Paraziţii

Textul de faţă nu este despre o formaţie omonimă de muzică hip-hop, deşi va include şi câteva fraze din repertoriul acesteia. Şi nici despre vreo insectă anonimă, cu toate că legităţile naturii vor fi evocate în rândurile de mai jos. Articolul este despre cei care sug seva acestui popor, trăiesc pe spinarea oamenilor şi-şi fac mendrele, indiferent de coloratura guvernării şi vectorul integrării.

Recent, a fost dat publicităţii Barometrul Opiniei Publice (BOP) din luna noiembrie, care nu a făcut decât să distorsioneze realitatea şi să debusoleze societatea. Aparent, un partid încă inexistent s-ar clasa pe locul 2 în preferinţele electoratului, în eventualitatea unor alegeri parlamentare anticipate, iar liderul autodeclarat al acestuia s-ar poziţiona la egalitate cu „un simplu fost prim-ministru” (Leancă) şi un complicat ex-preşedinte (Voronin), deşi notorietatea sa se află în limitele marjei de eroare. O analiză comparativă a ultimelor două parodii de sondaj a fost realizată de către Doru Petruţi, directorul IMAS. Pe scurt, dumnealui pune la îndoială metodologia aplicată de către Institutul de Politici Publice, accentuând inconsecvenţa, netrasparenţa şi chiar neprofesionalismul celor care au realizat BOP-ul. Un alt comentator avizat, Veaceslav Balacci, publică pe blogul personal textul intitulat: „Cine a capturat sondajul BOP?”, în care menţionează că autorilor mascaradei le-au trebuit tocmai 5 zile pentru a prezenta rezultatele, probabil pentru a le truca şi a transforma BArometrul în DArometru, adică pentru a umfla raitingul celei mai civice platforme din cea mai moldovenească republică. Fireşte că asemenea „studii sociologice” îi costă scump pe unii politicieni, dar ele nu valorează nici cât o ceapă degerată pentru cetăţeni. Şi asta fiindcă, citându-i pe cei de la Paraziţii, noi „existăm doar în statistici, nici măcar în sondaje”.

Liderul socialiştilor s-a arătat deranjat de subiectivitatea BOP-ului, dar a încercat să prezinte rezultatele drept confirmare a unei tendinţe bizare: „dreapta se duce în jos, stânga urcă în sus”. De parcă noi avem partide de dreapta sau de stânga, şi nu grupuri de interese meschine, poziţionate conjunctural de o parte sau alta a eşichierului politic. Ca şi cum doctrinele sunt pe deplin asumate, iar promisiunile electorale sunt întocmai respectate. „De ce aţi ajuns în Parlament şi n-aţi murit în campanie?”, se întreabă retoric cântăreţii de la Paraziţii. „Aţi uitat că mulţi v-au votat lihniţi de foame” şi că aţi primit suficiente cecuri în alb, inclusiv la alegerile precedente? Iar voi, tovarăşi socialişti, ce faceţi cu 25 de mandate? Doar proteste inutile, moţiuni de cenzură supte din deget şi câte o tură pe săptămână la Moscova?

Dacă am fi trăit într-un organism statal sănătos, lichelele şi juvinele politice nu ne-ar fi parazitat timp de 24 de ani. Nu am fi avut la fiecare 2 moldoveni câte 3 partide. Nu ne-am fi rugat în biserici închinate unei Patriarhii străine. Nu am fi acceptat atâţea oligarhi şi corupţi pe metru pătrat. Nu i-am fi propulsat în funcţii pe cei care au creat instituţii nefuncţionale. Nu am fi stat crăcănaţi între două lumi şi nu ne-am fi făcut luntre şi punte ca să fim pe plac rusului. Adică am fi avut vlagă şi poate nu ne-am fi simţit ca o mârţoagă beteagă, înhămată la căruţa unor neisprăviţi.

Dar paraziţii noştri înţeleg că dacă populaţia va ajunge la pieire, atunci nici ei nu vor mai exista. De aceea ne menţin într-o stare de letargie, ca pe un pacient conectat la aparate, adică mai mult morţi decât vii, dar totuşi servili şi dependenţi de ei. Iată în ce constă fobia faţă de Unirea cu România! Nu într-un fals patriotism local, nu într-un plan alternativ cât de cât viabil, ci într-un interes mercantil şi pentru unii chiar existenţial.