Politică

articolul anterior articolul urmator

Manifest pentru o iubire năruită

10
31 Mar 2013 22:08:59
Daniela Terzi-Barbăroşie

În 14 ani de activism prea activ, am adunat câteva duzine de vize, încercând să fiu utilă Moldovei, prin ceea ce am făcut, lucrând în sectorul asociativ. Am tot soiul de vize. Şi una, cu totul deosebită: pentru 7 luni în România. În România mea.

Allegro

Sunt de la sudul Basarabiei, nepoată a unor bunici care-mi legănau copilăria pe undele Europei Libere şi vocea lui Hurezeanu, capt(ur)ată pe furiş, în întuneric. Altfel, decât româneşte nu ştiu să simt, de-aia scriu azi, aici.

Fiicele mele nu ştiau încă să lege bine propoziţiile când cântau cât le ţineau coardele vocale “Noi suntem români!”, spre deliciul tuturor, şi tristeţea mea. Zâmbeam trist, învinuindu-mă de acest adevăr “ne-documentat”. Mă culpabilizam pentru faptul că din preamulta-mi principialitate am decis să amânăm redobândirea cetăţeniei româneşti, cu intenţia de a nu trivializa acest proces, reducându-l la singurul beneficiu de a călători, aşa cum mulţi moldoveni, ruşi, ucranieni şi găgăuzi au facut şi mai fac, în acest context politic. Am decis pentru mine, şi apoi, împreună cu soţul, că vom atribui acestui proces, valoarea şi responsabilitatea pe care o merită şi astfel, vom depune actele abia după ce va fi semnat Acordul de Asociere RM – UE, şi în special, componenta ce ţine de libera circulaţie, precum şi Acordul de liberalizare a vizelor. „O decizie onorantă” – ziceau unii, puţinii. „O tâmpenie” – au zis cei mulţi, şi au avut dreptate.

Adagio

Mi-am făcut studiile de masterat în domeniul psihologiei la Cluj, iar în anul 2007 am decis să fac o specializare în acest domeniu, înscriindu-mă la un program de studiu de tip modular, la Asociaţia de Psihoterapie de Familie şi Cuplu din Iaşi, pentru a deveni psiholog psihoterapeut cu drept de liberă practică. Am absolvit cu succes această formare în 2012, când am obţinut Atestatul de liberă practică de la Colegiul Psihologilor din România, fiind inclusă în Registrul Unic al psihologilor din România.

În acest an, îmi închei şi supervizarea, ceea ce presupune  întâlniri de câteva zile, organizate periodic, cu un supervizor din România, expert în domeniul în care m-am specializat şi eu (psihoterapie sistemică de familie şi cuplu).

Andante

De la începutul instruirii şi până în acest an, de fiecare dată, depuneam dosarul la Consulat pentru a lua viza anuală cu intrări multiple, în conformitate cu procedurile de rigoare şi regulamentele existente. De fiecare dată însă ieşeam cu ochii în lacrimi, fie din cauza contradicţiilor, fie al penibilului pe care îl trăiam, încercând să „fabric” bilete la microbuse inexistente, cazări pentru un an înainte şi alte tertipuri, pentru a completa dosarul, chiar dacă aveam dovezi clare că şi funcţionarii de acolo înţelegeau că este absurd.

Crescendo

Şi în acest an am procedat la fel ca şi în anii precedenţi, imediat ce mi-a expirat viza, am pregătit dosarul, iar acum 10 zile am fost să iau paşaportul: viza plasată în paşaportul meu expiră în octombrie, 2013. Am solicitat imediat Consulatului o explicaţie: chiar nu înţelegeam care este temeiul pentru acordarea vizei pentru 7 luni; eram aproape convinsă că a fost o eroare tehnică. M-am alarmat în mod special pentru faptul că aveam un ultim modul de supervizare în decembrie. Nu-mi mai păsa atunci de faptul că sunt, totuşi, o persoană „bona fide” prin definiţie, cu atâtea vize, atâtea vize Schengen anuale, cu vize valide în SUA pentru 10 ani şi în Canada – pentru alţii 5, cu altele, peste 20, de vize în multe alte ţări ale lumii, şi una, cu totul deosebită, pentru 7 luni, în România. În România mea...

Grave

Îmi amintesc deseori cum în 2008,organizaţia pe care o reprezint a pierdut din credibilitate, dar şi o colaborare utilă cu o organizaţie din România, din cauza că mapa cu formularele de viză a grupului de femei cu care urma să mergem la Iaşi, a fost împrăştiată în faţa colegului meu, cu comentariul acid că ne ocupăm de “trafic de persoane, dom’le, dar nu abilitarea femeilor!”.

Port şi acum în suflet imaginea unor ochi albaştri înlăcrimaţi, ai unei foste deputate de la noi, actualmente cu notabile realizari in sectorulul asociativ, cu care m-am intersectat la ghişeul de paşapoarte acu 3 ani: eu, mulţumită, cu viza mea anuală, ”tradiţională” déjà, ea - umilită şi indignata, în proporţii egale, cu paşaportul returnat, fără viză, pe motiv că nu avea  asigurarea medicală pentru un an întreg (sic!). În zadar încerca dna C. M. să explice că nu i-a fost semnalat acest lucru atunci când i-a fost acceptat dosarul, şi, mai mult, că nu are de unde să cunoască în prealabil zilele cu dor nestăvilit, în care va lăsă totul şi va alerga să-şi viziteze fiica -   o profesionistă de excepţie, stabilită la Bucureşti.

Forte

Periplu meu la Consulat din fiecare an se încheia cu un plâns zdravăn – fără martori, cu o “Basarabie pe cruce” urcată iar şi iar acolo, de singurul meu complice, de decenii, al patriotismului meu ciuruit, Tudor Gheorghe.

De la “Aţi fi mai convingătoare, Doamnă, dacă mi-aţi explica la o caféa ce e cu această “terapie de cuplu” pe care o învăţaţi la Iaşi”, strecurat mojiceşte, şi până la “O faceţi pe deşteaptă, Doamnă!”, strigat printre dinţi - mintea  şi inima mea au adunat multe în aceşti ani europeni pentru România.

Sempre

Spre indignarea multora şi tristeţea altora, am recunoscut cu onestitate de fiecare dată că mai mult  confort intelectual decât am trăit în Cluj, nu am avut nicăieri altundeva; mai mult confort profesional decât am la Iaşi – nu am nicăieri, că cea mai frumoasă vacanţă a mea a fost una hoinărită prin Bucovina, iar Bucureştiul îmi garantează doza vitală de “afară plus acasă” - inegalabilă trăire!

Staccato

Cât de mai “bona fide” să fii, decât soţul meu, decât mine şi decât alţi zeci de colegi din tagma non-guvernamentală şi jurnalişti, cu câteva duzine de vize şi călătorii, cu eforturi multe întru democratizarea acestei ţărişoare, încât să fie aplicat literalmente Acordul, care prevedere inclusiv oferirea vizelor pentru “o perioadă de până la 5 ani”. 

Şi dacă nu mă pot supăra prea mult pe Polonia, Ungaria sau alte ţări, care au oferit doar câteva unităţi de asemenea vize, apoi României aş avea ce-i spune.

Ştiu de azi, că îmi voi organiza viaţa astfel încât să mă feresc de tot ce presupune birocraţia – reală şi cea ad hoc – pentru obţinerea vizei. Nu vreau însă să cred că asta va însemna că mă voi feri şi de România. Ştiu de ceva timp cum să mă feresc de cei care atentează la demnitatea mea. De cei care îmi sabotează dragostea pentru România, încă nu ştiu.

Al fine

Ştiu pe de rost ce scrie în Acordul între Comunitatea Europeană şi Republica Moldova privind eliberarea vizelor, proceduri simplificate, reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale etc. şi mai ştiu că au fost şi mai sunt nenumărate semnale că principiul „Bona fide” pentru moldoveni este neglijat în  ambasadele  din RM. Este adevărat însă că nu m-am aşteptat de la un asemenea „tratament” din partea Consulatului român. Motiv pentru care am considerat aberantă explicaţia primită vineri din partea Consulatului şi am solicitat o întrevedere cu Dna/ Dl Consul. Aştept.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

Canadezul
1.04.2013, 01:30:17

"am considerat aberantă explicaţia primită vineri din partea Consulatului" Iertati-ma, o sa mai citesc o data, dar nu gasesc nicaieri in articol explicatia aberanta primita. Ar fi bine sa ne-o prezentati ca sa ne convingem cu totii cit este de aberanta. Altfel nu inteleg rostul acestui articol.

0 (2 voturi)
= Tenuţă Dacu dela Cetatea Tighina =
1.04.2013, 02:56:27

Strigator la Cer ! -------------------------- 1. De ce Guvernul Român trimite la Consulatele sale din RM niste persoane inculte, nepoliticoase, niste"mojici" mafioti ? De ce suntem injositi chiar de neamurile noastre ? oare toate astea se fac special ? Cu toate declaratiile de "prietenie" ale lui Basescu, Ponta, Tomac, etc ? Numai interese electorale ? Foarte multi intelectuali de la noi ramân dezamagiti de acesti birocrati de la consulatele române. De ce doamna Daniela are vize multiple pt. 5 ani in Canada si SUA, iar Patria-noastra România ne injoseste in asemenea mod lamentabil ? 2. O intrebare CRUCIALA Ambasadorului Marius Lazurca si Ministerului de Externme Român: Cum se face oare ca Bulgaria permite intrarea strainilor, deci si a moldovenilor DOAR cu viza de Schengen, iar România nu ? Imi este rusine pentru Patria-mea mafiotica România care ne trateaza ca pe niste criminali ! Oricum, vom striga in continuare: Numai Re-Unirea noastra cu România este Scaparea !

+4 (6 voturi)
ion sbucium
1.04.2013, 04:36:46

Prin 1995-96 moldovenilor li se făcea direct pașaport romanesc fără procedura intermediara de obținere a cetățeniei, dar doritori erau foarte putini. Interesul a crescut relativ după defoltul bancar din 1998 de la Moscova, după care moldovenii au început sa caute locuri de munca in Cipru, Grecia, Israel, iar din 2000- in Portugalia si Italia. Influenta negativ interdicția la dubla cetățenie pana in 2003. Din 2002 deținătorii de pașapoarte RO obțin dreptul la libera circulație in UE pe termen scurt - interesul devine enorm, dar RO se pregătea sa adere la UE si pana in 2007 nu se acordau anual mai mult de o mie de cetățenii. Procesul e reluat după 2007, sute de mii depun cerere de programare pentru depunerea dosarului, dar RO acorda nu mai mult de 10 mii de cetățenii pe an, de 2 ori mai putin decât Bulgaria. In ultimii doi ani dosarele se depun nelimitat fara programare inclusiv si la Bucuresti, Galați, Suceava, Cluj, Iasi , dar din 2007 si pana in prezent au crescut enorm barierele birocratice si taxele la Serviciului de Stare Civila al RM si la oficiile sale teritoriale. Serviciul de Stare Civila a sectorului 1 Bucuresti a complicat la maxiumum transcrierea actelor de nastere si casatorie, programarile se fac acum pentru tocmai peste 24 de luni - in anul 2015 si asta ii descurajeaza pe moldoveni. Exista posibiltatea de a transcrie actele la Ambasada RO la Chișinău, dar taxele consulare sunt o alta bariera - dacă o familie din 3 persoane in RO cheltuie numai pentru pașapoarte, taxa de transcriere fiind zero sau 1 RON, la ambasada din Chișinău transcrierea e deja peste 100 de euro de act si in total se aduna pentru familie aproape 1.000 de euro, ceea ce nu poate sa-si permită cei care au pensia de 50 de euro sau salariu mediu de 100 -150 de euro. Lăcomia si birocrația functionarilor RO a depășit orice limite rezonabile si chiar sa acorde acum cetățenie, cum se propune - la toți, automat, evident ca nu va si "gratuit" si rar cine va dori sa cheltuie sute de euro pe transcriere, pașapoarte RO. Cei stabiliți deja in UE sunt gata sa renunțe la cetățenia RO in favoarea celei a Italiei, Portugaliei, Spaniei etc. Cei din Rusia care vroiau sa se odihnească in RO, din mai 2013 liber vor putea pleca cu pașapoartele MDA, fără vize, in Turcia. Cel mai mare agiotaj este acum in jurul Ambasadei Rusiei, țară in care numărul lucrătorilor moldoveni a sporit de la 500.000 la 700.000 si pașaportul FR oferă garanții la angajarea la munca.

-2 (2 voturi)
ion sbucium
1.04.2013, 05:21:33

Criza din UE schimba vectorul intereselor cetățenilor RM de la Vest spre Est. Chiar sa aibă loc in 2014 mult-promisa liberalizare a regimului de vize intre RM si UE - asta va fi deja prea târziu. La ce bun sa pleci i italia dacă rude apropiate de jumătate de an sau un an stau fără de lucru, n-au cu ce achita chiria locuințelor, iar firmele italiene dau faliment, ziarele nu mai scriu in cronica lor despre cazurile de suicid, atât sunt de multe in fiecare bloc. Înșiși italienii ramași fără lucru părăsesc Italia, pleacă in nordul Europei sau nordul Americii, in tarile bogate din Orientul Mijlociu in căutarea de locuri de munca, cei pensionați vad o salvare in a se muta si a locui in tari ca RM, unde cu o pensie italiana de peste 1.000-1.500 de euro pot trai împărătește. RO se mai tine pe linia de plutire, dar dacă nu va reuși sa-si reorienteze exporturile spre Est, spre tari din lumea a treia - se va prăbuși ca Grecia, Cipru etc. Interesele politice, naționaliste etc.ar trebui sa cedeze in fata intereselor economice, sa nu pună piedici.

-1 (1 vot)
Utilizator Adevărul
1.04.2013, 11:04:36

Comentariu considerat abuziv.

Vezi toate comentariile (10)

Modifică Setările