Nişte ticăloşi

Cum altfel dacă nu ticăloasă a fost alianţa PD-PCRM care a doborât guvernul Filat, guvernul AIE? Cum altfel dacă nu ticăloasă şi primitivă a fost partitura executată de PL şi, cu deosebire, de liderul său? Deşi nu a votat moţiunea de cenzură, crezând că se va putea ascunde în pliurile retoricii sale pentru „jurişti la fără frecvenţă”, Partidul Liberal ar trebui considerat killer-ul moral al Alianţei pentru Integrare Europeană.

Acum două săptămâni, Nicolae Negru - unul dintre comentatorii oneşti ai presei noastre, pe care îl preţuiesc - publica în „Jurnal de Chişinău“ un articol intitulat „Nişte proşti“.

El demonstra acolo logica defectă şi prăpăstioasă a liderilor din Alianţa pentru Integrare Europeană, care se auto-subminau voiniceşte şi cu o tenacitate prostească, multiplicând şirul atacurilor reciproce, într-o perioadă în care Moldova avea nevoie de linişte şi stabilitate pentru ca programul de reforme şi integrare europeană, asumat de coaliţie, să fie dus la bun sfârşit. Era cu atât mai dementă această încăierare în tabăra guvernanţilor, cu cât Opoziţia comunistă strălucea prin absenţă, redusă la tăcere după alegerea preşedintelui ţării, când ortacii lui Voronin s-au situat practic în afara treburilor publice.

Astăzi, după demiterea guvernului Filat, putem spune că diagnosticul pe care Nicolae Negru îl punea actualilor guvernanţi era destul de clement, pentru că judeca doar aparenţele unui fenomen şi miza, să recunoaştem, pe străluminarea de ultim moment a partidelor din Alianţă, pe un puseu de responsabilitate din partea lor, benefic pentru destinele Basarabiei. Din păcate, n-a fost vorba de prostie, ci de ticăloşie. De o ticăloşie patentată.

Cum altfel dacă nu ticăloasă a fost alianţa PD-PCRM care a doborât guvernul Filat, guvernul AIE? Cum altfel dacă nu ticăloasă şi primitivă a fost partitura executată de PL şi, cu deosebire, de liderul său? Deşi nu a votat moţiunea de cenzură, crezând că se va putea ascunde în pliurile retoricii sale pentru „jurişti la fără frecvenţă”, Partidul Liberal ar trebui considerat killer-ul moral al Alianţei pentru Integrare Europeană.

Pentru că tot ce a făcut Ghimpu de la tragedia din Pădurea Domnească şi până la demiterea guvernului a fost să-l atace virulent pe Vlad Filat. Şi în acelaşi timp, a încercat să ne convingă (a făcut-o şi azi) că o nouă versiune AIE, fără Filat premier, ar fi posibilă. Adică, în gândirea lui Ghimpu, PLDM – partidul cu cele mai multe mandate din coaliţie – ar fi putut participa la guvernare, excluzându-l pe liderul său. E o aberaţie. Ar fi fost mult mai onest dacă liberalii îşi retrăgeau miniştrii din guvernul pe care îl urau atât de mult şi ar fi votat demiterea cabinetului Filat alături de comunişti şi de prietenii din PD. Ar fi dat dovadă de coerenţă şi de ceva mai multă demnitate.

Nici Filat nu a fost ireproşabil. A consimţit să participe la o conjuraţie imorală, iar „partenerii”, atunci când s-au simţit ameninţaţi de încercarea lui de a denunţa păienjenişul ţesut de Plahotniuc, au făcut totul pentru a arăta lumii că nu este cu nimic mai bun ca ei (vezi stilistica de cartel a interceptărilor telefonice). Dramatic este faptul că această vendetă nu îl loveşte doar pe premier, ci sacrifică viitorul european al Moldovei. Ca şi în alte dăţi, când am avut speranţe de a ne desprinde din îmbrăţişarea Rusiei.

Nişte ticăloşi. O istorie basarabeană.