Monseniorul Anton Coşa, episcop de Chişinău crede în destinul european al Republicii Moldova
0
Înaltul Reprezentant al Guvernului României, pentru Republica Moldova, distinsa doamnă Iuliana Gorea-Costin este compatrioata care a facilitat nucleului dinamic al UZPR, un popas util pe plan uman, dar şi profesional, prin cunoaşterea, direct de la sursă, a valorilor promovate de monseniorul Anton Coşa, episcopul Diecezei Romano-Catolice de Chişinău, cu binecuvântarea Sfântului Scaun de la Roma.
Chiar dacă în prima seară am sosit la o oră târzie, datorită unui prim dialog cu o altă personalitate a lumii religioase de peste Prut, respectiv Înalt Prea Sfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a doua zi de dimineaţă am avut o surpriză de proporţii!
Chiar la micul dejun a apărut, cu o ceaşcă de cafea ţinută degajat în mână, însuşi monseniorul Anton Coşa, episcopul Diecezei Romano-Catolice de Chişinău, dornic nu doar de a cunoaşte pe jurnaliştii sosiţi de la Bucureşti, ci şi de a purta un dialog informal, cu aceştia.
După cum aflat, iniţial, la 10 decembrie 1990 a fost trimis în Republica Moldova ca preot-vicar al Parohiei ''Providenţa Divină", din Chişinău.
Pentru un timp a locuit în turnul Catedralei, detaliu relevant pentru tot ceea ce a realizat ulterior, modernizând uluitor reşedinţa episcopală.
La 28.10.1993 a fost creată Administratura Apostolică a Bisericii Catolice, dintre Prut şi Nistru, iar Anton Coşa era numit administrator apostolic.
După exact şase ani, Anton Coşa a fost numit episcop titular de Pesto. Aşa i s-a încredinţat îndrumarea a circa 20.000 de credincioşi.
După alţi doi ani, la 27 octombrie 2001, Administratura Apostolică de Moldova a primit rangul şi demnitatea de Dieceză.
Semn clar al recunoaşterii de către Sfântul Scaun a apartenenţei europene a teritoriului Republicii Moldova.
Acum activează în această Dieceză peste 30 de preoţi şi 35 de călugăriţe.
Monseniorul Anton Coşa ştie să îşi asculte interlocutorii.
Înţelege fireasca dorinţă de percepere europeană a situaţiei celor două milioane de cetăţeni ai Republicii Moldova rămaşi acasă, comparativ cu ceilalţi peste un milion şi multe sute de mii plecaţi la muncă, două treimi în Occident şi doar una în statele răsăritene.
În termenii relaţionării specifice, cu alte naţionalităţi şi religii diferite, din Republica Moldova, episcopul Anton Coşa are un crez propriu, cel al destinului comun, al tuturor credincioşilor, spre unitatea bisericilor, calea menită a înlătura adversităţi caracteristice unui trecut ce nici nu merită a mai fi evocat.
Este un prelat care, prin ţinută, limbajul corpului, altitudinea spirituală a discursului propriu are toate reperele unui ambasador de facto, al Vaticanului, la Chişinău,
Nu are tristeţea sau încrâncenarea depistabile la alte înalte feţe bisericeşti, de altă credinţă, din aceeaşi urbe principală, a României răsăritene.
Fotografiile inserate pe acest blog sunt realizate de Cătălin Ovreiu.
De altfel, când am păşit, ulterior, în Catedrala "Providenţa Divină", am înţeles marea provocare pentru conaţionalul care conduce Episcopia Romano-Catolică de Chişinău.
Preoţi extrem de tineri şi credincioşi cu tâmplele ninse de deceniile trăite în epoci diferite.
Numai că Monseniorul Anton Coşa nu pierde timpul cu tristeţi şi dificultăţi trecute.
Extrem de dinamic, cu un du-te vino reconfortant, peste Milcovul de azi, Prutul intern de mâine, episcopul de Chişinău a optat practic pentru o ofensivă în care fiecare nouă ceremonie, fiecare nou interlocutor constituie subiecte de reflecţie, dar şi surse ale sprijinirii propriilor sale proiecte, de întărire adecvată a Episcopiei Romano-Catolice.
Calitativ. Înlăturând nefirescul unui timp definitiv apus.
Ne-am fi dorit o prelungire a dialogului informal.
Şi aceeaşi doleanţă, clar exprimată a avut-o şi gazda noastră.
Dar cum plecam în direcţii diferite am ales, drept final al întâlnirii, o strângere de mână şi...
... o exclusivitate realizată de Florin Şperlea şi Dan Mireanu:
Se încarcă comentariile...
