionară” o relatare despre bazele filozofice ale disciplinei Yoga este o exagerare. Cu toate acestea, judecătorul Daria Ten nu a fost convinsă de pledoaria avocatului yoghinului (un martor la descinderea poliţiştilor de pe 22 octombrie care a preluat cazul din proprie iniţiativă), şi a convocat o nouă şedinţă pentru 18 ianuarie. În cadrul acesteia vor fi audiaţi alţi martori, inclusiv Nail Nasibulin, cel care l-a denunţat pe Dmitri Ugai la secţia de poliţie nr. 76 din Sankt-Peterburg. Acesta nu este la prima activitate de acest gen: până acum a obţinut închiderea unui site al Martorilor lui Iehova. Motivaţia lui Nasibulin de a vâna „misionari ilegali” este faptul că soţia şi sora sa au devenit enoriaşe ale unor secte, conform presei ruse. Probabil din aceleaşi motive, Nasibulin s-a alăturat unei organizaţii care se numeşte „Centrul de securitate psihologică”. Printre activităţile acestui grup se numără „Safari după secte”, o campanie de descoperire şi expunere publică a oamenilor care, după părerea membrilor grupului, desfăşoară activităţi de misionariat. Un alt martor care va fi audiat pe 18 ianuarie este poliţistul care a scris protocolul pe baza căruia se desfăşoară procesul, Arsen Magometov. Printre altele, lui îi aparţine prima învinuire care i-a fost formulată yoghinului amator în momentul arestării: că nu are asupra sa un permis eliberat grupului religios pentru desfăşurarea activităţii de misionariat. În momentul desfăşurării procesului, acestei acuzaţii i s-a alăturat „activitatea de misionariat însoţită de încălcarea prevederilor legale privind libertatea de conştiinţă”, reglementată de art.5.26, partea a IV-a, din Codul Administrativ al Federaţiei Ruse.

Acest proces poate avea loc, în prezent, în Rusia, deoarece legislaţia care sancţionează propaganda religioasă „ilegală” a fost înăsprită în vara anului trecut în urma adoptării unor amendamente la legile corespunzătoare, modificări legislative cunoscute sub denumirea „Pachetul Iarovaia”, după numele unuia dintre iniţiatori, deputatul partidului prezidenţial „Edinaia Rossia”, Liudmila Iarovaia. Legea introduce restricţii în privinţa răspândirii materialelor religioase, ceea ce contravine articolului 28 al Constituţiei Federaţiei Ruse, care prevede: „Fiecărei persoane i se garantează libertatea de conştiinţă, libertatea religioasă, inclusiv dreptul de a împărtăşi sau de a nu împărtăşi o religie, individual sau în grup, de a alege, avea şi răspândi în mod liber convingeri religioase şi de altă natură şi de a acţiona în conformitate cu acestea”. Am scris aici mai multe cu privire la acest subiect.

Chiar şi după ce s-au strâns şuruburile în legislaţia religioasă din Rusia, „activitatea ilegală de misionariat” nu poate fi atestată în absenţa solicitărilor explicite din partea reprezentanţilor unui grup religios neînregistrat sau scos în afara legii de a se alătura activităţilor acelui grup, îndreptate spre persoane din exterior.

Cum anume se încadrează activitatea lui Dmitrii Ugai, care nu face parte din nicio organizaţie religioasă şi nu şi-a îndemnat ascultătorii, în timpul lecţiei sale publice, să devină membri ai vreunui grup religios, în prevederile care pedepsesc „misionariatul ilegal”, nu este clar. Mai ales având în vedere că yoga nu este o religie, nu pretinde să fie aşa ceva şi nu a fost văzută niciodată ca o religie distinctă, fiind un set de practici originare dintr-un singur spaţiu cultural dar comune persoanelor de diferite religii, precum hinduismul, budismul sau jainismul.

„Ce-ar fi dacă un judecător provincial ar da un verdict de ardere a Coranului?”

Situaţia este cu atât mai greu de înţeles cu cât, în 2014, în scopul „consolidării parteneriatului” dintre Rusia şi India, preşedinţii celor două ţări au semnat un acord care prevedea, printre altele, deschiderea de tabere dedicate practicării yoga în Rusia, „pentru popularizarea modului sănătos de viaţă”.

La şedinţa de judecată din 9 ianuarie, Dmitrii Ugai s-a prezentat cu o serie de volume pe care susţine că le-a folosit în elaborarea prelegerii din 22 octombrie 2016. Printre acestea se aflau şi lucrări de Mircea Eliade, despre care Ugai susţine că reprezintă una din sursele sale principale.

„Sarvepalli Radhakrishnan şi Mircea Eliade nu puteau să ştie că o simplă repovestire a anumitor aspecte surprinse de ei în lucrările lor recunoscute în comunitatea mondială de istorie a religiilor va fi numită „prozelitism sectar”. După o asemenea logică, orice curs de filozofie indiană din orice universitate trebuie numit „misionariat”, spune Ugai într-o scrisoare deschisă publicată pe portalul „Novîe Izvestia”. „Nu am făcut decât să povestesc cum îşi imaginează yoghinii legea karmei şi calea eliberării! Asemenea informaţii se oferă zilnic cu sutele pentru studenţii de la diferite universităţi. În fiecare an se scriu şi se susţin lucrări de curs şi de licenţă pe această temă. Cum s-ar simţi toţi aceşti studenţi dacă ar afla că acum sunt misionari ilegali?”, continuă programatorul din Sankt-Peterburg, convins că prelegerea sa a avut un caracter exclusiv informativ şi nu a încălcat legile cu privire la misionariatul ilegal.

Redacţia portalului „Novîe Izvestia” publică o scurtă notă după textul lui Dmitri Ugai, în care informează că întâmplarea din Sankt-Peterburg nu este primul caz de aplicare a „Legilor lui Iarovaia”. Pe 20 decembrie 2016, o hotărâre judecătorească emisă în Vladivostok dispunea: „confiscarea şi distrugerea literaturii şi materialelor tipărite fără marcajul organizaţiei religioase: Biblia – 36 bucăţi, culegeri de cântece religioase – 35 de bucăţi, Biblia în limba engleză – 4 bucăţi, Evanghelia – 1 bucată, cărţi creştine – 88 de bucăţi, găsite pe 23 noiembrie 2016 în sediul organizaţiei creştine locale „Armata Salvării”.

„Ce-ar fi dacă un judecător provincial ar da un verdict de ardere a Coranului, şi musulmanii din toată lumea vor afla despre asta? Sunt greu de imaginat consecinţele unui asemenea idiotism”, se întreabă, pe bună dreptate, redacţia „Novîe Izvestia”.

O ironie tristă este faptul că acest caz de încălcare a libertăţii de conştiinţă şi de exprimare, fără precedent în ţările care se consideră „civilizate”, are loc într-un oraş care a fost înfiinţat în 1703 cu scopul de a da Rusiei o „fereastră în Europa”, ca să servească drept portal pentru pătrunderea pe pământul rus a trăsăturilor civilizaţiei occidentale, atât în partea lor materială, cât şi în cea spirituală şi intelectuală. De către Petru cel Mare, liderul rus cu care se identifică cel mai mult actualul preşedinte al Rusei, a cărui misiune şi dimensiune istorică ar vrea s-o reediteze.

Pe 1 decembrie 2016, la peste o lună după reţinerea în Sankt-Peterburg a yoghinului amator Dmitri Ugai, UNESCO a inclus spiritualitatea yoga pe lista monumentelor culturii non-materiale de importanţă mondială. La ora actuală, în lume există peste 250 de milioane de practicanţi de yoga.

Mircea Eliade este unul dintre autorii de referinţă în studiul fenomenului yoga, printre lucrările sale dedicate acestei practici orientale numărându-se „Techniques du Yoga” (1948), Yoga. Nemurire şi libertate” (1958), „Patanjali şi Yoga” (1962).

Zilele trecute, o petiţie online pentru abrogarea legilor din „Pachetul Iarovaia” a trecut pragul de 100.000 de aderenţi.