Peisajul politic de la Chişinău: modificarea echilibrului de forţe şi anticipatele ce vin

După mai bine de un an de circ inutil Republica Moldova se întoarce de unde a plecat în toamna anului 2014: la un blocaj politic rezolvabil prin apelul la votul cetăţenilor. Alegerile anticipate au devenit soluţia acceptată de majoritatea forţelor care acţionează în politica de la Chişinău. Urmează o nouă perioadă tulbure în stânga Prutului.

După aproape 3 luni de negocieri, partidele politice nu au reuşit să identifice un candidat acceptabil pentru funcţia de prim-ministru, iar preşedintele Nicolae Timofti l-a însărcinat pe consilierul său Ion Păduraru să alcătuiască un guvern şi să încerce să obţină votul Parlamentului. O misiune imposibilă în condiţiile aritmeticii parlamentare, a unui legislativ extrem de fragmentat şi afectat de traseism politic şi mai presus de toate Ion Păduraru va trebui să se confrunte cu ambiţia omului de afaceri Vlad Plahotniuc să devină prim-ministru.

Dezbaterile din Chişinău se vor concentra asupra responsabilităţii pentru această situaţie – subiect clasic pentru perioada pre-electorală – şi ca de obicei va fi scăpat din vedere tabloul general al situaţiei. Vor fi discutate pe toate părţile detalii de formă, probleme de drept constituţional şi vor fi lansate acuzaţii – o ceaţă informativă din care va fi dificil să se discearnă adevărata dispunere a forţelor.

Recapitularea anului 2015

La sfârşitul anului 2014 PLDM, PD şi PL – partidele declarat pro-europene – au câştigat la limită o majoritate fragilă în Parlamentul Republicii Moldova. Tentativele de instalare a unui guvern au fost marcate de izbucnirea unui scandal major: dezvăluirea faptului că în timpul guvernărilor anterioare a fost furat 1 miliard de dolari din trei bănci – reprezentând 10% din bugetul ţării. Primul guvern instalat sub conducerea omului de afaceri Chiril Gaburici a beneficiat de sprijinul PD şi PLDM, liberalii lui Mihai Ghimpu fiind lăsaţi în offside, fiind preferat un aranjament cu comuniştii lui Voronin. Misiunea lui Gaburici a fost să rezolve problema miliardului furat, însă partenerii occidentali ai Republicii Moldova au cerut anchetarea jafului şi pedepsirea vinovaţilor. Gaburici a fost îndepărtat pentru că a încercat să lichideze cele trei bănci falimentare, nu pentru că şi-a falsificat diploma de bacalaureat.

Au urmat alegerile locale şi instalarea guvernului Valeriu Streleţ care a demarat procesul de lichidare a celor trei bănci jefuite. Într-o mutare surpriză, liderul PLDM şi fostul premier Vlad Filat a fost arestat în urma unui denunţ făcut de partenerul său de afaceri Ilan Shor: cei doi ar fi controlat sistemul prin care a fost jefuit miliardul de dolari. În momentul în care partidul lui Filat condus de premierul Streleţ a încercat înlocuirea procurorului general a urmat o altă mutare surpriză: demiterea guvernului Streleţ are a dus la actuala criză politică.

În paralel în Republica Moldova s-au format grupuri de presiune din stradă: Platforma Civică Demnitate şi Adevăr cu aderenţe pro-europene, Partidul Nostru condus de omul de afaceri îmbogăţit în Rusia Renato Usatîi, Partidul Socialiştilor pro-rus condus de Igor Dodon. Cele trei grupări au instalat proteste permanente în Chişinău pe modelul maidanului de la Kiev.

Numirea lui Ion Sturza drept candidat pentru funcţia de premier a fost o manevră pentru traversarea perioadei de sărbători: deputaţii nici măcar nu au venit să asculte programul de guvernare al lui Sturza. Cu o viteză uimitoare pentru viaţa politică din Chişinău omul de afaceri intrat în politică Vlad Plahotniuc a reuşit să alcătuiască o majoritate în Parlament formată din PD, PL, 14 fugari din Partidul Comuniştilor lui Voronin şi 7 deputaţi PLDM care au semnat această listă a majorităţii. Candidatura lui Plahotniuc atârna sub formă de zvon în spaţiul public: s-a materializat miercuri, a fost respinsă, a fost reînaintată, a fost contestată prin proteste de stradă, o parte din deputaţii PLDM au anunţat că îşi retrag sprijinul pentru Plahotniuc. Ce va urma?

Păduraru nu are nici o şansă

Dubiile au fost răspândite în ultimul moment de preşedintele Timofti care, încurajat de partenerii occidentali reticenţi faţă de Vlad Plahotniuc, l-a însărcinat pe consilierul său Ion Păduraru cu alcătuirea unui nou guvern. Păduraru se găseşte în aceeaşi poziţie cu Ion Sturza: nu are sprijinul declarat al nici unui partid politic. Comuniştii cu Voronin în frunte încă încearcă să îşi revină din uluire după ce au rămas cu doar 7 deputaţi (14 foşti comunişti s-au alăturat lui Plahotniuc). Liberalii conduşi de Mihai Ghimpu ar susţine orice fel de guvern cu o orientare pro-europeană, doar că s-au lămurit şi ei că nimeni nu vrea să facă guvern la Chişinău. Partidul Liberal Democrat este în continuare condus de Vlad Filat – deşi acesta se află după gratii – şi se confruntă cu mai multe tendinţe centrifuge (încă nu este lămurit episodul celor 7 deputaţi care au semnat că susţin candidatura lui Plahotniuc şi apoi şi-au retras semnăturile). Socialiştii lui Dodon vor anticipate simţind apropierea unei eventuale înfrângeri, iar democraţii conduşi din umbră de Plahotniuc sunt furioşi că Timofti nu le-a acceptat propunerea. Ion Păduraru pur şi simplu nu are de unde să adune 51 de voturi. Concluzia este că urmează alegeri anticipate în Republica Moldova – dacă nu apare o nouă mutare surpriză în următoarele 15 zile.

Aruncarea vinii pentru anticipate

Dezbaterea din aceste zile se va concentra asupra vinii pentru anticipate. Va fi o gălăgie asurzitoare împănată cu docte interpretări constituţionale – absolut irelevante în situaţia de faţă. Motivele eşecurilor repetate în instalarea unei guvernări stabile sunt mult mai profunde şi ţin de rearanjarea spectrului politic, de răzbunări personale, de corupţia profundă din Chişinău, de implicarea principalilor actori geopolitici din zonă – un ansamblu de forţe care au aceeaşi miză străveche: înscrierea Republicii Moldova pe o orbită pro-occidentală sau păstrarea în siajul fostului imperiu sovietic.

Demonizarea lui Mihai Ghimpu

Un efect pervers al acestei confruntări este demonizarea liberalilor şi a lui Mihai Ghimpu. Preluând poziţia pro-românească a decedatului PPCD condus de Iurie Roşca, liberalii şi-au garantat antagonismul multora dintre foştii membrii ai acestui partid. În timp au apărut mulţi alţi adversari, mai ales în urma victoriilor succesive ale lui Dorin Chirtoacă la primăria Chişinăului. Ghimpu a fost transformat într-un ţap ispăşitor al nemulţumirilor multor pro-occidentali din Republica Moldova. Cu doar un maxim de 10% din electorat Ghimpu a fost silit la o serie de alianţe – cea mai blamabilă fiind cea cu Partidul Democrat, sintetizată în expresia ”Plahotniuc l-a băgat pe Ghimpu în buzunar”. Imaginea lui Ghimpu aliat veşnic cu Plahotniuc a reuşit să traverseze Prutul la Bucureşti şi liberalii au nevoie de o voltă rapidă pentru a putea supravieţui politic, să nu fie atraşi definitiv în vârtejul confruntării Filat-Plahotniuc.

Spălarea lui Vlad Filat

Există în continuare un curent care are ca scop recuperarea lui Vlad Filat, curent care la rândul lui are ecouri în Bucureşti – unde Vlad este considerat în continuare cel mai talentat politician de la Chişinău sau victima jocului murdar al lui Plahotniuc. Probabil aşa a fost la începutul carierei sale. Însă implicarea sa profundă în jaful miliardului de la Chişinău, înregistrările telefonice care indică implicarea directă şi personală a lui Filat în dirijarea fluxurilor financiare, înregistrarea intimă care arată dispreţul lui Filat faţă de orice fel de norme de siguranţă a convorbirilor oficiale – toate acestea l-au plasat pe fostul premier şi politician talentat în afara oricăror scenarii de viitor pentru Republica Moldova.

Apariţia unor noi  forţe

Platforma civică Demnitate şi Adevăr a furat practic startul în actuala campanie electorală. Lansată ca iniţiativă civică de susţinere a curentului pro-european şi de combatere a corupţiei de la Chişinău, PDA s-a transformat în partid politic toamna trecută prin achiziţionarea unui partid de buzunar. Cu un scor impresionant în sondajele de opinie – 17% după un an de acţiune – PDA se află într-o campanie electorală permanentă cu un mesaj negativ: jos toţi, vedem mai apoi ce facem. Nu este o mişcare antisistem, ci mişcarea unor oameni care vor să revină în sistem şi cel mai probabil vor reuşi să depăşească pragul electoral. Presiunea de stradă permanentă exercitată de PDA a contribuit la anularea candidaturii lui Vlad Plahotniuc şi va avea de jucat în continuare un rol important în politica de la Chişinău.

Avansul Usatîi-Dodon şi dispariţia comuniştilor

Recentele evenimente au produs o disoluţie a Partidului Comuniştilor: Voronin şi-a pierdut aura de lider necontestat după ce 14 deputaţi foşti comunişti au părăsit partidul şi s-au alăturat construcţiei lui Plahotniuc. Dispărut din sondaje, Partidul Comuniştilor are mari şanse ca la anticipate să nu depăşească pragul electoral. Un fenomen care marchează reuşita unui transfer al susţinătorilor Moscovei din Chişinău: poziţia a fost pierdută de Voronin şi asumată de doi lideri tineri – Igor Dodon şi Renato Usatîi. O mutare de natură să producă confuzii în analizele publice de la Bucureşti unde lucrurile erau simple: Voronin era comunistul pro-rus. Acum au apărut figuri noi cu un discurs modificat. Dodon şi Usatîi vor coagula voturile pro-estice din Republica Moldova şi beneficiază de mai multă muniţie electorală de cât pot folosi în trei campanii electorale, furnizată cu generozitate de degringolada generală din tabăra pro-europeană de la Chişinău.

Unghia rusă din sistemul bancar

O lectură superficială a anchetelor de presă despre scandalurile bancare din Republica Moldova aduce în ochii oricui un element clar: toate jafurile au conţinut şi un actor de la Moscova. Jefuirea băncilor din Chişinău şi spălările de bani au fost realizate sub controlul unor fire discrete ţesute din spaţiul rus. De fapt toată bătălia politică de mai bine de un an pare să fi avut tocmai această miză: scoaterea sistemului bancar din Republica Moldova de sub controlul structurilor ruseşti. O bătălie cu extrem de mulţi actori, cu forţe greu de definit şi cu efecte profunde pe termen lung. Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană ar fi fost o bătaie de joc dacă ar fi fost implementat într-o ţară în care sistemul bancar s-ar afla sub controlul principalului adversar al integrării europene a Republicii Moldova. Confruntarea nu s-a încheiat încă.