Imperiul rus contraatacă

Protestele de la Chişinău au devenit nu doar caraghioase, ci şi contagioase: corturile s-au răspândit ca o tumoare canceroasă din Piaţa Marii Adunări Naţionale în faţa legislativului şi apoi a Ministerului Agriculturii, mai multe grupări îşi etalează în stradă revendicările deplasate (de la platformişti, socialişti şi până la falşii apărătorii ai animalelor sălbatice), iar majoritatea parlamentară se transformă treptat în minoritate.

Aparent, aceste manifestaţii nu sunt coordonate şi au fost organizate de forţe politice diametral opuse: unii se orientează spre UE, alţii către UV, însă există suspiciunea că toate jinduiesc doar să acceadă la guvernare şi să se căpătuiască. Altminteri, protestatarii de diferite culori şi „valori” nu ar fi cerut ostentativ demisia preşedintelui şi declanşarea alegerilor anticipate, ci s-ar fi rezumat la pedepsirea celor vinovaţi de delapidarea băncilor. Dar, din păcate, asemenea evidenţe sunt mult prea alambicate pentru o bună parte dintre concetăţeni, care nu mai văd pădurea din cauza copacilor şi nici nu-i mai interesează că în timp ce unii politicieni îi fură, alţii îi manipulează cu neruşinare.

Cel mai recent sondaj de opinie relevă o percepţie generală de-a dreptul catastrofală: tocmai 87% dintre respondenţi consideră că lucrurile în Republica Moldova merg într-o direcţie greşită, iar cca 63 la sută nu sunt deloc mulţumiţi de situaţia economică actuală. Însă nu această tendinţă ar trebui să mire, ci anumite paradoxuri perpetuate: deşi o platformă s-a autodeclarat civică, aceasta este inclusă în chestionar la opţiunea de vot; chiar dacă încrederea oamenilor în partide scade văzând cu ochii, ajungând mai jos de nivelul plintei, se anunţă apariţia unor noi formaţiuni politice; cu toate că unele instituţii ale statului şi-au demonstrat nefuncţionalitatea sau chiar complicitatea, şefii acestora se ţin strâns de fotolii, ca şi cum nu ar avea nicio vină etc.

În tot acest talmeş-balmeş, agentura rusească lucrează intens şi eficient. Kremlinul urmăreşte cu interes fiecare mişcare şi „ursul” nu ratează nicio ocazie să-şi bage „coada” în treburile noastre interne. Drept dovadă sunt numeroasele expulzări ale militarilor ruşi care tot încearcă să pătrundă în Transnistria prin Aeroportul de la Chişinău. Dar dacă Rusia şi-a permis unilateral să intervină pe cale armată în Siria, fără consimţământul ONU (pe cel al NATO n-ar avea rost să-l ceară), nemaivorbind de anexarea Crimeii şi menţinerea conflictului în estul Ucrainei, atunci Republica Moldova nu a fost din 1992 încoace agresată militar tocmai pentru că este considerată ca făcând parte din sfera de influenţă rusească. Şi atunci schimbarea guvernării înseamnă bucuria nebunilor, fiindcă actualii decidenţi măcar mimează integrarea europeană, pe când ortacii lui Putin nici nu-şi disimulează intenţiile de federalizare şi de (re)transformare a statului nostru într-o simplă gubernie (a se vedea programul electoral al PSRM).

În cadrul unei emisiuni televizate, cealaltă sculă politică şi bulă mediatică a Rusiei în R. Moldova s-a autodenunţat, declarând că: „Alianţa va rămâne fără mai mulţi deputaţi. Eu personal mă ocup de acest lucru”. De aici rezultă că Usatîi fie îi corupe, fie îi şantajează pe deputaţii moldoveni. Fapt care ar trebui să dea de gândit organelor de anchetă, asta dacă nu ne dorim un „Maidan pro-rusesc” la Chişinău.

În fond, Republica Moldova riscă să devină o victimă colaterală a confruntării dintre spaţiul euroatlantic şi hoarda siberiană, având datoria să aleagă odată şi odată între stat de drept şi lipsa oricăror drepturi, între bunăstare şi depravare, pentru a nu mai fi râvnită de partea adversă şi, implicit, supusă într-o manieră perversă atacurilor informaţionale, economice, politice ş.a.