O invazie laşă

Putin, între tragic şi grotesc. Dictatorul de la Moscova a pierdut contactul cu realitatea, călcând în picioare norme şi tratate internaţionale, suveranitatea unor popoare care s-au săturat să tot fie „eliberate“, fără a li se cere părerea.

Ştiţi ce m-a şocat cel mai mult în primele zile ale agresiunii ruseşti în Crimeea? Tăcerea lui Putin. Adolf Hitler, cu care este comparat preşedintele rus, pe toate canalele media şi în toate limbile pământului, şi-a jucat pe faţă cartea revanşei: a urlat la nenumărate mitinguri naţional-socialiste că Sudeţii, Austria şi regiunile nord-vestice ale Poloniei fac parte din „spaţiul vital“ al Germaniei, că ţării sale, umilite prin tratatul de la Versailles, i se cuvin nişte compensaţii teritoriale.

În schimb, emulul de azi al Führerului coordona, adânc conspirat în birourile Kremlinului, „operaţiunea specială“ a armatei sale în Crimeea şi-i lăsa să vorbească pe alţii: Lavrov, Dughin, Glazev, Jirinovski, Kiseliov (Dmitri), Markov, Prohanov, Soloviov, Mamontov etc. Şi tot aşa, hoţeşte, fără să fi avut curajul să explice naţiunii motivele intervenţiei în Ucraina, printr-un mesaj televizat, ca un şef de stat puternic şi sigur pe el, care-şi asumă responsabilitatea unor decizii grele – salvarea conaţionalilor de „genocidul“ declanşat de ucraineni l-ar fi putut aşeza, monumental, alături de Roosevelt după Pearl Harbor, sau de George W. Bush după 11 septembrie 2001 –, Putin a cerut Consiliului Federaţiei să-i autorizeze campania militară în Crimeea, iar parlamentul rus, supranumit de jurnalişti „imprimanta nebună“ pentru automatismul cu care adoptă comenzile Kremlinului, s-a conformat. Nu s-a înregistrat barem un vot împotrivă sau o abţinere, de parcă s-ar fi discutat nişte modificări la Codul Rutier, şi nu aplicarea forţei într-o ţară străină.

De aici încolo, minciuna cu picioare scurte s-a infiltrat şi în Crimeea. Soldaţi în uniforme noi, înarmaţi până în dinţi, dar cu feţe acoperite şi fără semne distinctive, care să arate cărei armate îi aparţin, au invadat peninsula pentru a suprima nişte inamici pe care nimeni nu reuşea să-i localizeze. Nu doar tineri imberbi, proaspăt recrutaţi, ci şi bărbaţi până-n patruzeci de ani, veterani ai trupelor speciale, îmboldiţi de ziariştii ucraineni, au recunoscut, cu jumătate de gură şi ferindu-şi privirile în lături, că sunt „rossiane“ trimişi să salveze Crimeea de naţionaliştii din vestul Ucrainei. Cu toate acestea, preşedintele Putin a continuat să mintă, laş (sau doar cinic?), în faţa ziariştilor, pretinzând că militarii debarcaţi în Crimeea nu sunt soldaţi ruşi, că pesemne şi-au cumpărat uniformele de la magazin, că pistoale-automat AKM, la haosul din Ucraina, găseşti în orice talcioc. Frumoasă imagine, nimic de zis: comandantul suprem al armatei ruse lepădându-se de propriii subordonaţi. Or, cine nu-şi asumă o identitate, dar ameninţă cu arma, trebuie considerat un terorist. Minte de îngheaţă apele şi ministrul Apărării Şoigu, care zice că habar nu are de unde şi cum s-au dotat „trupele de autoapărare din Crimeea“ cu blindate ruseşti…

O altă culme a ipocriziei ne-a livrat Biserica Ortodoxă Rusă. Răspunzând apelului disperat al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, afiliată Patriarhiei Moscovite, care o ruga să-şi folosească strânsa relaţie cu preşedintele Putin pentru a opri intervenţia militară, serviciul de presă al Patriarhiei de la Moscova le-a explicat, cu răbdare, „fraţilor întru credinţă“ de la Kiev că armata rusă a descins cu o misiune de pace în ţara lor, că intenţionează să apere libertatea şi specificul naţional al ucrainenilor, în aşa fel ca lumea rusă, într-un final, să se poată reunifica. „Trebuie să înţelegeţi, este spre binele vostru. Să nu vă împotriviţi, altfel se va ajunge la confruntări de amploare.“

Această ultimă imagine a Bisericii Ruse, care şi-a trădat misiunea canonică şi a preluat şi amplificat mesajul imperialist al Kremlinului pe „filieră duhovnicească“, completează fotografiile oribile din anii trecuţi, cu preoţi ruşi binecuvântând tunuri, tancuri, avioane şi gradaţi care, primind sfânta împărtăşanie, plecau să ducă moartea în Transnistria, Cecenia, Georgia, Abhazia şi Osetia de Sud, oriunde se mai află „firimituri“ ale poporului rus răzleţit. Şi dacă ne mai gândim că Patriarhul Kiril vorbea şi la Chişinău, mai deunăzi, despre unitatea lumii ruse, vom crede, cu justificare, că îndemnul „să nu vă împotriviţi, este spre binele vostru!“ ne va fi adresat şi nouă, basarabenilor, atunci când armata rusă va pogorî cu aceeaşi misiune de pace şi iubire în Moldova din dreapta Nistrului…

Impostura lui Putin a ajuns obiectul unor pamflete şi ironii usturătoare. Aşa, găseşti pe Internet diverse mesaje din guberniile pierdute ale Federaţiei Ruse care îl imploră pe preşedintele rus să-şi trimită trupele şi la ei, nu doar în Crimeea. Oamenii din Vologda, de exemplu, jură că sunt şi ei rusofoni în marea lor majoritate şi că au drepturile lezate: trăiesc în sărăcie, nu au bani de medicamente, învăţământul a degradat, agricultura le-a fost distrusă. Şi-ar dori şi ei nişte drumuri ca lumea şi, dacă se poate, să scape de datorii. Locuitorii din Vologda solicită protecţia armatei ruse eliberatoare în faţa „ocupanţilor“ din administraţia locală şi din judecătoriile corupte, care i-au adus la sapă de lemn. Şi pentru a-şi proba buna-credinţă, cetăţenii din zonă îl asigură pe Vladimir Vladimirovici că nu vor opune rezistenţă şi că un război de partizani în Vologda este cu desăvârşire exclus. Mai mult ca atât: sunt ferm convinşi că nu vor exista niciun fel de sancţiuni din partea Occidentului…

Putin, între tragic şi grotesc. Vă imaginaţi Statele Unite atacând Canada, pentru a-i lua o bucată de teritoriu? Nu-i aşa că e absurd, că e sălbatic?... Dictatorul de la Moscova a pierdut contactul cu realitatea, călcând în picioare norme şi tratate internaţionale, suveranitatea unor popoare care s-au săturat să tot fie „eliberate“, fără a li se cere părerea. Un mincinos şi un laş, ascunzându-se în spatele soldaţilor săi, luaţi peste picior şi urâţi de o lume întreagă, trimişi să lupte pentru o cauză străină. Într-o zi Măreaţa Rusie se va nărui, precum un trunchi de copac ros de carii pe dinăuntru. Şi vor plăti pentru acest dezastru nu conducătorii săi ticăloşi şi iresponsabili, ci oamenii simpli, ruşii de rând.