Politică

articolul anterior articolul urmator

Mişcarea Populară şi Unirea

22
10 Apr 2016 20:04:46
Răzvan Voncu

Fostul preşedinte, Traian Băsescu, a anunţat că în programul Mişcării Populare va figura obiectivul reunificării naţionale. Nu discut despre demagogia de a-ţi fixa, după ce nu mai eşti la putere, nişte obiective pentru care, cât timp te-ai aflat la putere, nu ai făcut nimic.

E caracteristică oamenilor politici născuţi, spontan, în ’90, din oamenii fostului regim: programaţi genetic să nu aibă memorie, ei cred că nici electoratul nu are. Neavând-o, nici nu poate pune în paralel declaraţiile sforăitoare de azi cu faptele mărunte de ieri.

Nu insist nici asupra declaraţiei, de-o înduioşătoare inocenţă politică, a fostului preşedinte, conform căreia Parlamentul de la Chişinău e singura piedică în calea Unirii. Cum domnia sa nu a înţeles niciodată ce este un parlament, nici prin minte nu-i trece că acesta este depozitarul suveranităţii naţionale. Şi că, prin urmare, dacă Parlamentul de la Chişinău se opune reunificării, înseamnă că, de fapt, electoratul din Basarabia se opune. Ceea ce toate sondajele confirmă.

Altceva e de discutat: 1) dacă obiectivul Unirii e fezabil, şi 2) dacă e oportun să ne fixăm acum acest obiectiv.

Las pentru altă dată discuţia, amplă şi complexă, despre fezabilitatea reunificării. Deocamdată, aş atrage atenţia că România nu a fost şi nu este un stat ale cărui frontiere actuale să fie unanim acceptate. Există, peste tot împrejurul nostru (cu excepţia Serbiei), forţe care lucrează, subteran sau deschis, pentru o rectificare în folosul lor a frontierelor României. Până acum, ne-am apărat, în plan politic, de aceste pretenţii, aderând strict la doctrina consfinţită de Tratatul de la Helsinki, prin care se proclamă inviolabilitatea frontierelor.

Or, acest tratat, chiar dacă nu închide calea unor rectificări ale frontierelor, o pune, principial, sub semnul întrebării. Ţara noastră, de aceea, a fost foarte reticentă în a recunoaşte orice modificare survenită după intrarea în vigoare a tratatului. Am fost printre ultimii care au recunoscut, de exemplu, Slovenia, Croaţia, Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru, şi nu am recunoscut nici azi Kosovo. Prin metode diplomatice, am dat totdeauna de înţeles că avem rezerve faţă de modificarea frontierelor în Orientul Mijlociu, deşi ştim că graniţele Libanului, Siriei, Iordaniei şi Irakului, decurgând din aranjamentele Sykes-Picot, sunt artificiale şi nu corespund diviziunilor etnice şi religioase ale populaţiei. Noi am susţinut, însă, întotdeauna, stabilitatea teritorială a statelor, compensată prin protecţia drepturilor minorităţilor.

În acest moment, estul Europei este zguduit de un val revizionist care, pornit din Crimeea, este departe de a se fi potolit. „Republica populară” Doneţk aniversează, iată, doi ani de existenţă. Pe acest fond, fostul preşedinte al României, acum preşedinte al unui partid parlamentar, vine şi declară că are ca obiectiv Unirea. Care, în mod logic, nu se poate face fără rectificarea frontierelor, într-un spaţiu vecin Ucrainei şi care a făcut parte, până în 1991, din Uniunea Sovietică.

Nu-mi imaginez cum se poate face asta, fără a legitima, în acelaşi timp, mişcările secesioniste din Ucraina şi „Novorossia”. Nu-mi imaginez nici că fostul preşedinte nu înţelege implicaţiile straniei coordonări a eventualei rectificări de frontieră în beneficiul României cu cele în beneficiul Rusiei.

Tocmai de aceea, îl suspectez că, în realitate, face doar demagogie. Şi compromite o temă nobilă, fundamentală pentru românitate, în favoarea avantajelor electorale interne. Cu Unirea, el doreşte să recolteze voturilor naţionaliştilor şi ale celor anti-sistem, spre a ajunge la un scor de 10%, care l-ar transforma în arbitrul viitorului Parlament.

Păcat că, la Chişinău, românii de bună-credinţă îl iau în serios.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

22 Comentarii

Stef Ros
10.04.2016, 20:43:33

1) dacă obiectivul Unirii e fezabil Evident ca nu, o sa mergem inapoi la culcare si nu o sa riscam nimica, ca de obicei. 2) dacă e oportun să ne fixăm acum acest obiectiv. Evident ca nu, universul ne va oferi garantat un moment oportun numai pe placul nostru un pic mai incolo. Parca am un deja-vu... Iliescu si Voronin pusesera aceleasi intrebari acum cativa ani...

+9 (13 voturi)
Vanatorul/d.c.
10.04.2016, 21:21:56

Pentru lași si pentru cozile de topor care fac jocul Rusiei, revenirea la trupul tarii a Basarabiei (sau fie si numai punerea in discutie a unei asemenea teme), nu va fi niciodata..oportuna..!

+11 (13 voturi)
Corneliu Dusan
10.04.2016, 22:14:22

Vanatorul Exprimati succint ce am incercat si eu sa argumentez mai jos. Este excelent ce faceti, pentru ca avand in vedere notorietatea Dvs, mesajul capata o mare putere de raspandire. Multumiri si felicitari!

+5 (9 voturi)
Papa Raţă
10.04.2016, 21:27:55

Dar ce ar fi putut face pentriu reUnire președintele Băsescu, având în coaste un legislativ de mafioți antinațional și care l-a ținut mereu în coarne , apoi cu un guvern usl-ist ? Prin tot ce a făcut, rămâne un politician vertical și cu simț patriotic și a spriginit - cât a fost posibil - românii basarabeni.Iată că la București s-au mai înfrățit 400 de localități dintre cele două maluri ale Prutului, care vor accesa în comun fonduri europene - lucru care trebuia să se întâmple 20 de ani în urmă, dar... Europa trezește din agonie somnul rațiunii și a lașității. Că Parlamentul de pe Bâc e o stavilî în calea Unirii are perfectă dreptate fostul președinte - sunt la fel de pușcăriabili , ca și cei de pe Dâmbovița. Primul ajutor sensibil cu care trebuie să vină în Basarabia Mișcarea Populară ar fi cu vreo 10 procurori de talia Koveși , cu specialiști și cadre devotate , cu interconecția dezideratelor economice și culturale

+10 (14 voturi)
Corneliu Dusan
10.04.2016, 22:09:22

Poate ne spune autorul articolului care anume ar fi strategia de urmat daca asta nu este buna. Sau poate ne spune ca de fapt nici nu este un deziderat national, daca "acum nu e momentul" ( sintagma foarte utilizata in prima parte a anulor ' 90, cand se cerea clarificarea dosarelor revolutiei). Autorul este cam incorect ca dl Basescu nu a facut nimic in timpul mandatelor privind reunificarea tarii. Sa ne amintim ca a propus inca de atunci reunificarea drept proiect national si toate celelate demersuri oficiale si neoficiale. Se poate considera ca in calitate de presedinte era mai putin liber ca acum sa exprime acest deziderat. Nu s-a vazut ca Germania s-a impiedicat de actul de la Helsinki la reunificare. De fapt procesul Helsinki permite modificarea frontierelor cu acordul partilor. Paralela pe care o face dl Voncu cu Crimeea, Donetk sau toata asa zisa Novorossia este nerelevanta. In aceste cazuri este vorba de o ocupatie militara dupa ce indepartezi zgura propagandei, lucru pe care Romania nu il va face niciodata. Iar exemplele cu Croatia si Slovenia au aratat incompetenta diplomatiei si guvernelor socialiste romanesti din perioada respectiva si ingustimea politica a fostul presedinte Iliescu. Desi nu deschis, in fapt oficialii romani au sustinut regimul falimentar politic si moral al lui Slobodan Milosevici. Argumentele impotriva actiunii unioniste par a veni din lipsa de viziune, lipsa de curaj politic, la unii comentatori chiar din interese ascunse. Sugestiile ca actul unionist s-ar face prin forta si presiuni vin in general din partea unor comentatori calificati drept troli de majoritatea celor din public ce posteaza comentarii. Dl Voncu, daca ar reprezenta in vreun fel interesul national in privinta reunificarii patrei, ar trebui sa incerce sa detecteze in main streamul politic tendintele unioniste si incerce emularea lor, daca actiunile fostului presedinte Basescu i se par impregnate cu populism. De fapt atitudinea tuturor romanilor ar trebui sa fie in favoarea sprijinirii coagularii fortelor unioniste. Nu este cazul sa inflamam aici dezbaterea in jurul personalitatii fostului presedinte, oricum una extrem de controversata, dar nu putem sa nu constatam ca pare singurul ce dedica un efort serios actiunii unioniste. De asemenea, cantarind cum am incercat sa facem mai sus argumentele anti actiune, descoperim ca acestea sunt mai subtiri decat cele pro actiune. Dl Voncu poate bineinteles sa-si exprime propriile pareri in arena publica, dar sa observam ca formatia profesionala nu il recomanda pentru o analiza credibila, iar demersul prezentarii argumentelor in spatiul limitat al unui articol pare destul de palid si evident nefundamentat. Ce apare insa cu evidenta este partizanatul politic si pozitia anti Basescu intr-o chestiune unde acestea nu isi au rostul. Se pare ca dl Voncu , la fel ca din pacate destul de multi intelectuali, da prioritate partizanatului politic ingust, in loc ca domnia sa impreuna cu altii sa joace rolul cel mai potrivit, acela de a indruma masele catre obiectivele de deasupra intereselor partizane. Mai deranjeaza si " aflarea in treaba" adica amestecul prea adanc in subiecte care il depasesc.

+10 (12 voturi)

Vezi toate comentariile (22)

Modifică Setările