R. Moldova intră în zodia lui Streleţ

Preşedintele Nicolae Timofti a semnat luni seara decretul prin care Valeriu Streleţ a fost desemnat în funcţia de prim-ministru. Candidatura acestuia a fost înaintată de PLDM şi acceptată de ceilalţi doi parteneri de alianţă. Astfel, „visul unei nopţi de vară”, în care Maia Sandu apărea ca o „Ioana d’Arc a Moldovei”, s-a spulberat.

Am citit varii comentarii, de la unele patetice şi până la altele bezmetice; am văzut numeroase şi insidioase luări de poziţii, deşi poziţia distinsei doamne încă se elabora. Cu riscul de a mă repeta, ţin să precizez că eventuala accedere a Maiei Sandu la şefia Guvernului mă interesa câtuşi de puţin. Intuiam că i se va atribui aura eroului naţional, că o vor jindui (în funcţie, fireşte) cam toţi foştii şi actualii adulatori ai Talifului, că aspectul condiţionărilor va fi tratat superficial, iar iluzia implementării reformelor va încolţi în germinal (a şaptea lună a anului).

Treptat, apele se limpezesc, criticii de serviciu se mai ogoiesc, însă percepţia publică rămâne: Maia Sandu eclipsează din start orice alt candidat, iar vina desemnării sale nu e nicidecum a lui Filat, darămite a lui Timofti (deşi preşedintele deţine această prerogativă), ci eminamente a lui Ghimpu. Anume liderul PL a îndrăznit să-i conteste cererile (spunând că trebuia mai întâi să pună condiţii la propriul partid sau măcar la negocieri), să-i diminueze meritele (aluzie la instalarea camerelor de supraveghere de la BAC) şi să-i scoată scheletele din dulap (menţionând despre votarea hotărârilor de Guvern privind băncile devalizate). Altfel spus – să comită un sacrilegiu. Cum să cobori de pe piedestal o divinitate fără a pune alta în loc? Cum să-ţi bagi joc de „doleanţele poporului”?! Curios lucru: acelaşi popor votase preponderent pentru cele 3 partide „pro-europene” şi se aştepta ca acestea să coalizeze imediat după alegerile parlamentare, iar domnul Leancă să devină premier. În fine, nu suntem la prima stea căzătoare de pe cer sau la ultimul artificiu utilizat din oficiu.

Aşadar, politicienii moldoveni au trecut fugitiv şi deloc contemplativ de la zodia fecioarei (Maia Sandu) la cea a săgetătorului (Valeriu Streleţ). S-au ars câteva etape, s-au montat anumite supape şi s-au proptit nişte punţi în plin sezon estival de nunţi. S-a optat pentru un individ devotat, un „om de partid” cum s-a şi auto-caracterizat. Partea bună e că această candidatură nu creează false aşteptări şi nu lasă loc de interpretări. Cu toţii ştim unde o să fim la finalul mandatului său: tot la marginea Europei, zbătându-ne între Est şi Vest, între sărăcia celor mulţi şi neobrăzarea celor avuţi. Partea proastă e că harta acestui colţ de ţară devine tot mai albastră, adică la cheremul democraţilor. Astfel, nu e de ajuns că o bună parte din instituţii (le) sunt subordonate, iată că şi majoritatea consiliilor raionale sunt acaparate. Vorba aceea: cineva tace şi face.

În acest context, horoscopul Republicii Moldova se prefigurează a fi destul de sumbru. Vor urma scumpiri în lanţ, dar şi un val de nemulţumiri populare. Unii vor trebui să-şi mai tragă cureaua, alţii vor goli în continuare caznaua statului. Fiindcă lupul îşi schimbă blana, dar năravul ba. Iar cu domnul Streleţ în fruntea Guvernului n-avem de ce ne face griji, totul va merge ca pe roate: şi finanţările reluate, şi reformele aplicate... Important e că s-a resetat guvernarea şi putem de pe acum să ne aprindem lumânarea. Iată-iată, vom intra şi în zodia capricornului (unul dintre Vlazi e născut pe 1 ianuarie).