INTERVIU Vasile Şoimaru, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova: „Pofta aleşilor pentru locuinţe ieftine este veche“
0
Economistul Vasile Şoimaru, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, aminteşte despre năravurile aleşilor din primele legislaturi şi spune că nu-l miră dorinţa actualilor de a se căpătui cu apartamente la super preţ, pe final de mandat.
„Adevărul“: Dle Vasile Şoimaru, aţi fost deputat în două legislaturi, 1990-1994 şi 1998-2001, ar trebui să cunoaşteţi bine „mişcările subterane“ pe care le fac aleşii la expirarea mandatului. V-a surprins intenţia actualilor parlamentari de a obţine apartamente în condiţii avantajoase?
Vasile Şoimaru: Doritori de a se pricopsi cu apartamente ieftine au mai fost în istoria noastră parlamentară. Adevărate „minuni“ se întâmplau în Republica Moldova la începutul sau la sfârşitul mandatului aleşilor poporului. În primul Parlament, deputaţii au pornit un atac vehement din prima lună de activitate. Imediat după numirea Guvernului Mircea Druc, a doua „măsură legislativă“ a fost alegerea unui comitet sindical al deputaţilor. Prima „faptă eroică“ a acestui comitet a fost alcătuirea unei liste a celor care doresc să procure un automobil Lada sau Volga. Moldovenii au devenit pe dată mai „fericiţi“ când au văzut în presă, în iunie 1990, lista legislatorilor care aveau nevoie de maşini „pentru a merge săptămânal la întâlnirile cu alegătorii din circumscripţiile în care au fost aleşi“.
Bună argumentare, „credibilă“...
Foarte „credibilă“! Jumătate dintre cei ajunşi în Parlament aveau propriile maşini. Parcă-i văd pe cei din raioane cum au venit la prima şedinţă, în aprilie 1990, cu partbagajele pline de canistre cu vin şi sacoşe cu cârlani copţi (era perioada Sărbătorilor de Paşti). Nici cei din Chişinău nu erau mai breji... Unii deputaţi s-au încumetat să se căpătuiească chiar şi cu câte două autoturisme într-o singură lună! Luând cheile de la prima maşină, puneau la cale câte un om de încredere sau o rudă apropiată, „încredinţându-le“ setul al doilea, ca în timpul unor dezbateri furtunoase din Parlament să le dispară automobilul din parcarea din preajma Operei Naţionale cu tot cu proiectele de legi pentru a doua zi. Bieţii aleşi nu mai aşteptau rezultatele investigaţiilor poliţiei şi depuneau la comitetul sindical noi cereri: dacă maşina „furată“ era Lada, solicitau o Volgă, iar dacă era Volga, cererea repetată era pentru o Ladă.
Au făcut o listă la sindicate şi pentru „îmbunătăţirea condiţiilor locative“?
Problema cu apartamentele s-a agravat imediat după demisia, în februarie 1993, a celor patru conducători democraţi ai primului Parlament, curăţind astfel drumul spre vârful Legislativului pentru Petru Lucinschi, care, în următoarea perioadă, a oferit în inima oraşului apartamente gratis celor care l-au susţinut direct sau pe ascuns. Aşa că aceştia n-au ieşit cu mâna goală din Parlamentul care a fost dizolvat, un an mai târziu. Aşa că parlamentarii actuali care vor locuinţe la jumătate de preţ sunt îngeri pe lângă lacomii din 1993-1994.
Au continuat aceleaşi practici şi în legislatura 1998-2001?
Uniicontemporani de-ai noştri consideră că cel de-al treilea Parlament şi-a dat obştescul sfârşit cu un an şi ceva înainte de termen doar din cauza modificării Constituţiei, când am trecut la republică parlamentară, şi pentru că deputaţii n-au putut alege din două tentative şeful statului (pe Pavel Barbalat). Adevărul e că a mai fost un factor destabilizator în acel Parlament - se adunase o listă de aleşi veniţi din raioane, tot vreo 49 la număr (care aveau la baştină case la curte sau apartamente), care şi-au pus semnăturile pe o declaraţie în care insistau să le fie date documente de proprietate asupra locuinţelor de serviciu ce le-au fost oferite pentru perioada mandatului... Cei 49 intrau zilnic pe la şeful Legislativului şi trăncăneau la microfoanele Parlamentului, blocând şedinţele în plen, insistând să le fie rezolvată „problema locativă“. Şedinţele începeau şi se terminau cu intervenţiile lor. Nu doar cei din raioane erau implicaţi în aceste procese distructive, erau şi „fruntaşi de la oraş“, cu apartamente luxoase în centrul Capitalei, care-i împingeau din urmă pe „codaşii de la sate“, mascându-şi lăcomia prin „nevoile“ sătenilor.
Aţi fost şi dumneavoastră implicat în aceste „procese legislative“?
În primul Parlament n-am depus nicio cerere pentru vreo Ladă cu motor, încât m-au întrebat şi primul premier, Mircea Druc (consultantul meu pentru admiterea la doctorat), şi cel de-al doilea, colegul de facultate Valeriu Muravschi, dacă nu cumva e o scăpare în listă faptul că numele meu nu figurează. Le-am zis că ţin foarte mult la „Lăduţa“ mea, cu ajutorul căreia în ianuarie-martie 1990 am câştigat alegerile la Ungheni în faţa a 12 concurenţi, şi nu puteam s-o trădez, sărmana, adică s-o vând ca să-mi cumpăr alta. În cel de al treilea Parlament am fost rugat foarte insistent de către liderul meu de partid să semnez o cerere, amintindu-mi că fiica mea împlinea în acele zile 22 de ani... El, liderul, avea un apartament superluxos, identic cu cel al lui Voronin, în centrul Chişinăului, căuta să-şi procure şi o casă la curte din economiile soţiei sale, dar mai dorea să obţină un apartament pe unul dintre fraţii săi. Şi, ca să nu fie doar el băgat în mizerie, încerca să-i implice şi pe colegii de partid. N-am acceptat. Cea mai mare surpriză i-am oferit-o liderului nu eu, ci mentorul său, Alexandru Moşanu, care la fel n-a dorit să-şi spurce biografia cu o astfel de cerere ruşinoasă...
De ce nu-i taxează alegătorii pe deputaţi pentru astfel de fapte?
Sunt convins că pentru a „ajuta“ partidele de la putere să mai rămână la guvernare, unele grupări extraparlamentare vor pune în circulaţie lista celor 49 de „eroi“. Chiar dacă în listă sunt şi comunişti, aceştia vor avea mai puţin de suferit, electoratul lor poate fi aburit mai uşor cu minciunele. Şi e mare riscul să revină PCRM la putere. Şi atunci: „Proşciai, Evropa!“ („La revedere, Europa! – trad. rusă). Aşa că să nu fie căutat vinovatul pentru eventuala ratare a integrării europene în afara clădirii proaspăt reparate a Parlamentului. Voi aminti despre cei câteva zeci de deputaţi agrarieni şi democraţi din legislatura 1994-1998, care şi-au ridicat în ultimele luni de activitate parlamentară premii de zeci de mii de lei. Această listă ruşinoasă a fost folosită cu succes în următoarea campanie electorală de către Nicolae Andronic şi Iurie Roşca, reprezentanţi de frunte ai PRCM-ului lui Mircea Snegur şi ai PPCD-ului în Convenţia Democrată. Cei din lista premianţilor, în loc să le explice alegătorilor programele partidelor lor, au fost nevoiţi să dea socoteală pentru banii primiţi.
„CORUPERE“ CU DISTINCŢII
“Vreau să amintesc şi de «coruperea» a circa 250 de deputaţi din primul Parlament cu Ordinul Republicii. Mulţi le-au cerşit şi le-au ridicat ca supliment la autoturismele, premiile, apartamentele şi alte beneficii cu care s-au pricopsit pe parcursul activităţii lor parlamentare, ordine ce le oferă dreptul să mai ridice lunar 500 de lei pe lângă pensie şi să fie înmormântaţi la CC-ul (Cimitirul Central) din Chişinău, ca eroi ai neamului. Ce minunat Om şi Bărbat a fost poetul Dumitru Matcovschi care n-a dorit să fie înhumat printre aceştia la CC şi a lăsat cuvânt să fie condus pe ultimul drum, pe vecie, acasă, la Vadul Raşcov, la baştina sa iubită.“
VILA DIN ODESA
„Din informaţiile apărute în presă, am aflat şi ceva nou. Ştiam de vila din Odesa a celui de-al doilea preşedinte, pe care o obţinuse imediat ce au fost cedaţi ucrainenilor cei opt kilometri de drum strategic din sudul Basarabiei, pe moşia satului Palanca, dar nu ştiam că, între timp, aceasta a trecut în proprietatea urmaşului prezidenţial cu mandat de deputat, care acum vrea şi apartament la superofertă în centrul Chişinăului.“
Se încarcă comentariile...
