Cei care se aşteptau la minuni dincolo de Prut probabil că nu sunt foarte fericiţi: paradisul nu a venit, iar puterea nou instalată este interesară doar de un joc politic la nivel internaţional prin care să redeschidă finanţarea statului falimentar Republica Moldova.

Prezentată ca un real succes, promisiunile unor tranşe de bani trimise la Chişinău de Uniunea Europeană nu reprezintă decât o picătură din nevoile publice. Vorbim de câteva milioane de euro, bani care nu reprezintă nimic pentru nici un stat serios din lumea occidentală şi nu numai. Cred că reuşeau să obţină mai mult împrumutându-se de la Plahotniuc sau Filat, decât au reuşit de la Uniunea Europeană.

Folosindu-se de placa românească, profitând de sentimentul de responsabilitate al Bucureştiului faţă de Chişinău, au bifat şi o vizită aici. În fapt, în afară de poze, nu s-a stabilit nimic concret şi sper că Bucureştiul nu va mai trimite bani la Chişinău decât ca să cumpere active materiale, cum ar fi clădiri, fabrici, instituţii importante(cum era, dar nu mai este, aeroportul). Ideea unui fond de investiţii românesc şi susţinut de statul român ar face cu mult mai bine decât orice bani trimişi acolo. Haideţi să fim pragmatici, căci banii noştri fac rău, nu bine acolo: moldovenii o duc tot prost.

Noilor guvernanţi, mai ales premierului Maia Sandu, pare că li se pare mult mai important să strângă cât mai multe poze cu oficialii europeni decât să conducă ţara.

Nu am asistat la nici o măsură economică, nu s-a prezentat nici un program de guvernare, nu s-a dat drumul la nici o reformă. S-a spus de justiţie, dar în loc să se facă ceva numai se vorbeşte. Mai mult decât atât, pare că se lucrează la readucerea condamnatului Vlad Filat din nou în centrul atenţiei, susţinându-se astfel afirmaţiile că în continuare Maia Sandu se află în anturajul său.

Guvernul actual nu înţelege că se află acolo să conducă un stat, să facă lucrurile să meargă şi nu să facă jocuri de imagine.