Toamna se numără „revoluţionarii”

Atât socialistul Igor Dodon, cât şi alte persoane şi entităţi din Republica Moldova, printre care platforma civică "Demnitate şi Adevăr", anunţă manifestaţii de protest în ultimele zile ale lui august şi începutul lunii septembrie.  FOTO: democracy.md

Liderul socialist Igor Dodon a ieşit din nou la rampă, într-o conferinţă de presă, şi s-a manifestă în stilul lui binecunoscut. El strânge buzele şi îşi mijeşte ochii, privind în faţă, ca să pară cât mai serios şi încruntat împotriva duşmanilor „de clasă”.

În conferinţa sa de presă, Dodon a continuat, de fapt, să intoxice populaţia cu nostalgia după perioada sovietică, făcând o serie de comparaţii cu Republica Moldova sfârşitului anilor ’80, mai ales cu produsul intern brut al acelei perioade, sau producţia industrială. Uitând, sau nevorbind comod, despre secesiunea Transnistriei şi faptul că o mare parte din capacitatea de producţie a industriei moldoveneşti, şi de completare a PIB, a fost pierdută în 1992 prin agresiunea militară susţinută de Rusia.

După ce a condamnat pierderea de locuri de muncă, i-a înfierat pe cei de la guvernare pentru furtul miliardului şi i-a condamnat pe „unioniştii care conduc ministere şi instituţii strategice”, primul socialist al ţării a anunţat manifestaţii de protest pentru data de 27 august, lăsând să se înţeleagă că acestea vor continua un timp mai îndelungat, după care la sfârşitul lui septembrie sau începutul lui octombrie se va organiza la Chişinău o acţiune care-i va înlătura de la putere pe actualii guvernanţi.

Manifestaţiile de protest organizate de Igor Dodon şi socialişti vor începe întâi în oraşele centre raionale, de la nord la sud, abia apoi urmând să aibă loc un soi de marş spre Chişinău, după cum din nou a lăsat să se înţeleagă Dodon. Probabil, socialistul-şef vrea să repete performanţa lui Benito Mussolini, care a reuşit să impună puterea partidului fascist în Roma, în 1922, după ce susţinătorii săi au realizat un marş reuşit spre capitala italiană. Însă antecedentele autohtone ale mişcărilor de acest tip nu sunt deloc îmbucurătoare pentru socialişti.

O asemenea tactică, de proteste în toate raioanele şi apoi de organizare a unor mari manifestaţii populare în Chişinău, au mai adoptat-o şi pus-o în practică şi comuniştii lui Voronin în 2010-2011. După ce au anunţat luni de zile că se pregătesc pentru „revoluţia de catifea” şi că încep constituirea de structuri administrative locale paralele, formate doar din comunişti, toată această mişcare s-a terminat într-un mare fiasco atunci când după manifestaţiile din Chişinău, protestatarilor nu le-a rămas decât să meargă pe la casele lor, întrucât liderii comunişti nu au mers mai departe cu „revoluţia”.

E greu de crezut că la fel se va comporta şi Dodon, care cel puţin la prima vedere, pare mult mai ambiţios şi dornic de putere decât fostul său şef comunist Voronin. E posibil ca manifestaţiile puse la cale începând cu 27 august vor reprezenta nişte ameninţări reale pentru actuala putere, şi aşa afectată foarte mult de erodarea popularităţii ca urmare a evenimentelor din acest an. Mai ales că acestea se intersectează pe 6 septembrie cu mitingul organizat de Platforma „Demnitate şi Adevăr”, care anunţase şi ea că vizează înlăturarea de la putere a guvernării actuale. Rămâne de văzut dacă socialiştii vor colabora pe 6 septembrie cu cei de la „DA”, cărora li se alătură, oficial, şi Grigore Petrenko cu mişcarea sa „Anti-Fa”, sau dacă manifestaţiile lor, de fapt, se organizează în această perioadă tocmai pentru a face concurenţă celor din platforma civică.

Chiar în condiţiile colaborării dintre „DA” şi socialişti, mi se pare puţin probabilă evoluţia manifestaţiilor de protest anunţate, în ceva mai serios: o revoltă împotriva guvernării, finalizată cu succes. Ceea ce-şi doresc „revoluţionarii” noştri în primul rând, indiferent de tabăra din care provin, este să arate că muncesc şi să-şi justifice finanţările, în faţa celor care-i manevrează.

Cât de reuşite vor fi aceste tentative de a destabiliza situaţia în Republica Moldova vom vedea, însă nu trebuie să avem niciun dubiu apropo de identitatea părţii interesate ca ele să aibă succes. Rusia are nevoie de un conflict în Republica Moldova, urmat de stabilirea controlului asupra acesteia, ca să ameninţe şi mai mult Ucraina. Mă întreb dacă anumiţi lideri ai „platformei civice” „Demnitate şi Adevăr” cunosc şi ei acest lucru.