Timofti s-a dus la Marşul Demnităţii sau la cel „al demnitarilor”?
0
Săptămâna trecută s-a încheiat cu câteva manifestaţii de amploare în unele capitale est-europene. La Moscova a fost organizat un miting anti-Maidan, la Kiev – un marş de comemorare a victimelor agresiunii ruseşti (care a început încă pe timpul lui Ianukovici), pe când la Chişinău s-au mâncat clătite şi s-a jubilat pe nesimţite în Piaţa Marii Adunări Naţionale de dragul unui sărbători străine şi păgâne: Masleniţa.
S-a împlinit un an de la violenţele din Piaţa Independenţei din capitala Ucrainei, dar mulţi încă nu au însuşit lecţia luptei pentru libertate şi nici ce înseamnă să ai demnitate. Unii de frică, alţii din necunoaştere şi indiferenţă, dar cei mai mulţi din obedienţă faţă de regimul pe care-l servesc. Printre cei timoraţi şi docili se numără şi preşedintele Timofti, căruia triumvirii alianţei „AME” (adică „A LOR”) i-au permis să accepte invitaţia omologului ucrainean şi să participe la Marşul Demnităţii, pe care probabil l-a înţeles ca „Marş al Demnitarilor”. Nu ştiu ce o fi căutat senilul nostru şef de stat la un eveniment cu o asemenea încărcătură simbolică, dar cert este că dânsul nu are ce împărtăşi şi nici cu ce se lăuda, atâta timp cât Voronin, principalul responsabil de mini-Maidanul nostru din 2009, a fost readus şi cu concursul său la treuca puterii. Imaginaţi-vă că în Ucraina, Ianukovici ar fi deputat, ar vota guvernul în frunte cu un măscărici desemnat de Poroşenko şi ar dicta „parcursul european”...
Sfetnicul din umbră al preşedintelui, nimeni altul decât „al vostru, Vlad Filat”, s-a remarcat deja prin escapada sa din decembrie 2013, când a îndrugat verzi şi uscate despre democraţie şi libertate, adică lucruri care îi sunt mult prea îndepărtate. De ce nu s-ar fi dus şi Timofti? Ce mai contează că Rusia, declarată ţară agresoare de către Rada Supremă, rămâne a fi partenerul nostru strategic? Recent, noul premier, „salvator” nu doar al cursului european, ci şi a celui valutar, a declarat că Rusia este şi un important partener economic al Republicii Moldova. Deci care embargouri, care propagandă, care războaie?! Demnitarii moldoveni au conturi cu multe zerouri şi în cap doar paie.
Deputatul Anatol Şalaru a avut o reacţie incisivă faţă de mediatizata participare a preşedintelui la Marşul Demnităţii, punând la îndoială existenţa vreunui sentiment de demnitate la cel care s-a făcut frate şi cu dracu, la îndemnul nedemnului Filat (tautologie necesară). Imediat, însă, un scrib de serviciu i-a sărit liberalului în cap, acuzându-l că îl critică pe Timofti într-un moment inoportun şi insinuând că acesta ar fi „o unealtă secretă a cuiva”. Vă daţi seama de enormitatea învinuirii şi de proporţiile rătăcirii celui care a lansat-o, dacă fondatorul Cenaclului „A. Mateevici” este suspectat că promovează interesele meschine şi oculte ale Moscovei? Ceea ce nu vor să priceapă gazetarii înregimentaţi în armata lui „Verde-Împărat” e că şi preşedintele poate şi trebuie să fie criticat. Dar ca să nu fim consideraţi maliţioşi, venim şi cu o propunere: să organizeze domnul Timofti, cu prilejul împlinirii a 6 ani de la evenimentele din aprilie 2009, o manifestaţie similară celei de la Kiev. La aceasta să participe nu doar plebea sau o parte a societăţii, ci şi toţi poliţiştii, procurorii, judecătorii şi demnitarii care s-au manifestat penal, pardon – plenar în acele zile şi nopţi. În fruntea coloanei să fie neapărat Vladimir Voronin, să ne povestească felul în care şi-a jucat rolul şi a plecat în trombă de la actul devastării Preşedinţiei. Alături de el să fie Zina Carabina, care să le explice mamelor că de fapt nu a dorit să le împuşte copii şi că doar a citit un text scris la Moscova. În fine, să mărşăluim cu toţii până la Monumentul Libertăţii, o adevărată operă de artă, promisă şi realizată de către „al vostru, Vlad Filat”. Astfel şi societatea va fi mai consolidată ca niciodată, nu?
Se încarcă comentariile...
