Legea prin care limba rusă urma să obţină statut special în R. Moldova, declarată neconstituţională de CCM

Curtea Constituţională a Republicii Moldova a anulat joi, 21 ianuarie, legea prin care limba rusă devine limbă de comunicare în relaţia cu statul, la fel ca şi limba română. Actul a fost declarat neconstituţional în urma unor sesizări depuse de către deputaţii Dinu Plîngău, Maria Ciobanu şi Octavian Ţîcu.

Curtea şi-a început analiza, verificând conformitatea Legii contestate cu articolul 13 din Constituţie. 

Potrivit articolului 13 alin. (1) din Constituţie, în interpretarea Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 36 din 5 decembrie 2013, limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Consacrarea constituţională a limbii române ca limbă de stat îi conferă acesteia caracterul de limbă oficială a statului. Cel de-al doilea alineat al aceluiaşi articol prevede că statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării. Menţionarea limbii ruse are, în acest text constituţional, un caracter exemplificativ şi nu îi conferă limbii ruse, în Republica Moldova, un statut deosebit de cel al altor limbi vorbite pe teritoriul ţării (ucraineană, găgăuză, bulgară, romani etc.) Alineatul (4) al articolului 13 din Constituţie prevede că modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică. Din acest alineat se poate deduce existenţa unei obligaţii pozitive a Parlamentului de a reglementa prin lege organică modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova. În acest sens, marja discreţionară a Parlamentului este limitată de prevederile constituţionale. 

Din prevederile articolului 13 din Constituţie se poate deduce că acesta recunoaşte şi protejează două valori: (i) caracterul oficial al limbii române ca limbă de stat şi (ii) dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi funcţionarea altor limbi vorbite pe teritoriul ţării. 

Curtea a notat că Preambulul Constituţiei Republicii Moldova stabileşte, inter alia, ca obiectiv realizarea intereselor cetăţenilor de altă origine etnică, care fac parte din poporul Republicii Moldova, iar articolul 10 alin. (2) din Constituţie îi impune statului să recunoască şi să garanteze inclusiv dreptul tuturor cetăţenilor Republicii Moldova la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice. 

În scopul soluţionării sesizărilor, Curtea a utilizat datele statistice colectate la Recensământul populaţiei din 2014 referitoare la structura populaţiei după limba maternă şi cele referitoare la structura populaţiei după limba maternă în profil teritorial. Curtea a reţinut că obligaţia impusă statului prin articolul 13 alin. (2) din Constituţie de a recunoaşte şi proteja dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea altor limbi vorbite pe teritoriul ţării are în vedere limbile materne ale cetăţenilor ei, nu limbile vorbite de obicei de cetăţeni. 

Aşadar, potrivit datelor privind structura populaţiei după limba maternă obţinute la Recensământul din 2014, dintr-un total al populaţiei de 2 804 801 de cetăţeni, dintre care 2 723 315 au declarat care este limba lor maternă, 1 544 726 au ca limbă maternă moldoveneasca, 639 339 – româna, 107 252 – ucraineana, 263 523 – rusa, 114 532 – găgăuza, 41 756 – bulgara, 7 574 – romani şi 4613 – alte limbi. Pornind de la premisa că glotonimul „română” include termenul „moldovenească”, în Republica Moldova limba română este limba maternă a 2 184 065 de cetăţeni. În date procentuale, limba maternă a cel puţin 77,86 % din cetăţenii Republicii Moldova este limba română. Limba rusă este limba maternă a cel puţin 9,39 % din cetăţenii Republicii Moldova, limba găgăuză este limba maternă a cel puţin 4,08 % din cetăţeni, limba ucraineană este limba maternă a cel puţin 3,82 % din cetăţeni, iar limba bulgară este limba maternă a cel puţin 1,48 % din cetăţeni. 

Curtea a notat şi datele referitoare la structura populaţiei după limbile materne română, ucraineană şi rusă, în profil teritorial, obţinute la Recensământul din 2014. Astfel, dintr-un număr de cetăţeni de 2 723 315 care au declarat care este limba lor maternă, ponderea limbii ucrainene în profil teritorial este mai mare decât ponderea limbii ruse în nouă raioane. În afară de aceste raioane, diferenţa dintre ponderile limbii ruse şi a celei ucrainene nu este mai mare de 2 % în 15 raioane din cele 32. 

Curtea a analizat Legea contestată, în baza articolului 13 din Constituţie, în special din perspectiva a două chestiuni: (a) existenţa unui echilibru între limba română, limba de stat a Republicii Moldova, şi limba rusă, limbă a unei minorităţi etnice; şi (b) poziţia legală a altor limbi ale minorităţilor etnice din Republica Moldova, având în vedere garanţiile constituţionale. 

Curtea a reţinut că scopul urmărit prin reglementarea articolelor 10 şi 13 în Constituţie se explică prin necesitatea de a garanta identitatea şi unitatea poporului Republicii Moldova. Limba de stat este considerată, sub acest aspect, ca având o valoare constituţională, de simbol al unităţii poporului, fiind parte integrantă a identităţii constituţionale a Republicii Moldova. 

Curtea a notat că protecţia şi instituirea unei limbi de stat urmăreşte să răspundă nevoii identitare a majorităţii cetăţenilor statului şi urmăreşte stabilirea unei limbi care să asigure comunicarea dintre diferitele părţi ale populaţiei în toate domeniile vieţii şi pe întreg teritoriul statului. Protecţia şi promovarea limbii oficiale a statului mai urmăreşte realizarea coeziunii sociale şi integrarea minorităţilor etnice. Fiecare cetăţean care locuieşte pe teritoriul ţării şi tinde să se integreze în societate, să participe eficient la procesele democratice ale statului, să beneficieze de oportunităţile pe care le acordă statul Republica Moldova are nevoie de cunoaşterea limbii de stat. În acest context, Comisia de la Veneţia a subliniat că este legitim şi lăudabil ca statele să promoveze consolidarea limbii de stat, stăpânirea acesteia de către toţi cetăţenii şi adoptarea de măsuri pentru promovarea învăţării de către toţi, astfel încât să corecteze inegalităţile existente şi să faciliteze integrarea efectivă în societate a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. 

În acelaşi timp, Curtea a reţinut că interesul protecţiei şi al promovării limbii de stat trebuie pus în balanţă cu interesul recunoaşterii şi protejării drepturilor lingvistice ale cetăţenilor care aparţin minorităţilor etnice. 

Curtea a observat că articolul 2 al Legii îi conferă limbii ruse un statut privilegiat faţă de alte limbi ale minorităţilor etnice în Republica Moldova, statut care nu decurge din Constituţie. Există raioane (e.g. Briceni, Drochia, Edineţ, Făleşti, Glodeni, Hânceşti, Ocniţa, Râşcani, Şoldăneşti) în care limba ucraineană, de exemplu, are o pondere mai mare decât limba rusă. Se poate observa că în unele raioane limba rusă are o pondere mică, de nici 3 % (e.g. Cantemir, Călăraşi, Criuleni, Dubăsari, Hânceşti, Ialoveni, Nisporeni, Orhei, Străşeni, Şoldăneşti, Teleneşti). Cu toate acestea, fiind ridicată la nivel de limbă de comunicare interetnică, limba rusă, limbă a unei minorităţi etnice, dobândeşte alături de limba română un statut cvasioficial. De asemenea, unele articole din Legea contestată subliniază rolul dominant al limbii ruse pe întreg teritoriul Republicii Moldova în raport cu limbile altor minorităţi etnice, fără să distingă între raionale în care ponderea ei este neînsemnată şi raioanele în care ponderea ei este semnificativă, pentru a fi instituite obligaţii legale atât de stricte. 

Curtea reţine că prevederile articolului 13 din Constituţie recunosc doar o singură limbă de stat şi nu conţin sintagma „limbă de comunicare interetnică”. Statutul constituţional al limbii de stat tocmai implică funcţia limbii de stat de a fi limba de comunicare între toţi cetăţenii Republicii Moldova, indiferent de originea lor etnică. În acest sens, sunt şi prevederile articolului 10 alin. (1) din Constituţie, conform cărora statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova, care este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. 

În pofida acestui fapt, Legea contestată îi acordă limbii ruse un statut similar cu cel al limbii de stat. Acest statut se observă din articolul 2 alin. (2) din Lege, care menţionează că limba rusă este limbă de comunicare interetnică pe teritoriul Republicii Moldova, folosindu-se la acelaşi nivel cu limba de stat. 

Prin Legea contestată, limba rusă beneficiază de un asemenea tratament preferenţial indiferent de numărul membrilor minorităţilor etnice care o utilizează în raioanele ţării. Persoanele au de ales, în marea majoritate a cazurilor, între limba română şi limba rusă. Acest fapt presupune, practic, că limba română nu va putea să-şi îndeplinească funcţia de limbă de stat. Curtea a reţinut că articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova nu autorizează o asemenea opţiune. Acordându-i limbii ruse un statut similar cu cel al limbii române, Legea contestată diminuează forţa integratoare a limbii oficiale. 

Tratamentul preferenţial al limbii ruse în comparaţie cu celelalte limbi ale minorităţilor etnice, prin poziţionarea ei la nivelul limbii de stat, contravine articolului 13 din Constituţie. Acest tratament nu este conform cu principiile enunţate de Preambulul Constituţiei şi face ca prescripţia articolului 10 alin. (2) din Constituţie să fie golită de substanţă în privinţa celorlalte minorităţi etnice care vorbesc o altă limbă decât limba rusă. 

Legea contestată nu conţine o politică lingvistică stabilă, sustenabilă şi clar definită din perspectiva exigenţelor constituţionale. Lipsa unei asemenea politici prejudiciază interesele societăţii şi face ca Parlamentul să nu-şi respecte obligaţia pozitivă care decurge din articolul 13 alin. (4) din Constituţie, legislativul nereuşind să rezolve una dintre marile provocări existente în viaţa politico-socială din Republica Moldova, prin prisma principiilor constituţionale. Prin urmare, Legea nr. 234 din 16 decembrie 2020 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova contravine articolului 13 din Constituţie. 

Curtea a reţinut că în vederea asigurării aplicării prevederilor Legii contestate autorităţile statului vor trebui să aloce mijloace financiare suplimentare, care, în prezent, nu au fost estimate, e.g. pentru traducerea actelor oficiale ale organelor puterii de stat şi ale administraţiei publice, pentru traducerea denumirilor instituţiilor publice, pentru pregătirea înscrisurilor de pe plăcile cu denumirea autorităţilor publice, pentru traducerea denumirii mărfurilor, a instrucţiunilor, precum şi a oricărei alte informaţii vizuale referitoare la mărfurile fabricate în Republica Moldova, pentru instruirea funcţionarilor în sensul cunoaşterii limbii ruse, pentru angajarea şi remunerarea traducătorilor etc. În conformitate cu prevederile articolului 131 alineatele (4) şi (6) din Constituţie, orice propunere legislativă care atrage majorarea cheltuielilor bugetare poate fi adoptată numai după ce este acceptată de Guvern şi nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare. 

În jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că adoptarea unei legi cu impact bugetar în lipsa avizului Guvernului conduce la încălcarea procedurii prevăzute de articolul 131 alin. (4) şi a articolului 6 din Constituţie, care obligă autorităţile statului să-şi exercite atribuţiile în limitele rigorilor stabilite de Constituţie. 

Curtea a notat că la secţiunea rezervată avizului Guvernului de pe site-ul Parlamentului, la proiectul de lege care a precedat Legea contestată, nu există anexat niciun document. Nici în Nota informativă la proiectul de lege în discuţie nu este indicată vreo sursă de finanţare pentru implementarea Legii, dar, dimpotrivă, se menţionează că „în general, implementarea actului legislativ adoptat nu urmează să implice cheltuieli financiare la nivel organizatoric decât cele prevăzute în buget”. 

Sub acest aspect, Curtea a constatat încălcarea articolelor 6 şi 131 aliniatele (4) şi (6) din Constituţie. Astfel, Curtea a fost scutită să analizeze în continuare respectarea procedurii adoptării Legii contestate în baza articolelor 1 alin. (3), 64 şi 73 din Constituţie, invocate de autorii sesizării. 

Precizăm că pe 23 noiembrie 2020, trei deputaţi socialişti, Bogdan Ţîrdea, Adrian Lebedinschi şi Vasile Bolea, au înregistrat un proiect de lege în Parlament cu privire la funcţionarea limbii ruse pe teritoriul Republicii Moldova. Proiectul de lege vine să ofere un statut special limbii ruse. 

Legea pe care au votat-o socialiştii cu deputaţii lui Ilan Şor, pe 16 decembrie, reglementează relaţiile între vorbitorii de rusă şi stat. De exemplu, la articolul 3 din proiectul de lege se menţionează că „în relaţiile cu autorităţile de stat, administraţia publică, instituţiile publice precum şi cu întreprinderile şi organizaţiile situate pe teritoriul R. Moldova, limba comunicării verbale şi scrise este limba de stat şi/sau limba rusă în calitate de limbă de comunicare interetnică, la alegerea cetăţeanului”.

Articolul 4 subliniază că „limba de lucru a activităţilor de secretariat în organele puterii de stat şi administraţiei publice este limba de stat. La solicitare, se asigură traducerea în limba rusă”.

Articolul 5 spune că „organele puterii de stat, administraţiei publice, întreprinderile, instituţiile publice primesc cererile scrise sau verbale depuse de cetăţeni în limba de stat sau în limba rusă, le examinează şi prezintă răspunsul în limba în care a fost făcută solicitarea”.

De precizat că în programul său electoral, Igor Dodon a menţionat că limba rusă va rămâne limbă de comunicare interetnică şi că „va fi iniţiată adoptarea unei legi cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul R. Moldova”. De asemenea, Dodon a dat asigurări că va garanta accesul la informaţie în „limba moldovenească şi rusă în toate instituţiile publice”.

Amintim că la şedinţa Parlamentului de la Chişinău de joi, 16 decembrie, noua majoritate parlamentară, neoficială, formată din deputaţii socialişti şi cei ai Partidului Şor au votat o serie de legi controversate şi criticare dur de către Platforma DA şi PAS, printre care transferarea Serviciului de Informaţii şi Securitate din subordinea Preşedinţiei, în subordinea Parlamentului; legea privind statutul limbii ruse; anularea restricţiilor privind transmisiunea televiziunilor ruse pe teritoriul Republicii Moldova, proiectul de lege privind bugetul de stat pentru 2021 etc.

Votul s-a petrecut pe fundalul unui protest, organizat de Maia Sandu în faţa Legislativului, dar şi pe fundalul blocării tribunei Parlamentului de către deputaţii PAS şi ai Platformei DA, care au încercat în aşa fel să zădărnicească planurile majorităţii parlamentare, însă nu le-a reuşit. Totuşi, cei din Platforma DA şi PAS au anunţat că vor ataca legile respective la Curtea Constituţională, în speranţa că Înalta Curte le va anula.