„Platforma Populist-Electorală din Moldova – Iurie Leancă”

FOTO de la Conferinţa de presă privind crearea „Platformei Popular Europene - Iurie Leancă”. Sursa: ppe.md

Nici n-a trecut prea mult timp de la sărbătoarea Învierii Domnului că au şi reînviat nişte cadavre politice. Nici nu şi-a revenit Iurie Leancă din divorţul de PLDM că a şi intrat într-un concubinaj cu „liberalii reformaţi” ai lui Hadârcă (PLR), „activiştii democraţi” ai lui Godea (PAD) şi „casnicii” lui Costiuc (PDA).

Iată că primăvara electorală nu se lasă aşteptată precum cea naturală: domnul Leancă s-a transformat dintr-un „simplu prim-ministru” într-un produs numai bun de pus pe tarabă la iarmarocul alegerilor locale generale din 14 iunie anul curent. Dar se pare că acest „brand” nu va fi de vânzare, ci doar pentru afişare în vitrină. Adică domnia sa nu va candida pentru vreo funcţie modestă de primar.

Păcat că nu s-a optat pentru varianta PILE („Partidul Iurie Leancă Europeanul”), dar n-am greşit când am intuit că îşi va lăsa numele folosit. Nu ar fi pentru prima dată. Sunt destui care s-au hrănit cu câte o bucată din notorietatea sa. Acum le-a venit rândul şi celor trei partide extra-parlamentare, care nu au încăput pe uşa din faţă a politicii moldoveneşti fie din trufia liderilor (PLR), fie din necunoştinţa electoratului (PDA) sau din nerecunoştinţa acestuia (PAD).

Recent, Blocul electoral condus de Iurie Leancă a fost înregistrat la CEC, însă trezeşte suspiciuni modalitatea prin care s-a format respectiva alianţă ad-hoc. Adică s-au coalizat trei partide existente cu unul încă inexistent. E ca şi cum trei proprietari ar împărţi o casă cu al patrulea nenăscut. E posibil aşa ceva? La noi se pare că da. Şi paradoxul e că se încumetă a eluda Codul Electoral (a se vedea art. 41, al. 2) tocmai cei care militează pentru supremaţia legii. De fapt, găselniţa constă în înregistrarea unui bloc electoral format doar din trei componente (PLR, PAD şi PDA), cu promisiunea şi în eventualitatea cooptării celei de-a patra (PPEM), care abia urmează să susţină testul înscrierii în Registrul Organizaţiilor Necomerciale de la Ministerul Justiţiei înainte de termenul-limită oferit pentru modificarea listelor de candidaţi (art. 80 din aceeaşi lege).

Dar dincolo de aceste formalităţi juridice, nedumerirea constă în substratul ideologic şi moral al acestor mişcări tectonice în scoarţa politică de la Chişinău. Astfel, Platforma proaspăt creată apare în ipostaza unei struţo-cămile, pentru că e formată dintr-un partid liberal (PLR), unul social-liberal (PAD), unul cu doctrină neclară, împărtăşind atât valorile liberale, cât şi cele creştin-democrate (PDA), şi unul conservator (PPEM). Prin urmare, asistăm la un conglomerat de ideologii şi la pervertirea în continuare a politicii. Această nouă construcţie nu va putea, asemenea unui dig, să stăvilească puhoiul de comunism şi socialism, ci doar să îngrădească sau să fragmenteze şi mai mult electoratul de dreapta.

În scurta, dar tumultoasa istorie politică a Republicii Moldova se observă cum anumite formaţiuni apar doar pentru a le eclipsa pe altele cu vocaţie românească şi aspiraţie europeană. De fiecare dată când vreun partid naţional autentic creştea în intenţia de vot a populaţiei, acesta era sabotat de propria-i „consoartă”, prezentată ca fiind mai moderată. Exemple sunt cu duiumul: la alegerile parlamentare din 1994, după scindarea Frontului Popular, niciuna dintre fostele componente nu a cedat în favoarea celeilalte şi au câştigat agrarienii. La scrutinul din 1998, s-au confruntat alianţele de buzunar ale lui Snegur şi Lucinschi, fiind obstrucţionat în mod arbitrar Partidul Forţelor Democratice (condus de adevăraţii frontişti), fapt ce a dus la victoria comuniştilor în 2001. Lupta viscerală dintre forţele de centru-dreapta s-a repetat şi în 2005, doar că unii actori s-au schimbat (a apărut Blocul „Moldova Democrată”), iar alţii şi-au inversat rolurile (PPCD), discreditându-se. După victoria din 2007 a tânărului primar liberal al capitalei, cineva avea (şi mai are) interesul ca PL să nu devină principalul partid de opoziţie şi cu atât mai mult – prima vioară într-o eventuală coaliţie de guvernare. De aceea a fost resuscitat PDM şi a apărut PLDM.

Aşadar, nimic nu se face în zadar în politică. Anumite grupări cripto- şi neo-comuniste aplică de fiecare dată dictonul roman „divide et empera”, creând noi formaţiuni pe segmentul de centru-dreapta şi compromiţându-le pe cele existente. Nu mă bucur că vor coabita „popularii” lui Leancă cu cei trei pitici politici, mă întristează că aceştia vor concura cu liberalii, nu cu comuniştii sau socialiştii.