Războiul ruso-ucrainean: pregătiri pentru Minsk-3?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
În ultimele săptămâni are loc reluarea ostilităţilor în mai multe localităţi aflate pe linia frontului din estul Ucrainei. FOTO: imbf.org.
În ultimele săptămâni are loc reluarea ostilităţilor în mai multe localităţi aflate pe linia frontului din estul Ucrainei. FOTO: imbf.org.

De la 1 ianuarie 2016, în zona de conflict din regiunile Doneţk şi Lugansk ale Ucrainei s-au înregistrat 6380 de încălcări ale regimului încetării focului. Forţele armate ucrainene au pierdut 42 de soldaţi decedaţi şi 350 răniţi.

Aceste date au fost făcute publice pe 30 mai de locţiitorul secretarului Consiliului Securităţii Naţionale şi Apărării, Mihail Koval, în timpul şedinţei Adunării interparlamentare a Radei Supreme a Ucrainei, Seimului Lituaniei şi Seimului şi Senatului Poloniei.

În seara zilei de ieri, 1 iunie, secretarul de presă al reprezentantului Ucrainei în grupul tripartit de contact, fostul preşedinte al Ucrainei, Leonid Kucima, a informat cu privire la creşterea numărului de atacuri armate şi bombardamente din arme interzise conform acordurilor de încetare a focului, inclusiv mortiere, aruncătoare de mine şi tunuri, instalaţii de rachete „Grad”. Pe parcursul lunii mai, în urma acestor atacuri au fost ucişi 26 de militari ucraineni.

Trecerea de la deschiderea sporadică a focului la reînceperea luptelor pe întreaga linie a frontului a început pe 22-23 mai. În această zi, 7 militari ucraineni au fost ucişi pe diferite sectoare ale frontului. În direcţia oraşului Doneţk, doi militari şi-au pierdut viaţa în zona industrială a oraşului Avdeievka, alţi doi soldaţi, din batalionul „Aidar”, în oraşul Dokuceaevsk. În sectorul sudic al frontului, la Şirokino, au decedat doi soldaţi, iar în nord-est, la Staniţa Luganskaia, unul. În ultimele zile, pe 30 mai şi 1 iunie, un soldat ucrainean a murit şi alţi trei au fost răniţi în timpul luptelor din localitatea Zaiţevo, aproape de oraşul Doneţk. Pe 1 iunie, forţele separatiste au deschis de 51 de ori focul din arme de diferite calibre, inclusiv artilerie, asupra trupelor ucrainene.

De ce are loc acum această escaladare a luptelor?

Sancţiunile anuale împotriva Federaţiei Ruse, impuse de SUA şi statele Uniunii Europene, expiră în septembrie. În lunile de vară, ţările care au impus sancţiuni Rusiei pentru anexarea Crimeii şi agresiunea din estul Ucrainei vor fi nevoite să ia o decizie în legătură cu prelungirea sancţiunilor sau ridicarea acestora.

În pofida politicii de ”înlocuire a importurilor” cu mărfuri de producţie internă pe care au adoptat-o factorii de decizie din Rusia pentru a rezista sancţiunilor impuse de occidentali, scăderea nivelului de trai ca urmare a izolării economice şi scăderii preţurilor mondiale la petrol nu a putut fi stopată, iar menţinerea sancţiunilor va perpetua această tendinţă. Inflaţia va rămâne ridicată, populaţia va suporta consecinţele. Popularitatea partidului de guvernământ, „Rusia Unită”, este deja în descreştere (cu 3% de la începutul anului), în timp ce popularitatea preşedintelui Putin a scăzut cu 10 puncte procentuale, de la 83% în 2015 la 73% în acest an, conform sondajelor „Levada-Center”, o agenţie non-guvernamentală de cercetări sociologice din Rusia. Recentele declaraţii ale prim-ministrului rus, Dmitri Medvedev, făcute în timpul unei băi de mulţiime din Crimeea, sunt de natură să accentueze această tendinţă. Fiind întrebat de o pensionară de ce nu se majorează pensiile, Medvedev a declarat: ”Nu avem bani. Când vom avea, vor creşte (pensiile). Dar dumneavoastră ţineţi-vă bine aici! Toate cele bune!”. Ridicarea sancţiunilor devine tot mai mult o chestiune de viaţă şi de moarte pentru regimul politic al preşedintelui Putin.

Dacă Rusia reuşeşte, prin interpuşii ei din trupele „republicii populare Doneţk” şi „republicii populare Lugansk”, să provoace o reacţie militară în forţă a Ucrainei, aceasta din urmă va putea fi acuzată de nerespectarea acordurilor de la Minsk şi de aruncarea în aer a procesului de pace. Rusia speră să distrugă încrederea partenerilor occidentali în Ucraina şi să-i convingă pe unii din aceştia că unica metodă de a asigura pacea este negocierea unor noi înţelegeri, pentru a doua oară.

Ce nu-i convine Rusiei la actualele înţelegeri de la Minsk?

În primul rând, nu-i convine faptul că trebuie să asigure cedarea către forţele guvernului Ucrainei a controlului asupra segmentului de frontieră ruso-ucraineană pe care o controlează în prezent aşa-zisele „republici populare” de la Doneţk şi Lugansk, ca o condiţie de bază pentru implementarea de către Kiev a părţii sale din înţelegere: amnistierea luptătorilor separatişti şi oferirea unui statut juridic special pentru cele două regiuni ale Donbass-ului.

Nu-i convine nici poziţia Ucrainei cu privire la alegerile locale din Donbass. Acestea nu pot avea loc altfel decât conform legislaţiei ucrainene în vigoare, potrivit autorităţilor de la Kiev. Nemulţumirile reale ale Moscovei pot fi aflate din declaraţiile şi din acţiunile liderilor separatişti. Aceştia au amânat alegerile locale pentru data de 24 iulie, invocând neîndeplinirea de către ucraineni a obligaţiilor care le reveneau potrivit înţelegerilor de la Minsk.

Genul de autonomie pe care Moscova doreşte să o primească Donbasul de la Kiev trebuie să includă obligatoriu o clauză de separare legală în cazul aderării Ucrainei la NATO şi UE, ceea ce ar asigura obiectivul minim al Rusiei de a menţine Ucraina ca o zonă-tampon şi păstrarea deschisă a luptei cu Vestul pentru recăpătarea controlului asupra ţării prin includerea acesteia în Uniunea Economică Eurasiatică.

Ce vrea Ucraina?

Ucraina insistă în privinţa creării condiţiilor de securitate pentru desfăşurarea alegerilor locale din Donbas. Este vorba despre dislocarea în regiune a unui contingent internaţional de poliţie, care să asigure securitatea candidaţilor şi a observatorilor, şi despre asigurarea condiţiilor pentru participarea partidelor ucrainene la alegeri.

Kievul doreşte să negocieze măsurile de normalizare a situaţiei din Donbas cu reprezentanţii legitimi ai autorităţilor din cele două regiuni. Altfel spus, dorinţa autorităţilor ucrainene e ca în locul oamenilor care conduc trupele separatiste şi negociază de pe poziţii de forţă să vină alţi oameni, aleşi de locuitori în cadrul alegerilor locale. Cu aceştia din urmă Kievul este dispus să negocieze inclusiv acordarea autonomiei pentru regiunile Doneţk şi Lugansk, dar fără a accepta clauze de control a politicii externe şi orientării geopolitice.

La ce ne putem aştepta în următoarea perioadă?

Pe de o parte, escaladarea luptelor este un factor de presiune asupra Ucrainei, pentru acceptarea condiţiilor ruse. Pe de altă parte, Rusia mizează pe convingerea comunităţii internaţionale că Ucraina este cea care nu doreşte să se ajungă la un compromis, că anume Kievul, cu condiţiile sale, obstrucţionează procesul de pace. Şi, mai ales, că pacea este de neatins dacă SUA şi ţările UE înnoiesc sancţiunile împotriva Rusiei în septembrie.

Pornind de la aceste obiective, provocările militare împotriva Ucrainei vor continua şi se vor amplifica în lunile de vară. Intensitatea luptelor va creşte, la fel ca numărul victimelor de ambele părţi. În aceste condiţii, cedarea controlului asupra frontierei ruso-ucrainene va deveni imposibilă, deoarece va echivala cu tăierea legăturii dintre gruparea militară rusă din proximitatea estică a Donbasului, în număr de peste 35.000 de militari, şi forţele armate ale aşa-ziselor ”republici” Doneţk şi Lugansk.

Este de aşteptat ca alegerile locale din Donbas să fie amânate încă o dată, ceea ce va pune şi mai mult în dificultate îndeplinirea prevederilor înţelegerilor de la Minsk. Renunţarea oficială la aceste înţelegeri echivalează cu încetarea armistiţiului şi poate însemna reluarea luptelor, iar Moscova ar vrea ca pasul să fie făcut de Kiev. Asta i-ar permite să lanseze o ofensivă diplomatică pentru a-i fi ridicate sancţiunile. Dacă „Minsk-2” cade, Moscova ar putea accepta un „Minsk-3” doar în cazul renunţării Occidentului la sancţionarea economică a Rusiei. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite