Prietenii lui Putin din Italia, în ofensivă

Lombardia este cea mai populată regiune a Italiei, cu peste 10 milioane de locuitori, ceea ce reprezintă a şasea parte din populaţia totală a ţării. Cu o suprafaţă de aproape 24.000 de kilometri pătraţi (aproape egală cu cea a Macedoniei) şi un produs intern brut regional de peste 337 miliarde de euro (aproape o cincime din cel al întregii ţări), regiunea Lombardia este şi cea mai prosperă parte a Italiei.

Capitala regiunii Lombardia este Milano, al doilea oraş al ţării şi, în acelaşi timp, prima aglomeraţie urbană, ca număr de populaţie din Italia, depăşind aglomeraţia Romei. Milano este al treilea oraş din Europa după produsul intern brut, fiind depăşit la acest capitol doar de Londra şi Paris.

Veneto este o regiune italiană cu circa cinci milioane de locuitori şi capitala la Veneţia. După numărul populaţiei, se află pe locul cinci printre provinciile italiene. Oraşul Veneţia este un simbol al Italiei şi al Europei, fiind în trecut capitala unui mare imperiu maritim, iar în prezent, un oraş protejat de Organizaţia Naţiunilor Unite, ca patrimoniu cultural de importanţă mondială.

Spre deosebire de Lombardia şi Veneto, regiunea Liguria, aflată şi ea în nordul Italiei, nu are o populaţie prea numeroasă, doar circa un milion şi jumătate de locuitori, însă capitala ei, oraşul Genova, este al şaselea oraş ca număr al populaţiei din Italia, cu aproape şase sute de miii de locuitori. Genova este şi cel mai mare port al Italiei şi un mare centru industrial, alături de Milano şi Torino, cu care formează un ”triunghi” economic în nordul Italiei. Ca şi Veneţia, Genova este fosta capitală a unui imperiu mediteranean, cu importante tradiţii maritime şi comerciale.

Toscana este o regiune întinsă pe 23.000 kilometri pătraţi, cu 3,8 milioane de locuitori şi capitala la Florenţa. Pe lângă importanţa ei economică, regiunea este recunoscută pe plan mondial ca fiind locul de origine al Renaşterii Italiene.

Ce uneşte aceste patru regiuni ale Italiei, dincolo de proximitatea geografică şi aspectele menţionate anterior?

Trei dintre ele, Lombardia, Liguria şi Veneto, sunt conduse de o coaliţie a dreptei populiste în care vioara întâi este  Liga Nordului (Lega Nord), principalul său partener fiind partidul „Poppolo della Liberta-Forza Italia”, fondat şi condus de fostul prim-ministru al Italiei, Silvio Berlusconi. Liga Nordului (Lega Nord) este un partid autonomist şi care stimulează naţionalismul regiunilor din nordul Italiei, unele facţiuni ale sale mergând în trecut chiar până la a cere separarea acestor regiuni de Italia. Deosebit de puternice sunt dispoziţiile secesioniste în Veneto, cu partidul dominant Liga Veneta, mişcare fondatoare a Ligii Nordului. Acest partid deţine majoritatea în Consiliul Regional, dar şi postul de preşedinte al regiunii. Aceeaşi situaţie o regăsim în Liguria, cu preşedinţia regiunii deţinută de ”Forza Italia”, iar majoritatea în consiliul regional alcătuită din Liga Nordului-Liguria, Forza Italia şi alte partide de dreapta. Şi în Lombardia, preşedintele regiunii face parte din Liga Nordului, dispunând în consiliul regional de o majoritate alături de alianţa dintre ”Forza Italia” şi ”Noul centru-dreapta”. În Toscana, administraţia locală este exercitată de Partidul Democrat, însă Liga Nordului dispune de o reprezentare importantă în instituţiile publice.

Un alt aspect care uneşte aceste patru provincii ale nordului Italiei este adoptarea de către consiliile regionale a câte unei rezoluţii în care guvernul Italiei este îndemnat să înlăture sancţiunile adoptate anterior împotriva Rusiei şi să recunoască peninsula Crimeea ca parte legitimă a statului rus. Pe data de 5 iulie, secretarul organizaţiei regionale din Lombardia a Ligii Nordului, Paolo Grimoldi, autorul respectivei iniţiative, a comunicat pe Twitter că rezoluţia a fost adoptată într-o ”zi istorică”, apreciind sancţiunile împotriva Rusiei drept ”inutile şi absurde”. Pe 6 iulie, preşedintele fracţiunii Ligii Nordului în consiliul regional din Toscana, Claudio Borghi, a anunţat că şi acest consiliu regional a adoptat unanim o adresare către autorităţile centrale cu acelaşi conţinut. Pe fotografiile din sală se putea observa că rezoluţia a fost susţinută de 31 de membri ai consiliului, din 40, în timp ce 9 s-au abţinut.

Anterior, rezoluţii similare au fost adoptate de consiliile regionale din Veneto (în mai) şi Liguria (la sfârşitul lui iunie). Ministerul de externe de la Moscova a comentat decizia autorităţilor locale din Veneto, numind-o ”abia începutul”. Începutul unor procese similare la nivelul altor regiuni din Italia şi, poate, din alte ţări europene, probabil.

În toate cele patru regiuni italiene, rezoluţiile pro-ruse au fost propuse spre aprobare în consiliile regionale de consilieri din partea Ligii Nordului.

După cum vedem, aprecierea ministerului rus de externe se implementează cu rapiditate. Am făcut descrierea celor patru provincii ale căror autorităţi locale recunosc Crimeea drept parte a Rusiei şi doresc înlăturarea sancţiunilor, deoarece este important să observăm că acestea nu sunt nişte regiuni periferice, ci reprezintă teritorii cu populaţie numeroasă şi economie puternică, adevărate motoare economice ale Italiei. Prin urmare, şi influenţa politică a elitelor locale din aceste zone este pe măsură. Mai ales o dată cu alăturarea Lombardiei, cea mai populată regiune, cu capitala în al doilea oraş ca mărime al ţării, cresc speranţele ruse de a determina o mişcare reuşită de la regiuni spre centru, de jos în sus, pentru a determina autorităţile centrale să se disocieze de politica europeană şi nord-atlantică de sancţionare a Rusiei, de calificare a acestei ţări drept agresoare la adresa Ucrainei, şi de recunoaştere a Crimeii drept parte a Ucrainei. Nu întâmplător, premierul italian Matteo Renzi a fost unul dintre principalii invitaţi internaţionali la summitul economic din Sankt Peterburg, care a avut loc în urmă cu câteva săptămâni. Renzi este şi actualul şef al Partidului Democrat (de stânga), liderul unei coaliţii de centru-stânga în parlamentul de la Roma. Partidele cu reprezentare masivă în nordul ţării care susţin abandonarea actualei politici faţă de Moscova fac parte din actuala opoziţie, şi au interesul să folosească inclusiv subiectul relaţiilor cu Rusia pentru a ataca guvernarea şi a prelua puterea la Roma.

Paolo Grimoldi, reprezentantul Ligii Nordului care a făcut anunţul adoptării rezoluţiei din Lombardia, este şi deputat în Camera Deputaţilor din Italia, unde a fondat grupul interparlamentar ”Prietenii lui Putin”. În ultimul timp, conducerea Ligii Nordului (Matteo Salvini), şi-a îndreptat criticile, în principal, împotriva instituţiilor Uniunii Europene şi a monedei euro, iar pe plan extern au avut loc măsuri de apropiere de Frontul Naţional din Franţa şi liderul acestuia, Marine Le Pen. Ca şi Le Pen, şi populiştii de dreapta italieni manifestă simpatie faţă de Vladimir Putin şi politica acestuia.

Evoluţiile din Italia, în jurul dezideratului de înlăturare a sancţiunilor şi recunoaştere a anexării Crimeii de către Rusia, constituie un front important al luptei Rusiei pentru spargerea unităţii ţărilor occidentale în ceea ce priveşte războiul ei împotriva Ucrainei. Aceste evoluţii trebuie urmărite cu atenţie, pentru că este de aşteptat ca presiunea asupra guvernului de la Roma, dar şi asupra altor guverne ale ţărilor occidentale, să crească proporţional cu creşterea electorală a partidelor populiste precum Liga Nordului, Forza Italia, Frontul Naţional, UKIP şi multe altele. Partidele în cauză vor folosi, printre altele, şi subiectul relaţiilor cu Rusia şi a ”pierderilor” pe care le înregistrează Europa din cauza sancţiunilor pentru a ajunge la putere. Probabil, ele vor acţiona beneficiind de suportul mediatic, dar şi financiar, al Rusiei, cel puţin aşa precum a beneficiat Frontul Naţional din Franţa.